Romanii au avut din nou ocazia sa isi aleaga presedintele, dar numai unul din 3 optiuni destul de nesatisfacatoare toate:
Crin Antonescu, o d-ra scoasa la maritat in politica damboviteana
Mircea Geoana, o marioneta ce se muleaza perfect pe mana intereselor financiare din umbra
Traian Basescu, un golan slefuit un pic de contactul avut cu lumea straina cat a fost capitan de nava
Dintre toti 3 de mai sus, doar despre Basescu stiu ca a fost capitan de nava, despre restul nu am idee ce menta au frecat inainte sa intre politica si sa aiba functii prin guvern.Probabil ca nu faceau nimic practic, care sa aiba legatura cu realitatea vietii de zi cu zi. Alegerea mea s-a oprit la Basescu, pentru ca Geoana e un prost aservit lui Sorin Ovidiu Vantu, cel care a pagubit 300.000 de depunatori la FNI cu "schema dormi linistit", iar Antonescu a fost eliminat in primul tur. Deci am ales nu optiunea cea mai buna, ci optiunea cea mai putin proasta pentru Romania, pentru ca asigura macar continuitate si nu facea jocurile celor care vor sa fura, sa spolieze si sa devalizeze nestingheriti ca pana acum.
Alegerile pentru presedinte m-au facut sa ma gandesc la alegerile mai mici, la nivel personale, pe care le face fiecare dintre noi. Tot timpul alegem, uneori chiar fara sa ne dam seama, pentru ca ni se pare natural deja sa urmam respectiva cale. Optiunile care le facem ne sunt dictate de ceea ce stim, de cunostiinte, de educatie, de mostenirea culturala, de ceea ce vedem in jurul nostru, de ceea ce ne spun familia si prietenii. Asa ca trebuie sa ma intreb, in ce masura viata noastra este pre-determinata si cat avem in realitate libertatea de a alege.
Cel mai simplu exemplu este cel al copiiilor care urmeaza cariera parintilor, pentru ca au deja o experienta traita in casa care ii predispune la aceasta. La sate este poate si mai usor de observat acest transfer al ocupatiilor peste generatii, la doctor, invatator si preot. La oras, ca sa vin in mediul urban, diversitatea este ceva mai mare, dar nu o sa vedem prea des copii de ingineri care se fac doctori, copii de economisti care se fac ingineri. Mai curand treceri in domenii similare, conexe, farmacisti devin doctori, ingineri activeaza in domeniul tehnic. Eu de exemplu probabil ca nu as putea sa fiu artist, talentul meu la desen e mizerabil, actoria mi se pare departe de mine, iar si daca ar fi sa cant probabil ca m-ar plati sa tac din gura.
Vorba aceea, ce se naste din pisica, soareci mananca, o fi ceva adevarat la ea.
Societatea pune mare presiune sa facem alegerile care convin grupului, cei nou intrati trebuie sa accepte politica stabilita de grup in privinta filmelor preferate, actorilor si canteritilor. Cum ar fi intr-un grup de fete din clasa 5-a sau 6-a sa apara una care nu e interesata de Hannah Montana, de exemplu.
Se trage de noi in toate directiile, suntem bombardati cu marketing agresiv pentru produse de consum, atat de mult incat oare cine suntem "noi"?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu