... and then SHE saves HIM

Poate unii au vazut si mai tin minte filmul Pretty woman, in care Richard Gere este un afacerist rece si atat de incorsetat in ideile lui ca a avut nevoie de ani de terapie ca sa recunoasca faptul ca e furios pe tatal sau. Julia Roberts este o "fata muncitoare" care arata OK, isi vopseste cizmele cu carioca si in lipsa educatiei are mult bun simt.
Mi se pare impresionanta scena de la sfarsit, cand el vine cu masina sa o ia si intreaba ce se intampla dupa ce printul isi salveaza printesa la sfarsitul povestii. Personajul Juliei Roberts ii raspunde "and then she saves him". Mult timp am crezut ca era vorba doar de povestea lor, in care ea vede sensibilitatea ascunsa in spatele scutului de afacerist dur iar el percepe decenta ei in ciuda meseriei de prostituata. Dar acum inteleg ca e vorba de un adevar ceva mai general aplicabil, in orice fel de relatie intre 2 oameni este normal ca fiecare sa contribuie, sa discute dorintele si problemele lor.
Mi se pare emblematica aceasta replica pentru afirmarea rolului egal pe care il are o femeie intr-o relatie, si sper ca poate intr-o zi o sa am si eu noroc. Dar trebuie sa fiu realist, cred ca nici macar cineva care a studiat psihologie nu e in stare sa vada, ca sa mai cer sa treaca peste faptul ca-s in ultimul hal de defect:

• nu am idee cum sa exprim sentimente pozitive, afectiune, interes, compasiune pentru ca mi-e frica sa ma arat vulnerabil
• in schimb, am tendinta covarsitoare de a fi rautacios si ironic, ca mecanism de protectie, cu cat tin mai mult la cineva cu atat sunt mai virulent
• pe hartie si intelectual vorbind sunt chiar pervers, in practica si in realitate sunt timid si rezervat
  
• am mare nevoie de apreciere si acceptare pentru ca atunci cand eram mic imi vedeam parintii multumiti de mine doar cand aduceam note mari acasa si mi s-a creat o asociere intre performante si afectiune, eu arat ce simt cu gesturi si actiuni, nu vrajesc cu vorbe
  
• desconsider si privesc de sus pe ceilalti, pentru ca imi sunt inferiori intelectual (chiar si fizic, de multe ori), iar eu nu simt dorinta de a ma asocia cu persoane care nu ma provoaca, nu ma stimuleaza, ceea ce ma face cam asocial
• foarte greu mi se castiga increderea, din cauza experientelor mai din trecut sau mai recente, cea mai mare parte dintre ele negative si pe care inca le port cu mine, pentru ca nu stiu sa renunt la ele sau pentru ca nu am altele pozitive care sa le inlocuiasca

Cred ca am totusi o calitate, in loc ca altii care se bat cu pumnul in piept care are muri fara ea, eu sunt destul de sigur ca as trai cautand si invatand cai sa o fac fericita ca sa imi merit afectiunea.