Lie to me

Deocamdata am destul de mult timp liber, desi nu e exact alegerea mea, frec menta sub diverse pretexte, si am descoperit cateva seriale noi. Printre ele si Lie to me, un serial ce se desfasoara in jurul unor specialisti identificarea emotiilor afisate de oameni, pe care le studiaza pentru a-si da seama daca cei analizati mint sau spun adevarul.
Imi place subiectul pentru ca detest sa fiu mintit, in parte si pentru ca sunt destul de bun la identificat cand vor sa ma duca de nas. Recunosc, nu la fel ca cei din serial, dar urmaresc discrepantele si nepotrivirile intre afirmatii. Ma enerveaza pentru ca imi insulta inteligenta, pentru ca vor sa ma minta si presupun ca nu imi voi da seama. Bineinteles ca imi voi da seama, mai devreme sau mai tarziu, am memorie buna si imi aduc aminte ca trecutul si prezentul nu corespund. Nu intotdeauna voi face ceva in privinta asta, pentru ca nu merita efortul, dar tin cont pe viitor.
Revenind la serial, este genial realizat si cum foloseste micro-expresiile pentru a scoate in evidenta cine minte si cine nu, actorii sunt dirijati magistral pentru a obtine efectul dorit. Dr. Lightman este cel care practic a creat stiinta detectarii deceptiilor, un individ dincolo de destept, destul de cinic, divortat si cu o fiica in liceu care il minte cu toate ocaziile specifice adolescentei. Dr. Foster este partenera sa, o femeie inteligenta care isi recastiga independenta dupa divortul de un sot care o insela, atitudinea ei schimbata se vede cel mai usor in trecerea de la tinutele business din prima serie la ansambluri roz sau rosii in cea de a doua. Mai avem si opusul unui mincinos patologic, un tip care spune intotdeauna adevarul, noua venita care are un instinct natural ce trebuie cizelat, si agentul FBI care e responsabil cu muschii, impuscaturile si atragerea interesului populatiei de culoare neagra.
Actiunea fiecarui episod poate avea mai multe fire, personajele fiind impartite in 2 echipe ce rezolva cazuri diferite. Mai apar si tensiunea cauzata de relatia dr-ului Lightman cu fata lui, sau fosta sotie de care e divortat. Deocamdata nu a aparut un dusman principal, un antagonist care sa urmareasca personajele, doar minciunile si explorarea motivelor pentru care ele apar.
Mi s-a intamplat uneori cand aud pe cineva vorbind ca dintr-o data sa simt cum a schimbat felul cum vorbeste, atitudinea, pozitia corpului, vad cum face efort sa fie convingator. In restul timpului sunt un cinic care e convins ca celalalt minte, de cele mai multe ori am dreptate pentru ca asa este, oamenii mint cu orice ocazie, motiv si chiar fara.