Un leader adevarat

Stau in coltul meu si ma gandesc la experienta mea si de viata si profesionala. Sunt inca destul de mic, de abia am trecut de 30 de ani, deci nu se poate spune ca detin intelepciunea anilor. Dar imi place sa cred ca vad lucrurile, daca nu mai clar decat altii, macar in alta lumina.
Traim intr-o societate noua, capitalista, in care banii, performanta, rezultatele sunt urmarite, dorite, cautate. In fiecare domeniu este nevoie de leaderi, de conducatori care sa ii influenteze pe ceilalti, mai ales in vremuri de criza cand panica si debandada abunda.
Cum ziceam, nu e cazul sa pretind ca stiu prea multe si ca ma pricep prea bine la ce ar trebui sa faca un leader, dar sunt destul de sigur ca stiu ce NU ar trebui sa faca. Stiu de asemenea ca nu e cel mai bun mod de a defini ceva, pornind de la o negatie, dar decat nimic...
Pentru un inceput, un leader adevarat stie ca angajatii sunt cea mai importanta resursa, sunt ca degetele unei maini. Separat pot face putine, dar coordonati de o mana devin o forta de bagat in seama, pot executa sarcini mult mai dificile impreuna si la nevoie devin un pumn.
De aceea un leader cu pretentii stii ca nu trebuie sa isi piarda angajatii, pentru ca nu castiga nici un profit in plus daca isi taie degetele de la mana. Asa ca de obicei e o idee buna sa nu ii insulte la nivel personal, desi este chiar indicat sa le faca observatii pentru a-i aduce la calea corecta, fara a jigni.
Un leader trebuie sa fie clar in ce doreste, cand doreste, angajatii de obicei nu au cum sa ii citeasca gandurile si de asemenea nu au cum sa vada imaginea de ansamblu. Mai ales daca leaderul nu le comunica viziunea sa, ca sa isi aduca angajatii la un numitor comun. Poate ca nu toti ar intelege, dar cei care ar face-o ar beneficia de un plus in activitatea desfasurata.
Aici ajung la o parte foarte importanta din activitatea unui leader: comunicarea. Acesta trebuie sa isi motiveze angajatii, sa isi transmita viziunea, sa ii incurajeze mai ales in vremuri de criza, sa provoace unitate, coeziune, efort concertat in fata vicisitudinilor. In nici un caz un leader nu isi afirma autoritatea dezbinand colectivul, luand decizii arbitrare si nefundamentate, dupa care are alta parere si le schimba, le intoarce la 180 de grade.
De aceea un leader care stie ce inseamna sa conduca, isi va controla intotdeauna emotiile in raport cu angajatii, pentru ca astfel ii inspira, ii motiveaza si ii insuleaza impotriva situatiei economice precare si a dificultatilor existente. Daca in schimb isi pierde controlul, injura, o ia pe miriste, angajatii nu stiu ce sa mai creada, incotro sa o apuce. De asemenea daca pedepseste fara discernamant si fara constanta in regulile aplicate, pe langa faptul ca isi instraineaza angajatii si le saboteaza loialitatea fata de el si fata de firma, ii si paralizeaza pe deasupra pentru ca acestia nu mai stiu ce reactie este asteptata de la ei si ce comportament sa aiba ca sa nu mai aiba parte de descarcarile de nervi ale superiorului.
Piata se schimba, societatea umana la fel, pentru adaptabilitate un leader trebuie aiba flexibilitate, rezistenta la schimbare si mersul impotriva acesteia nu pot duce decat la cele mai proaste rezultate. De asemenea pretentii ca el sa ramana neschimbat si doar cei din jur sa ii faca pe plac reprezinta o viziune limitata si ingusta, fara un viitor benefic pentru oricare din partile implicate: leaderul, angajatii, firma.
Un leader nu este rezultatul intelectului sau cat este al constantei in decizii, controlului emotiilor, vizunii cuprinzatoare si de viitor, si mai ales al abilitatii de a le comunica si transfera mai departe angajatilor. Celor care pot beneficia de asta, pentru ca sigur nu toti sunt in stare sa inteleaga sau sa aprecieze, si sa dezvolte un sentiment de participare, de implicare.