Oare?

Cred ca ar trebui sa ma las de ascultat Julio Iglesias, imi aduce aminte de vremuri din trecut, vremuri in care tot ce imi doream era sa respect promisiunile pe care le face el in cantecele sale.
Nu speram eu la prea multe, dar macar sa fiu lasat sa le fac si eu... la asta visam. Asta ma mentinea uman.
Poate ca pe undeva prin mine e un romantic incurabil. Ce gand ingrozitor, dupa atata mizerie, falsitate si ipocrizie vazute ideea de optimism in mine imi repugna. Ar trebui sa stiu mai bine decat sa sper pe undeva in natura buna a oamenilor, doar nu am nici o dovada palbabila decat pentru egoismul si intunericul care ii conduce din sufletele lor.
Faptul ca ideile si parerile mele sunt diferite de cele ale multor oameni, mai bine argumentate si bazate pe logica si ratiune nu le face automat adevarate. Dar faptul ca ei refuza sa considere macar faptul ca as putea avea dreptate, asta in mod sigur ii face niste imbecili care consum O2-ul degeaba.

P.S.: Dedicatie speciala, pentru Danutza. Stii tu de ce meriti ;)