luni, 30 iunie 2014

Ne este rusine de gesturi frumoase

Duminica seara mi s-a pus pata ca trebuie sa ma duc sa iau Mr. Muscle pentru desfundat prin baie diverse tevi. Deh, sambata dimineata prestasem despre tuns si barbierit, ca sa fiu prezentabil pe principiul "Doamne fereste, daca e vazuta d-ra cu mine si o fac de ras".

Bun, peisaj de Mega Image, luat de nuga si bere si inghetata si cola - stiu, gusturi foarte eclectice - cand aud ceva comotie si scandal. Aparent o amarata fura salata de prin caserolele din magazin, punea cate putin si fugea sa se ascunda intre rafturi cat sa manance ce luase. Dupa care se intorcea si mai lua un transport, repetat pana s-au prins bodyguarzii si au inceput sa o dea afara.

Nu show-ul rezultat e ce ma preocupa pe mine cat faptul ca n-am intervenit sa-i platesc eu o cutie din aia de plastic plina cu salata. Pentru ca de fapt cat putea sa coste, cativa lei, 10 sau 15? Ma intreb de ce nu am facut un gest care nu m-ar fi costat mare lucru. Sunt destul de sigur ca daca era draguta saream toti sa o indopam, dar era trecuta bine de prima tinerete, usor nebuna si vizibil asta din aparenta ei. Poate pentru ca imi aducea aminte de o fosta colega care era plecata cu sorcova intrucatva si pe care nu am simpatizat-o prea mult.

Presupun ca mi-a fost rusine sa fac ceva care sa poata fi incadrat la gesturi frumoase, sa nu par slab si vulnerabil, ca sa nu devin o tinta de care se poate profita. Si n-ar trebui sa gandesc asa, sa presupun ce este mai rau despre oameni dar nu sunt o fire optimista si increzatoare, ba chiar mai rau cred ca sunt destul de plin de prejudecati. Ma straduiesc sa fiu mai bun dar e greu dupa atatia ani de asteptari la ce-i mai rau de la oameni si confirmari repetate. Poate ca nu sunt singurul care are de iesit de sub armura sa... si cred ca ne-ar place mai mult o lume mai plina de veselie si de incredere decat cenusiul in care ne ducem existenta acum daca s-ar nimeri sa ne lepadam indeajuns de multi de randurile garduri si ziduri si santuri cu care ne inconjuram sufletul.

In fond ar trebui sa conteze mai mult ca eu sau altcineva a facut o fapta buna decat ca un cersetor smecher ne-a pacalit de bani si se duce sa se lafaie in vila sa din afara Bucurestiului, construita pe baza naivitatii celor ca mine. Dar e greu de luptat impotriva obisnuintei si de mers pe alta cale decat cea cunoscuta.

duminică, 22 iunie 2014

Ciobanasul si lupul

Ion era ciobanasul satului si ii placea foarte tare munca sa. Scotea oile pe camp in fiecare dimineata si putea sa se scalde in paraie, sa manace branza proaspata si sa se bucure de privelistile minunate. Mereu gasea ceva interesant de facut. Ma rog, aproape mereu...
In ziua aceea, Ion s-a hotarat sa faca o gluma si sa-i pacaleasca pe taranii de pe campul din apropiere. Asa ca a inceput sa strige:
- Sariti, sariti, vine lupul!
Taranii, speriati, si-au lasat treburile si au plecat in fuga sa-l salveze pe ciobanas.
Cand au ajuns, nu au gasit niciun lup. L-au vazut in schimb pe Ion, care se prapadea de ras si le spunea:
- Ha, ha, ha! V-am pacalit!
Foarte suparati, taranii s-au intors la treaba.
- Ar trebui sa-i dam o lectie, ca sa se invete minte si sa nu-si mai bata joc de nimeni! spuse o femeie.
- Nici chiar asa! exclama sotul acesteia. Care dintre noi nu a facut macar o gluma in copilaria sa?
Dupa ce au mancat, taranii s-au hotarat sa se odihneasca putin. Deja dormeau bustean, cand, deodata, s-au auzit niste strigate:
- Sariti, sariti, vine lupul!
Toti s-au trezit ingroziti.
S-au ridicat repede, au apucat niste furci si au fugit sa-l ajute pe ciobanas.
Cand au ajuns, si-au dat seama ca ciobanasul ii pacalise din nou. Dar de aceasta data, taranii s-au suparat foarte tare si s-au intors mahniti la treburile lor.
Dar, pe cand soarele incepuse sa apuna, niste tipete au cutremurat linistea din jur.
- Lupul, lupul, vine lupul. Ajutati-ma. De data asta nu glumesc!
Ion plangea fara sa se opreasca. Insa nimeni nu venea sa-l ajute. Taranii si-au continuat treaba, crezand ca Ion iarasi glumeste. Iar de data aceasta, era adevarat: lupul a omorat, una cate una, toate oile din turma sa.

...

Adica dupa ce mi-am stricat 2 sambete una dupa cealalta si dau SMS si mesaj si sun ca sa fiu ignorat, nu mai sunt prost sa mi-o stric si pe 3-a. Distractie placuta.

...

In traducere: sunt fecioara, e al dracului de greu sa gasesti ceva care ma calca pe coada si ma freaca in raspar pe blanita mai mult decat sa imi strici programul.

luni, 16 iunie 2014

InterSport vinde produse de rahat

Acum vreo 20 de ani tata s-a intors din Franta cu niste accesorii pentru fitness, un extensor si o bara cu resort. Bara a avut mult succes, se apuca de manarele de la capete si se indoia in diverse pozitii. Extensorul ceva mai putin, e la mine prin camera si din cand in cand il mai bag in seama.

Timpul a trecut, 20 de ani inseamna ceva vreme, si resortul barei flexibile a inceput sa cedeze in mod vizibil pentru unul din inelele sale sta sa se rupa de la atata folosire. Intra in scena mirificul magazin InterSport, la care gasim aceasta bara flexibila. Sa ignoram pentru inceput ca pretul pe site este de 60 de lei iar in magazin pretul la raft este de 70 de lei, pentru ca exista un voucher cu care se da 15% discount. Si ca pretul pe ambalajul produsului tot 60 de lei este.

Nu au pe roz, noi doream pe roz ca modelul precedent, platim la casa si luam bara. Fast forward a doua zi, dupa o folosire (1 folosire, UNA) de catre tata, pensionaut onorabil de nivel 77. Bara flexibila deja are burta, pentru cei mai matematicieni din audienta este convexa sau concava, functie de cum este tinuta in mana.

Cum pastele mamei ei de treaba se pot face si vinde produse atat de rahat ca nici de unica folosinta nu poti sa spui ca sunt?! Bara luata din Franta a tinut 20 de ani. DOUAZECI DE ANI! Si jegul asta de aici nu rezista la o folosire!!

De-asta imi bag picioarele in magazine locale si ma straduiesc sa cumpar tot ce pot din afara. Imi mai iau si teapa, cu niste tenisi care m-au tinut o vara si s-au gaurit intr-o parte, dar macar am jucat badminton cu ei, i-am chinuit toata vara.

duminică, 15 iunie 2014

Weekend de animalutz stricator

De felul meu sunt animalutz foarte stricator, in principal pentru ca am doua maini stangi. Si pentru ca in ciuda acestui fapt, foarte evident pentru toata lumea in afara de mine, ma cred foarte priceput.

Aveam ceva planuri cu un mouse Microsoft Wireless 8000, un mouse mare - nu varianta Mobile, argintiu si frumos. Doar ca l-am scos de la naftalina si l-am descoperit cu niste mazga pe rotita de parca il folosise Slimer. Logic, trebuia curatat neaparat.

Google to the rescue, aflu unde sunt surubelele, dau jos piciorusele mouse-lui si descopar ca Microsoft a folosit niste modele de surubele foarte specifice si relativ rar intalnite. Serios, a trebuit sa caut ceva timp pe la Brico Depot, fostul Brico Store cred, pana am gasit un set care sa contina capul de surubelnita necesar.

Doar ca eu n-am avut rabdare sa ma duc sa-mi cumpar sambata surubelnitele necesare, ma asteptam sa am nevoie de el functional cel tarziu duminica. In mintea de baiat educat si aproximativ inteligent am zis ca e OK nu numai sa il spal cu apa si sapun, dar sa il pun sub dus la presiune maxima si sa il umplu de apa peste tot ca sa fiu sigur ca am scos praful si parul de Mr. Bilbo si Mr. Gimli din el. Pentru ca daca pot sa spal asa un cooler de laptop care se alimenteaza la 5V si 500A, o fi OK si pentru mouse care foloseste o baterie de 1.5V.

Boy, was I wrong! Saracul mouse a mai pornit, a mai plimbat cursorul pe ecran dar nu mai facea click. Dupa ce l-am uscat cu foenul nici nu s-a mai conectat la PC, el tot blinkuie a pairing dar nu il vede nici laptopul si nici desktopul.

Duminica, daca tot ploua si nu urma sa se intample nimic deosebit ma duc pe la Brico Depot, si ma intorc acasa mai intelept si mai dotat cu un rand de surubelnite. Desfac mouse-ul, curat cu alcool izopropilic, usuc, suflu cu aer comprimat, degeaba.

Ca sa nu fie chiar trist obstescul sfarsit al unui mouse cazut eroic la datorie, carcasa lui acum foarte curata si butoanele sale le-am transferat unui mouse identic dar parte dintr-un set cu tastatura ce se afla intr-o conditie avansata de deteriorare. Si eu si tata probabil avem transpiratie mai acida decat sangele de Alien, pentru ca sub mainile noastre se ia vopseaua de pe mousi si tastaturi Microsoft, Logitech, Razer, Enermax... nimic nu rezista.

Ar fi trebuit sa am rabdare cu el si sa fac rost de surubelnite intai, ce voiam sa fac era foarte usor cu instrumentele potrivite. Dar nu m-am gandit ca are electronica atat de complicata si de sensibila inauntru. Si nici nu prea pot fi sigur daca de la apa i s-a tras sau de la uscat cu foenul, mai curand e de la stapan idiot.