Abandonat

Azi noapte iar am visat aiurea, nici nu mai stiu exact ce. Ceva violent si cu tradare, de la prea mult World of Warcraft probabil si ceva stres de la birou. Dar cel mai mult din cauza ca n-a dat cineva telefonul pe care a spus ca il da.
Si am avut o epifanie, am realizat de ce aveam un suflet candva si acum nu. Pentru ca m-am simtit abandonat, nu pentru ca m-am considerat tradat, sau din ura sau gelozie sau vreun sentiment din asta mai nobil si mai demn de atentie. Pentru ca am fost lasat singur, abandonat ca un cutzu schiop, chior si raios am renuntat la sufletul meu si am devenit o javra. La care nu conteaza decat ca are colti sa rupa, smulga si sfasie.
De asta imi place mie atat de mult sa latru si sa marai. Daca e sa fiu alungat, macar sa fie pentru motive pe care le inteleg si le accept.
Si nu eram decat un maidanez fara stapana, care credea ca isi gasise un cotet al lui, din care sa vegheze si sa protejeze ce iubeste.