Femeile si standardele duble

Gasesc ca e remarcabil cum gandesc femeile, in mintea aceea intortocheata a lor:

• in timp ce un barbat trebuie sa dovedeasca continuu afirmatiile care le face cu atentie, prezenta, sprijin, suport, cadouri etc., o femeie este libera de acest aport
• dorintele unei femei conteaza mai mult si sunt mai importante decat ale unui barbat, deci el poate fi ignorat pentru ca ea e obosita, o doare capul sau are o unghiuta rupta
• o femeie are voie sa ceara efecte imediate, in schimb un barbat trebuie sa astepte sau chiar sa renunte la ce isi doreste
  

As minti daca as spune ca cele de mai sus sunt o descoperire recenta, sunt fapte care imi sunt cunoscute de ceva timp. Interesant este ca o femeie nici macar nu concepe ca fiind gresit sau exagerat sa pretinda atatea fara sa vina cu altceva decat vorbe, considera in schimb este natural sa i se faca pe plac, trebuie sa acceptam ca asa gandesc ele. E ca si cum te-ai duce la negocieri la care sa ti se ceara sa dai marfa ieri, sa ti se faca favoarea sa fie luata si de primit plata nu e cazul sa speri ca se va intampla prea curand.
Din pacate nu exista mai multi ca mine, care sa aiba curajul sa spuna "nu" si care sa nu se lase impresionati. Era o vreme cand astfel de situatii si pretentii ma enervau, pentru ca nu sunt deloc cinstite, pana cand mi-am dat seama ca existenta lor nu ma obliga in nici un fel sa le dau curs si sa acord increderea, prietenia sau afectiunea mea pe gratis. Am timp, nu livrez nimic pana nu am conditii si termene de plata clar stabilite.
Iar timpul nu e deloc cinstit cu femeile, pentru ca se poate spune orice dar aprecierea lor in societate porneste de la felul cum arata, in timp ce pentru barbati valoarea lor se bazeaza pe ceea ce au acumulat (experienta, bani, putere). In timp ce pentru o femeie valoarea in timp sufera o depreciere, pentru barbat situatia este inversa, valoarea sa creste o data cu pretentiile si asteptarile de la o posibila partenera.

E doar trist cand vezi ca regula e respectata inca o data, nu esti chiar surprins, dar iti pare rau ca nu ai dat peste acea exceptie care confirma regula. Ceea ce ma deranjeaza e ca uneori as vrea sa fiu un pufos calin si lipicios, aici voi exemplifica folosind o mica poveste cu Mr. Bilbo. Motanul lui tata are in obicei sa vina dimineata pe la mine, sa doarma pe langa coastele mele, cu o labuta peste pieptul sau peste mana mea, depinde de pozitie si sa pompeze cu labutele in mine (ceea ce ma recunoaste pe mine drept pisica superioara lui in ierarhia din casa, pompatul este ramas de cand era mic si sugea de la mamica lui). Pentru ca acestea sa se intample, trebuie indeplinite mai multe conditii:

• sa fie usa deschisa, ca sa poata intra. Bilbo va face zgomot la usa sa ii dau drumul
• sa aiba loc in pat langa mine, si sa ii confirm ca poate urca. Pisoiul lui tata va mieuna, sa ma dau la o parte
• sa ii fie gherutzele scurtate, ca sa nu intepe cand pompeaza. De aceea trebuie sa i le ajustez regulat
  

La fel ca Mr. Bilbo, eu am disponibilitatea pentru a oferi ce mi se cere. Dar la fel ca pentru el, trebuie sa mi se deschida usa, sa mi se faca loc si sa fiu invatat sa pompeze, imi trebuie create conditiile necesare.
Poate data viitoare...