Oare stie ce o asteapta? Nu prea cred, era mult mai simplu daca stia franceza dar si asa e bine pentru ca va avea motiv sa invete engleza si mai serios :D
Mai dureaza, prin februarie posibil sa se miste ceva, dar nu am ce face pentru ca depind de altii.
joi, 31 decembrie 2009
miercuri, 30 decembrie 2009
luni, 28 decembrie 2009
Show must go on
I have to find the will to carry on!
On with the,
On with the show!
The Show must go on.
...
Azi dimineata Zgaibete a fost ingropat sub un visin (sau cires, dar mai curand e visin) de sub fereastra mea, in spatele blocului. Ploua si ningea, lacrimi din cer pentru un mic inger pe patru labutze.
Am inceput sa ma mai linistesc, dovezile arata ca ar fi avut un atac cerebral, si s-a dus cuminte in alta lume, motan mic si prost ce a stat prea putin cu noi. Sper sa ii fie totusi bine, cu bluza mea si fundul de scaun, odihneasca-se in pace.
On with the,
On with the show!
The Show must go on.
...
Azi dimineata Zgaibete a fost ingropat sub un visin (sau cires, dar mai curand e visin) de sub fereastra mea, in spatele blocului. Ploua si ningea, lacrimi din cer pentru un mic inger pe patru labutze.
Am inceput sa ma mai linistesc, dovezile arata ca ar fi avut un atac cerebral, si s-a dus cuminte in alta lume, motan mic si prost ce a stat prea putin cu noi. Sper sa ii fie totusi bine, cu bluza mea si fundul de scaun, odihneasca-se in pace.
Dragut... uneori
Hmm... nu cred ca stie ce o asteapta, dar sa vedem daca imi reuseste inainte sa ma laud. Ma astept sa mai fie nevoie de cateva mail-uri, cativa euro, un cost de transport mai mare de cateva ori decat pretul cadoului.
Ce conteaza, vreau un zambet mic pentru mine.
Ce conteaza, vreau un zambet mic pentru mine.
duminică, 27 decembrie 2009
Pentru sufletelul ce s-a dus
Sunt multe variante, asta e cea care ma atinge pe mine cel mai mult
...
We had joy, we had fun,
we had seasons in the sun
...
Sper ca e intr-o lume mai buna, plina de covoare pe care sa stea, scaune pe care sa isi ascuta gherutele, paturi in care sa doarma, uscatele de care doreste si ingeri sa il tina brate pentru ca noi nu mai putem sa ii oferim asta.
Cele mai pretioase cadouri
Voi prefera sa ma limitez la cele primite efectiv, obiecte valoroase prin semnificatia lor, nu de exemplu faptul ca parintii mi-au dat viata.
De-a lungul timpului am primit multe, voi incerca sa imi aduc aminte si sa pun ordine doar pe cele care m-au impresionat cel mai mult.
Cand eram mic, inainte sa merg la scoala, tatal meu mi-a adus din Germania socialista diferite masini de folosit in constructii: buldozer, moto-stivuitor, parca si excavator, erau cel putin 3 masinute. Si-a cheltuit din diurna lui, care nu era mare, sa imi aduca mie jucarii, cred ca mi-a ramas in minte asta, cu cateva invataminte.
De curand am cerut si am primit dopuri de cada, pentru ca nu aveam. M-au impresionat si m-au miscat, nu ma asteptam si am fost foarte placut surprins de domnisoara. Eu sunt altfel, cuvintele nu ma ajuta prea mult, cred ca faptele dau valoare unei persoane. Asa cum cineva poate sa invete sa se exprime in fapte, eu trebuie sa invat sa ma exprim in vorbe.
De la nasii mei am primit candva o camasa, acum e cam tocita si s-a stricat materialul dupa atatia ani, dar pentru a fost cel mai frumos cadou atunci pentru ca s-au gandit la mine si mi-au adus-o special mie. Eram tare mandru de ea, acum mi-a ramas mica, altfel probabil as mai purta-o prin casa uneori.
Uneori mai folosesc un fular primit de la o fata de care eram indragostit pe vremuri, probabil a fost 10lei, dar il consider important pentru sentimentele care le aveam candva pentru cea care mi l-a facut cadou. Mai vorbim din cand in cand, si-a ales parcursul ei in viata, o idee cam ciudat.
Alte cadouri de mentionat ar fi un kit wireless mouse si tastatura de la o prietena care nu avea nici o obligatie, o caciulita de firma de la taica'miu pentru ca s-a gandit ca am nevoie, carti de la o matusa care nu prea are bani din pensie si totusi se gandeste sa faca o placere. Si mai sunt si altele, jocurile de constructie aduse de tata, piese de calculator pe care mi le-am luat eu, mici obligatii primite cu varii ocazii... dar cele mai importante sunt cele de mai sus.
De-a lungul timpului am primit multe, voi incerca sa imi aduc aminte si sa pun ordine doar pe cele care m-au impresionat cel mai mult.
Cand eram mic, inainte sa merg la scoala, tatal meu mi-a adus din Germania socialista diferite masini de folosit in constructii: buldozer, moto-stivuitor, parca si excavator, erau cel putin 3 masinute. Si-a cheltuit din diurna lui, care nu era mare, sa imi aduca mie jucarii, cred ca mi-a ramas in minte asta, cu cateva invataminte.
De curand am cerut si am primit dopuri de cada, pentru ca nu aveam. M-au impresionat si m-au miscat, nu ma asteptam si am fost foarte placut surprins de domnisoara. Eu sunt altfel, cuvintele nu ma ajuta prea mult, cred ca faptele dau valoare unei persoane. Asa cum cineva poate sa invete sa se exprime in fapte, eu trebuie sa invat sa ma exprim in vorbe.
De la nasii mei am primit candva o camasa, acum e cam tocita si s-a stricat materialul dupa atatia ani, dar pentru a fost cel mai frumos cadou atunci pentru ca s-au gandit la mine si mi-au adus-o special mie. Eram tare mandru de ea, acum mi-a ramas mica, altfel probabil as mai purta-o prin casa uneori.
Uneori mai folosesc un fular primit de la o fata de care eram indragostit pe vremuri, probabil a fost 10lei, dar il consider important pentru sentimentele care le aveam candva pentru cea care mi l-a facut cadou. Mai vorbim din cand in cand, si-a ales parcursul ei in viata, o idee cam ciudat.
Alte cadouri de mentionat ar fi un kit wireless mouse si tastatura de la o prietena care nu avea nici o obligatie, o caciulita de firma de la taica'miu pentru ca s-a gandit ca am nevoie, carti de la o matusa care nu prea are bani din pensie si totusi se gandeste sa faca o placere. Si mai sunt si altele, jocurile de constructie aduse de tata, piese de calculator pe care mi le-am luat eu, mici obligatii primite cu varii ocazii... dar cele mai importante sunt cele de mai sus.
In doliu
Dupa plecarea lui Zgaibete sunt in doliu, nu ma bucura nimic, nici sa ma joc, nici sa ma uit la filme. Nu imi plac, pot doar sa le indur ca sa treaca timpul si sa nu ma gandesc asa des ca trebuie sa ne despartim de el.
Pentru multi nu conteaza o pisica, pentru mine si pentru familie era un sufletel care ne iubea si de care in schimb aveam grija si il iubeam la randul nostru.
Pentru noi era important, asa ca eu nu pot sa fiu fericit, sa dansez sau sa fiu vesel acum, Zgaibete merita mai mult respect de atat si merita sa fie tinut minte..
Iar azi ma e si Sfantul Stefan, zi de nume pentru mine.
Pentru multi nu conteaza o pisica, pentru mine si pentru familie era un sufletel care ne iubea si de care in schimb aveam grija si il iubeam la randul nostru.
Pentru noi era important, asa ca eu nu pot sa fiu fericit, sa dansez sau sa fiu vesel acum, Zgaibete merita mai mult respect de atat si merita sa fie tinut minte..
Iar azi ma e si Sfantul Stefan, zi de nume pentru mine.
sâmbătă, 26 decembrie 2009
Cei buni se duc primii...
Azi dimineata a venit tatal meu la mine, sa imi dea o veste proasta. Zgaibete s-a stins candva azi noapte, in timp ce dormea. S-a dus linistit, fara sa se chinuie, foarte calm si elegant si fara sa ne chinuie pe noi. L-am gasit adormit pentru totdeauna, direct din somn, si ne consoleaza un pic faptul ca nu a suferit. Poate i-a cedat inima, sau un accident vascular cerebral, pentru altceva nu ar fi fost asa linstit.
Toti prin casa am dormit prost azi noapte, poate am simtit ceva, taica'miu l-a gasit pentru ca nu se mai miscase de mult timp, era deja rece si rigid. Ne ramane doar sa avem grija sa fie ingropat, cum merita un pufos elegant ca el. L-am pus pe fundul de scaun de la biroul care il aveam cand eram mic, in generala, pentru ca ii placea sa stea pe el pe balcon. Si l-am invelit cu o bluza a mea, pentru ca ii placea sa doarma pe haine, cand le prindea in pat se infiinta imediat.
Ce ma ajuta pe mine e ca ieri i-am facut poze cu Bilbo, dormeau sincron la mine in pat, sa prinda un pic de soare si le-am pus pe Flickr. M-am jucat cu ei, lui Zgaibete i-am curatat gherutele si l-am luat de ceafa ca pe un pisoi, totul era normal. Iar azi dimineata asa veste, ne-a luat pe toti pe nepregatite, mai ales ca el era motanul mai mic si nu aveam cum sa ne asteptam sa se intample asa ceva.
Sa nu il mai vad cum doarme la mine in pat in simetrie cu Bilbo, sau la ai mei, sau pe covoarele lui, pe calorifer. Sa nu il mai vad cum misuna prin casa cand patrula, cum fuge dupa Bilbo, si intorc covoarele pe dos, cum fuge sa se ascunda sub pat. Sa nu mai miaune slab de tot cand il prindeam cu zgaibaracele in sus si il mangaiam usor pe burtica. Sa nu se mai foiasca sa scape daca il prindeam sa il pieptan, sau cand il tineam in brate un pic ca sa il mangai sau sa ii curat gherutele, in nas sau in urechiuse, fugea des de unde statea cand veneam si eu prin zona. Ne va lipsi tuturor, pentru ca era demn si elegant, nu facea scandal, nu cerea afara, dar mai scapa pe usa si se ducea pana la etajul 4 sa se tavaleasca in praf, nu venea sa pofteasca la mancare si sa cerseasca.
Acum nu mai am chef de nimic, ce Craciun mai e si asta cu Zgaibete ce asteapta cuminte si demn, asa cum a fost toata viata, sa il inmormantam intr-o cutie de laptop, pe fundul de scaun care ii placea si invelit cu o bluza pentru ca ii placea sa doarma pe haine...
Toti prin casa am dormit prost azi noapte, poate am simtit ceva, taica'miu l-a gasit pentru ca nu se mai miscase de mult timp, era deja rece si rigid. Ne ramane doar sa avem grija sa fie ingropat, cum merita un pufos elegant ca el. L-am pus pe fundul de scaun de la biroul care il aveam cand eram mic, in generala, pentru ca ii placea sa stea pe el pe balcon. Si l-am invelit cu o bluza a mea, pentru ca ii placea sa doarma pe haine, cand le prindea in pat se infiinta imediat.
Ce ma ajuta pe mine e ca ieri i-am facut poze cu Bilbo, dormeau sincron la mine in pat, sa prinda un pic de soare si le-am pus pe Flickr. M-am jucat cu ei, lui Zgaibete i-am curatat gherutele si l-am luat de ceafa ca pe un pisoi, totul era normal. Iar azi dimineata asa veste, ne-a luat pe toti pe nepregatite, mai ales ca el era motanul mai mic si nu aveam cum sa ne asteptam sa se intample asa ceva.
Sa nu il mai vad cum doarme la mine in pat in simetrie cu Bilbo, sau la ai mei, sau pe covoarele lui, pe calorifer. Sa nu il mai vad cum misuna prin casa cand patrula, cum fuge dupa Bilbo, si intorc covoarele pe dos, cum fuge sa se ascunda sub pat. Sa nu mai miaune slab de tot cand il prindeam cu zgaibaracele in sus si il mangaiam usor pe burtica. Sa nu se mai foiasca sa scape daca il prindeam sa il pieptan, sau cand il tineam in brate un pic ca sa il mangai sau sa ii curat gherutele, in nas sau in urechiuse, fugea des de unde statea cand veneam si eu prin zona. Ne va lipsi tuturor, pentru ca era demn si elegant, nu facea scandal, nu cerea afara, dar mai scapa pe usa si se ducea pana la etajul 4 sa se tavaleasca in praf, nu venea sa pofteasca la mancare si sa cerseasca.
Acum nu mai am chef de nimic, ce Craciun mai e si asta cu Zgaibete ce asteapta cuminte si demn, asa cum a fost toata viata, sa il inmormantam intr-o cutie de laptop, pe fundul de scaun care ii placea si invelit cu o bluza pentru ca ii placea sa doarma pe haine...
joi, 24 decembrie 2009
Cel mai tare compliment
Cel mai tare compliment pe care il poate face un barbat unei femei este "You make me want to be a better man".
Cozonaci si draci
Miroase a cozonaci dar eu tot ciufut si plin de diversi draci sunt. Ma las afectat de toate rahaturile, pentru ca nu ma pot abtine sa ajung sa imi pese.
Curatenie de Craciun
Unii oameni isi fac curat prin casa de Craciun, si probabil si de alte sarbatori. Eu mi-am facut curat in messenger, intai am desfiintat id-ul care il foloseam la firma pentru ca era degeaba sa il tin cu 30 de varii persoane imbecile de ambele sexe, ca sa nu discriminez, de care nu veau sa mai aud pentru 2-3 persoane care ma intereseaza.
Pe urma am facut curatenie si in messenger-ul meu personal, am fost slab de minte si nu numai ca am lasat sa ma adauge dar si eu i-am pus in lista, tot felul de cretini sau proaste cu care nu am de ce sa mai vorbesc vreodata asa ca nu avea sens sa imi consume pixelii de pe ecran degeaba la fiecare conectare si deconectare a unor inutili. Nu inteleg de ce trebuie sa te adauge in lista daca nu au de spus decat o singura data ceva, sa dea un mesaj scurt sau un e-mail. Probabil sunt handicapati din aia care adauga in disperare contacte pe hi5 si pe laba ailalta care e Fecesbook ca sa para ca au prieteni si ca au facut ceva. Ceea ce mi-a adus aminte sa trec si pe Fecesbook ca sa ma scutesc de actualizarile unor retardate care dau add la tot ce prind.
Mi-a ajuns pana peste cap de actiuni cum s-a practicat la fostul loc de munca, sa se dea cadouri reciproc de Craciun. Dupa ce ca s-a organizat in mod imbecil sistemul de atribuire cine cui ia, anul trecut a fost intai candva seara programat marele eveniment. Dupa care au schimbat dimineata, iar eu am o problema cu diminetile, asa ca nu am putut sa ajung mai ales ca nu au spus din timp. Bineinteles ca am fost cel care a stricat tot evenimentul, vai ce de observatii, pentru niste tembeli care nu au fost in stare sa organizeze un rahat ca lumea. Anul asta din nou imbecilism de eveniment, dar acum s-a facut la 12, o ora foarte rezonabila, dar anul trecut de ce nu au fost in stare sa faca asa? De idioti de aia, cretini care nu sunt in stare sa faca nimic ca lumea. Si dovada clara ca a fost un esec fenomenal, doar jumatate din angajati au participat. Idiotenie de actiune din asta nu are nici succes sau rezultat, nu se imbunatatesc relatiile intre colegi, nu are efect de team building, aia se vor barfi ca si inainte. Iar asta e un adevar pe care mintile alea slabe nu sunt in stare sa il accepte, iar daca as fi fost inca acolo nici eu nu as fi participat ca sa nu incurajez astfel de idei si practici imbecile.
Cine a ramas, a ramas pentru ca am ceva subiecte de discutie si interese comune, restul valea. Sunt asocial, nu am prieteni, nu ma intereseaza sa am prieteni de 2 lei cu care se iese la bere, film si alte actiuni de socializare penale. Ipocrizii si falsitati de genul asta ma scarbesc si sunt o pierdere de timp care ar putea fi folosit mult mai eficient, sau macar m-as putea abtine sa il pierd stiind ca nu conteaza si ca imi pierd timpul. Ma intereseaza doar sa fiu o persoana pe care se poate conta, iar atarnatul prin cluburi, baruri in mod sigur nu incurajeaza asta.
Pe urma am facut curatenie si in messenger-ul meu personal, am fost slab de minte si nu numai ca am lasat sa ma adauge dar si eu i-am pus in lista, tot felul de cretini sau proaste cu care nu am de ce sa mai vorbesc vreodata asa ca nu avea sens sa imi consume pixelii de pe ecran degeaba la fiecare conectare si deconectare a unor inutili. Nu inteleg de ce trebuie sa te adauge in lista daca nu au de spus decat o singura data ceva, sa dea un mesaj scurt sau un e-mail. Probabil sunt handicapati din aia care adauga in disperare contacte pe hi5 si pe laba ailalta care e Fecesbook ca sa para ca au prieteni si ca au facut ceva. Ceea ce mi-a adus aminte sa trec si pe Fecesbook ca sa ma scutesc de actualizarile unor retardate care dau add la tot ce prind.
Mi-a ajuns pana peste cap de actiuni cum s-a practicat la fostul loc de munca, sa se dea cadouri reciproc de Craciun. Dupa ce ca s-a organizat in mod imbecil sistemul de atribuire cine cui ia, anul trecut a fost intai candva seara programat marele eveniment. Dupa care au schimbat dimineata, iar eu am o problema cu diminetile, asa ca nu am putut sa ajung mai ales ca nu au spus din timp. Bineinteles ca am fost cel care a stricat tot evenimentul, vai ce de observatii, pentru niste tembeli care nu au fost in stare sa organizeze un rahat ca lumea. Anul asta din nou imbecilism de eveniment, dar acum s-a facut la 12, o ora foarte rezonabila, dar anul trecut de ce nu au fost in stare sa faca asa? De idioti de aia, cretini care nu sunt in stare sa faca nimic ca lumea. Si dovada clara ca a fost un esec fenomenal, doar jumatate din angajati au participat. Idiotenie de actiune din asta nu are nici succes sau rezultat, nu se imbunatatesc relatiile intre colegi, nu are efect de team building, aia se vor barfi ca si inainte. Iar asta e un adevar pe care mintile alea slabe nu sunt in stare sa il accepte, iar daca as fi fost inca acolo nici eu nu as fi participat ca sa nu incurajez astfel de idei si practici imbecile.
Cine a ramas, a ramas pentru ca am ceva subiecte de discutie si interese comune, restul valea. Sunt asocial, nu am prieteni, nu ma intereseaza sa am prieteni de 2 lei cu care se iese la bere, film si alte actiuni de socializare penale. Ipocrizii si falsitati de genul asta ma scarbesc si sunt o pierdere de timp care ar putea fi folosit mult mai eficient, sau macar m-as putea abtine sa il pierd stiind ca nu conteaza si ca imi pierd timpul. Ma intereseaza doar sa fiu o persoana pe care se poate conta, iar atarnatul prin cluburi, baruri in mod sigur nu incurajeaza asta.
Citate despre adevar
Abraham Lincoln:
Truth is generally the best vindication against slander.
Abraham Lincoln (attributed): You can fool some of the people all of the time, and all of the people some of the time, but you can not fool all of the people all of the time
Adrienne Rich:
When a woman tells the truth she is creating the possibility for more truth around her.
Alfred Adler:
A lie would have no sense unless the truth were felt to be dangerous
Andre Gide:
Believe those who are seeking the truth; doubt those who find it.
Arthur Conan Doyle:
Whenever you have eliminated the impossible, whatever remains, however improbable, must be the truth
Benjamin Disraeli:
Never apologize for showing feeling. When you do so, you apologize for the truth.
Buddha:
Believe nothing just because a so-called wise person said it. Believe nothing just because a belief is generally held. Believe nothing just because it is said in ancient books. Believe nothing just because it is said to be of divine origin. Believe nothing just because someone else believes it. Believe only what you yourself test and judge to be true.
David Hume:
Truth springs from argument amongst friends.
Demosthenes:
Nothing is easier than self-deceit. For what each man wishes, that he also believes to be true.
Galileo:
All truths are easy to understand once they are discovered; the point is to discover them.
George Orwell:
In a time of universal deceit, telling the truth becomes a revolutionary act.
Gloria Steinem:
The truth will set you free. But first, it will piss you off.
Leonardo da Vinci:
Anyone who conducts an argument by appealing to authority is not using his intelligence; he is just using his memory.
Marcus Aurelius:
If it is not right do not do it; if it is not true do not say it.
Mark Twain:
If you tell the truth you don't have to remember anything.
Mark Twain:
If you don't read the newspaper, you are uninformed; if you do read the newspaper, you are misinformed.
Mark Twain:
When in doubt, tell the truth.
Sam Rayburn:
Son, always tell the truth. Then you'll never have to remember what you said the last time.
Soren Kierkegaard:
Truth always rests with the minority, and the minority is always stronger than the majority, because the minority is generally formed by those who really have an opinion, while the strength of a majority is illusory, formed by the gangs who have no opinion—and who, therefore, in the next instant (when it is evident that the minority is the stronger) assume its opinion ... while Truth again reverts to a new minority.
Despre adevar, ce au spus altii, preferatul meu e unul al lui Mark Twain "When in doubt, tell the truth".
Truth is generally the best vindication against slander.
Abraham Lincoln (attributed): You can fool some of the people all of the time, and all of the people some of the time, but you can not fool all of the people all of the time
Adrienne Rich:
When a woman tells the truth she is creating the possibility for more truth around her.
Alfred Adler:
A lie would have no sense unless the truth were felt to be dangerous
Andre Gide:
Believe those who are seeking the truth; doubt those who find it.
Arthur Conan Doyle:
Whenever you have eliminated the impossible, whatever remains, however improbable, must be the truth
Benjamin Disraeli:
Never apologize for showing feeling. When you do so, you apologize for the truth.
Buddha:
Believe nothing just because a so-called wise person said it. Believe nothing just because a belief is generally held. Believe nothing just because it is said in ancient books. Believe nothing just because it is said to be of divine origin. Believe nothing just because someone else believes it. Believe only what you yourself test and judge to be true.
David Hume:
Truth springs from argument amongst friends.
Demosthenes:
Nothing is easier than self-deceit. For what each man wishes, that he also believes to be true.
Galileo:
All truths are easy to understand once they are discovered; the point is to discover them.
George Orwell:
In a time of universal deceit, telling the truth becomes a revolutionary act.
Gloria Steinem:
The truth will set you free. But first, it will piss you off.
Leonardo da Vinci:
Anyone who conducts an argument by appealing to authority is not using his intelligence; he is just using his memory.
Marcus Aurelius:
If it is not right do not do it; if it is not true do not say it.
Mark Twain:
If you tell the truth you don't have to remember anything.
Mark Twain:
If you don't read the newspaper, you are uninformed; if you do read the newspaper, you are misinformed.
Mark Twain:
When in doubt, tell the truth.
Sam Rayburn:
Son, always tell the truth. Then you'll never have to remember what you said the last time.
Soren Kierkegaard:
Truth always rests with the minority, and the minority is always stronger than the majority, because the minority is generally formed by those who really have an opinion, while the strength of a majority is illusory, formed by the gangs who have no opinion—and who, therefore, in the next instant (when it is evident that the minority is the stronger) assume its opinion ... while Truth again reverts to a new minority.
Despre adevar, ce au spus altii, preferatul meu e unul al lui Mark Twain "When in doubt, tell the truth".
Razboiul meu
Doua citate absolut geniale:
Citesc si ma mira cum un personaj care avea inclinatii artistice a ajuns in extrema cealalta, unul dintre cei mai mari criminali din istoria omenirii, si asta cu cele mai bune intentii pentru tara sa. Pe de alta parte, avand in vedere ce le faceam eu cand eram mic broastelor din lacul 23 August pentru ca mi s-a spus o data ca ce e mult nu e bun, e destul de usor de extrapolat si de ajuns la ce le-a facut Hitler evreilor.
Deocamdata cred ca perioada in care a fost la Viena si a facut foamea dupa ce i-au murit parintii l-a schimbat si l-a facut sa urasca evreii, pentru ca aia aveau de mancare iar el nu. Aia aveau haine, iar el nu. Dar sa dea naiba daca m-am prins ce avea cu marxismul, aparent era impotriva actiunilor sociale gen da-i unui om un peste si mananca o zi, era mai curand adeptul schimbarii intregii societatii pentru a elimina cauzele care duceau la somaj, foamete, saracie.
Un personaj foarte interesant.
- I can fight only for something that I love. I can love only what I respect.
- Reading is not an end in itself, but a means to an end.
Citesc si ma mira cum un personaj care avea inclinatii artistice a ajuns in extrema cealalta, unul dintre cei mai mari criminali din istoria omenirii, si asta cu cele mai bune intentii pentru tara sa. Pe de alta parte, avand in vedere ce le faceam eu cand eram mic broastelor din lacul 23 August pentru ca mi s-a spus o data ca ce e mult nu e bun, e destul de usor de extrapolat si de ajuns la ce le-a facut Hitler evreilor.
Deocamdata cred ca perioada in care a fost la Viena si a facut foamea dupa ce i-au murit parintii l-a schimbat si l-a facut sa urasca evreii, pentru ca aia aveau de mancare iar el nu. Aia aveau haine, iar el nu. Dar sa dea naiba daca m-am prins ce avea cu marxismul, aparent era impotriva actiunilor sociale gen da-i unui om un peste si mananca o zi, era mai curand adeptul schimbarii intregii societatii pentru a elimina cauzele care duceau la somaj, foamete, saracie.
Un personaj foarte interesant.
Fapte bune fara motiv
In acest sfarsit de an am avut chef sa fac si cateva mici fapte bune, nimic deosebit, exista si persoane care sunt mai putin avantajate si privilegiate decat mine.
Omul care ne face curatenia pe scara are copii mici, asa ca m-am gandit ca le-ar place masinutele ramase cand am luat un set din care sa scot doar un model pentru o coleg. Daca le am si nu fac nimic cu ele, de ce sa le tin degeaba cand ar putea face o bucurie mica in alta parte.
Zilele trecute am fost scos in Herastrau la plimbare (multumesc frumos ;) ) si am luat diverse turta dulce, acadele si alte prostioare de supt. Mai exista oameni cu copii, mai vin colindatori, ocazional am chef sa fiu dragut si simpatic. Sau cel putin sa nu imi infig gherutzele din prima :P.
Probabil din cauza necazurilor mele si pentru ca m-am binedispus cumparand haine am devenit mai receptiv si mai dornic sa imprastii si ceva voie buna in jur, dar sa nu exageram. Nu e prea greu, dar tot nu imi place sa fiu pufos si dragalas, prefer sa fiu zbarlit si cu coama ridicata pe spate, mi-e mai usor si imi vine natural.
Omul care ne face curatenia pe scara are copii mici, asa ca m-am gandit ca le-ar place masinutele ramase cand am luat un set din care sa scot doar un model pentru o coleg. Daca le am si nu fac nimic cu ele, de ce sa le tin degeaba cand ar putea face o bucurie mica in alta parte.
Zilele trecute am fost scos in Herastrau la plimbare (multumesc frumos ;) ) si am luat diverse turta dulce, acadele si alte prostioare de supt. Mai exista oameni cu copii, mai vin colindatori, ocazional am chef sa fiu dragut si simpatic. Sau cel putin sa nu imi infig gherutzele din prima :P.
Probabil din cauza necazurilor mele si pentru ca m-am binedispus cumparand haine am devenit mai receptiv si mai dornic sa imprastii si ceva voie buna in jur, dar sa nu exageram. Nu e prea greu, dar tot nu imi place sa fiu pufos si dragalas, prefer sa fiu zbarlit si cu coama ridicata pe spate, mi-e mai usor si imi vine natural.
miercuri, 23 decembrie 2009
Bicicleta medicinala
Mi se sufla din culise ca nu am spus nimic despre bicicleta medicinala, pe care a luat-o taica'miu in principal pentru ca la varsta si spatele lui are nevoie de exercitiu. Ne-a sosit ieri, gata asamblata, pentru ca a luat una expusa in showroom, ca sa nu mai stea cineva sa o monteze.
Cine naiba statea sa asambleze la ea si sa o surubareasca, eu sigur nu aveam chef de asta. Daca nu se baga in calculator sau macar in priza, nu am nici un interes sau pricepere.
Trebuie sa recunosc ca e foarte misto cu bicicleta medicinala pe balcon, e aer curat, exercitiu, nu e foarte frig din cauza caloriferului mic pus si de la cat pedalez ma incalzesc. Setarile de dificultate au diferente cam mici intre minim si maxim, dar se simte ca oboseala dupa 2 minute de pedalat.
Chiar imi place, sper sa ma ajute sa nu lancezesc in ultimul hal si poate chiar sa dau jos cateva kilograme, acum am 78 si daca ajung la 75 as fi foarte fericit.
Ar fi chiar perfect daca as avea loc sa pun laptopul sa ma uit la film 10-15 minute cat pedalez, poate rezolv ceva.
Vad ca deranjez si sunt in plus la bicicleta. Asa ca nu o voi mai folosi, ma voi abtine de la a inoportuna.
Cine naiba statea sa asambleze la ea si sa o surubareasca, eu sigur nu aveam chef de asta. Daca nu se baga in calculator sau macar in priza, nu am nici un interes sau pricepere.
Trebuie sa recunosc ca e foarte misto cu bicicleta medicinala pe balcon, e aer curat, exercitiu, nu e foarte frig din cauza caloriferului mic pus si de la cat pedalez ma incalzesc. Setarile de dificultate au diferente cam mici intre minim si maxim, dar se simte ca oboseala dupa 2 minute de pedalat.
Chiar imi place, sper sa ma ajute sa nu lancezesc in ultimul hal si poate chiar sa dau jos cateva kilograme, acum am 78 si daca ajung la 75 as fi foarte fericit.
Ar fi chiar perfect daca as avea loc sa pun laptopul sa ma uit la film 10-15 minute cat pedalez, poate rezolv ceva.
Vad ca deranjez si sunt in plus la bicicleta. Asa ca nu o voi mai folosi, ma voi abtine de la a inoportuna.
Un leader adevarat
Stau in coltul meu si ma gandesc la experienta mea si de viata si profesionala. Sunt inca destul de mic, de abia am trecut de 30 de ani, deci nu se poate spune ca detin intelepciunea anilor. Dar imi place sa cred ca vad lucrurile, daca nu mai clar decat altii, macar in alta lumina.
Traim intr-o societate noua, capitalista, in care banii, performanta, rezultatele sunt urmarite, dorite, cautate. In fiecare domeniu este nevoie de leaderi, de conducatori care sa ii influenteze pe ceilalti, mai ales in vremuri de criza cand panica si debandada abunda.
Cum ziceam, nu e cazul sa pretind ca stiu prea multe si ca ma pricep prea bine la ce ar trebui sa faca un leader, dar sunt destul de sigur ca stiu ce NU ar trebui sa faca. Stiu de asemenea ca nu e cel mai bun mod de a defini ceva, pornind de la o negatie, dar decat nimic...
Pentru un inceput, un leader adevarat stie ca angajatii sunt cea mai importanta resursa, sunt ca degetele unei maini. Separat pot face putine, dar coordonati de o mana devin o forta de bagat in seama, pot executa sarcini mult mai dificile impreuna si la nevoie devin un pumn.
De aceea un leader cu pretentii stii ca nu trebuie sa isi piarda angajatii, pentru ca nu castiga nici un profit in plus daca isi taie degetele de la mana. Asa ca de obicei e o idee buna sa nu ii insulte la nivel personal, desi este chiar indicat sa le faca observatii pentru a-i aduce la calea corecta, fara a jigni.
Un leader trebuie sa fie clar in ce doreste, cand doreste, angajatii de obicei nu au cum sa ii citeasca gandurile si de asemenea nu au cum sa vada imaginea de ansamblu. Mai ales daca leaderul nu le comunica viziunea sa, ca sa isi aduca angajatii la un numitor comun. Poate ca nu toti ar intelege, dar cei care ar face-o ar beneficia de un plus in activitatea desfasurata.
Aici ajung la o parte foarte importanta din activitatea unui leader: comunicarea. Acesta trebuie sa isi motiveze angajatii, sa isi transmita viziunea, sa ii incurajeze mai ales in vremuri de criza, sa provoace unitate, coeziune, efort concertat in fata vicisitudinilor. In nici un caz un leader nu isi afirma autoritatea dezbinand colectivul, luand decizii arbitrare si nefundamentate, dupa care are alta parere si le schimba, le intoarce la 180 de grade.
De aceea un leader care stie ce inseamna sa conduca, isi va controla intotdeauna emotiile in raport cu angajatii, pentru ca astfel ii inspira, ii motiveaza si ii insuleaza impotriva situatiei economice precare si a dificultatilor existente. Daca in schimb isi pierde controlul, injura, o ia pe miriste, angajatii nu stiu ce sa mai creada, incotro sa o apuce. De asemenea daca pedepseste fara discernamant si fara constanta in regulile aplicate, pe langa faptul ca isi instraineaza angajatii si le saboteaza loialitatea fata de el si fata de firma, ii si paralizeaza pe deasupra pentru ca acestia nu mai stiu ce reactie este asteptata de la ei si ce comportament sa aiba ca sa nu mai aiba parte de descarcarile de nervi ale superiorului.
Piata se schimba, societatea umana la fel, pentru adaptabilitate un leader trebuie aiba flexibilitate, rezistenta la schimbare si mersul impotriva acesteia nu pot duce decat la cele mai proaste rezultate. De asemenea pretentii ca el sa ramana neschimbat si doar cei din jur sa ii faca pe plac reprezinta o viziune limitata si ingusta, fara un viitor benefic pentru oricare din partile implicate: leaderul, angajatii, firma.
Un leader nu este rezultatul intelectului sau cat este al constantei in decizii, controlului emotiilor, vizunii cuprinzatoare si de viitor, si mai ales al abilitatii de a le comunica si transfera mai departe angajatilor. Celor care pot beneficia de asta, pentru ca sigur nu toti sunt in stare sa inteleaga sau sa aprecieze, si sa dezvolte un sentiment de participare, de implicare.
Traim intr-o societate noua, capitalista, in care banii, performanta, rezultatele sunt urmarite, dorite, cautate. In fiecare domeniu este nevoie de leaderi, de conducatori care sa ii influenteze pe ceilalti, mai ales in vremuri de criza cand panica si debandada abunda.
Cum ziceam, nu e cazul sa pretind ca stiu prea multe si ca ma pricep prea bine la ce ar trebui sa faca un leader, dar sunt destul de sigur ca stiu ce NU ar trebui sa faca. Stiu de asemenea ca nu e cel mai bun mod de a defini ceva, pornind de la o negatie, dar decat nimic...
Pentru un inceput, un leader adevarat stie ca angajatii sunt cea mai importanta resursa, sunt ca degetele unei maini. Separat pot face putine, dar coordonati de o mana devin o forta de bagat in seama, pot executa sarcini mult mai dificile impreuna si la nevoie devin un pumn.
De aceea un leader cu pretentii stii ca nu trebuie sa isi piarda angajatii, pentru ca nu castiga nici un profit in plus daca isi taie degetele de la mana. Asa ca de obicei e o idee buna sa nu ii insulte la nivel personal, desi este chiar indicat sa le faca observatii pentru a-i aduce la calea corecta, fara a jigni.
Un leader trebuie sa fie clar in ce doreste, cand doreste, angajatii de obicei nu au cum sa ii citeasca gandurile si de asemenea nu au cum sa vada imaginea de ansamblu. Mai ales daca leaderul nu le comunica viziunea sa, ca sa isi aduca angajatii la un numitor comun. Poate ca nu toti ar intelege, dar cei care ar face-o ar beneficia de un plus in activitatea desfasurata.
Aici ajung la o parte foarte importanta din activitatea unui leader: comunicarea. Acesta trebuie sa isi motiveze angajatii, sa isi transmita viziunea, sa ii incurajeze mai ales in vremuri de criza, sa provoace unitate, coeziune, efort concertat in fata vicisitudinilor. In nici un caz un leader nu isi afirma autoritatea dezbinand colectivul, luand decizii arbitrare si nefundamentate, dupa care are alta parere si le schimba, le intoarce la 180 de grade.
De aceea un leader care stie ce inseamna sa conduca, isi va controla intotdeauna emotiile in raport cu angajatii, pentru ca astfel ii inspira, ii motiveaza si ii insuleaza impotriva situatiei economice precare si a dificultatilor existente. Daca in schimb isi pierde controlul, injura, o ia pe miriste, angajatii nu stiu ce sa mai creada, incotro sa o apuce. De asemenea daca pedepseste fara discernamant si fara constanta in regulile aplicate, pe langa faptul ca isi instraineaza angajatii si le saboteaza loialitatea fata de el si fata de firma, ii si paralizeaza pe deasupra pentru ca acestia nu mai stiu ce reactie este asteptata de la ei si ce comportament sa aiba ca sa nu mai aiba parte de descarcarile de nervi ale superiorului.
Piata se schimba, societatea umana la fel, pentru adaptabilitate un leader trebuie aiba flexibilitate, rezistenta la schimbare si mersul impotriva acesteia nu pot duce decat la cele mai proaste rezultate. De asemenea pretentii ca el sa ramana neschimbat si doar cei din jur sa ii faca pe plac reprezinta o viziune limitata si ingusta, fara un viitor benefic pentru oricare din partile implicate: leaderul, angajatii, firma.
Un leader nu este rezultatul intelectului sau cat este al constantei in decizii, controlului emotiilor, vizunii cuprinzatoare si de viitor, si mai ales al abilitatii de a le comunica si transfera mai departe angajatilor. Celor care pot beneficia de asta, pentru ca sigur nu toti sunt in stare sa inteleaga sau sa aprecieze, si sa dezvolte un sentiment de participare, de implicare.
Ce de stricaciuni
Pe langa vechiul meu laptopas S271, care a incasat un bolovan si acum are ecranul spart, zilele astea mi s-au mai stricat si altele.
Intai GPS-ul pentru telefonul mobil, cel mai probabil la incercarile mele de incarcare cu un adaptor pentru priza, pentru ca Sony Ericsson nu a inclus decat adaptor pentru incarcare din bricheta. Si bateria din GPS si incarcatorul de la priza au semne de topire a plasticului, deci destul de sigur ca le-am asasinat pe amandoua.
Pe urma unul din hard disk-urile din desktop-ul meu si-a dat obstescul sfarsit, ieri sau alaltaieri. Windows-ul nu il mai gasea, fortat sa il activeze se bloca la pornire. Ce mai, are toate sansele sa o fi mierlit-o definitiv. Ceea ce este absolut ciudat este ca in ultima vreme nici macar nu il mai foloseam asa de mult, descarcarea de pe torrente o lasam sa mearga pe alt hard disk care o duce bine mersi acum. Ce naiba i-o fi venit sa se strice aluia care nu mai era stresat, chiar nu inteleg...
Deci bilant pe moment una bucata laptop, una bucata GPS si una bucata hard disk. Dar nu prea am de gand sa le inlocuiesc acum, nu am de ce in realitate. Mai am un laptop, iar cel care s-a stricat are ca scop sa ruleze filme pe LCD-TV. GPS-ul mergea cam aiurea de la inceput, era util oarecum, dar nu este o mare pierdere. Mai am si alte hard disk-uri, nu sunt obligat sa il inlocuiesc pentru ca nu era singurul meu hard disk.
S-au adunat cam multe totusi dintr-o data...
Intai GPS-ul pentru telefonul mobil, cel mai probabil la incercarile mele de incarcare cu un adaptor pentru priza, pentru ca Sony Ericsson nu a inclus decat adaptor pentru incarcare din bricheta. Si bateria din GPS si incarcatorul de la priza au semne de topire a plasticului, deci destul de sigur ca le-am asasinat pe amandoua.
Pe urma unul din hard disk-urile din desktop-ul meu si-a dat obstescul sfarsit, ieri sau alaltaieri. Windows-ul nu il mai gasea, fortat sa il activeze se bloca la pornire. Ce mai, are toate sansele sa o fi mierlit-o definitiv. Ceea ce este absolut ciudat este ca in ultima vreme nici macar nu il mai foloseam asa de mult, descarcarea de pe torrente o lasam sa mearga pe alt hard disk care o duce bine mersi acum. Ce naiba i-o fi venit sa se strice aluia care nu mai era stresat, chiar nu inteleg...
Deci bilant pe moment una bucata laptop, una bucata GPS si una bucata hard disk. Dar nu prea am de gand sa le inlocuiesc acum, nu am de ce in realitate. Mai am un laptop, iar cel care s-a stricat are ca scop sa ruleze filme pe LCD-TV. GPS-ul mergea cam aiurea de la inceput, era util oarecum, dar nu este o mare pierdere. Mai am si alte hard disk-uri, nu sunt obligat sa il inlocuiesc pentru ca nu era singurul meu hard disk.
S-au adunat cam multe totusi dintr-o data...
Cadouri de Craciun
In fine am rezolvat si cadourile de Craciun pentru persoanele cele mai importante din viata mea:
Dar am fost pe faza si am rezistat eroic ispitelor :P
Cand iau cadouri, de obicei urmez o anumita tematica, o idee care le este comuna. Acum ceva ani am luat mp3 playere, in alti ani am dat ciocolata, foarte des am luat cadouri legate de IT sau care macar se bagau in priza. Anul acesta am vrut sa faca ceva diferit, care sa aiba cat mai putin legatura cu ce am facut in trecut si am mers pe bauturile care le plac celor apropiati mie.
- cafea braziliana pentru mama mea
- ceai englezesc pentru tatal meu
- ciocolata calda cu aroma de capsuni pentru sor'mea
- cafea pentru dimineata, dupa amiaza si seara, planul in privinta lor este doar partial finalizat
Dar am fost pe faza si am rezistat eroic ispitelor :P
Cand iau cadouri, de obicei urmez o anumita tematica, o idee care le este comuna. Acum ceva ani am luat mp3 playere, in alti ani am dat ciocolata, foarte des am luat cadouri legate de IT sau care macar se bagau in priza. Anul acesta am vrut sa faca ceva diferit, care sa aiba cat mai putin legatura cu ce am facut in trecut si am mers pe bauturile care le plac celor apropiati mie.
Parada modei
S-au miscat cam greu cei de la LoSpaccio, dar mi-au adus in fine celelalte 2 sacouri care ma interesau: unul caramiziu si unul de velur maro inchis. Arata foarte bine, as zice ca a meritat sa astept, stofa e buna si pretul decent.
Magazinul e de fapt specializat mai curand pe lichidat capetele lor de stoc, modelele din colectiile precedente, aparent se vand cam la jumatate de pret. Ceea ce in perioada asta economica neplacuta trebuie sa recunosc ca e un mare avantaj pentru cineva ca mine, care are nevoie sa recupereze si sa se doteze cu ceva haine. Anul trecut mi-am luat un costum Steilman, care nu e cine stie ce mare chestie, la vreo 700 de lei parca, in timp ce la LoSpaccio am gasit modele a caror culoare mi-a placut foarte mult la aproximativ jumatate din suma aceasta.
Daca si vedetele se imbraca de la solduri, eu de ce naiba sa nu o fac? Ca am si mai putini bani decat ele, acum imi caut si alt servici, trebuie sa fac economii.
Si hainele chiar imi plac cum arata, asta e ceva foarte nou la mine, combinatia sacou cu camasa si blugi da foarte bine parerea mea, par o persoana serioasa si matura. Deh, sunt poate si avantajat ca am crescut bine, multumita mamei mele care de multe ori ma scoate din minti dar macar a avut grija sa nu ajung vreo aschimodie rahitica, am ochii albastrii si parul nu foarte inchis la culoare. Asa ca pot purta cam orice culoare, pe mine, vorba lui Will Smith "You know what's the difference between you and me? I make this look GOOD"
Mi-a placut ca tanti de la magazin a incercat sa mai imi vand un costum, similar cu cel la care m-am indragostit de culoare, stofa era negru-albastra, dar cu aceeasi textura foarte frumoasa... dar inca 400 de lei se aduna la celelalte sute, trebuie sa ma port econom si responsabil. Dar cred ca am inteles o parte din fascinatia femeilor pentru haine.
Cel mai mult ma mira ca sunt multumit dupa ce am dat atatia bani pe ceva care nu are nici o legatura cu calculatorul :)))
Magazinul e de fapt specializat mai curand pe lichidat capetele lor de stoc, modelele din colectiile precedente, aparent se vand cam la jumatate de pret. Ceea ce in perioada asta economica neplacuta trebuie sa recunosc ca e un mare avantaj pentru cineva ca mine, care are nevoie sa recupereze si sa se doteze cu ceva haine. Anul trecut mi-am luat un costum Steilman, care nu e cine stie ce mare chestie, la vreo 700 de lei parca, in timp ce la LoSpaccio am gasit modele a caror culoare mi-a placut foarte mult la aproximativ jumatate din suma aceasta.
Daca si vedetele se imbraca de la solduri, eu de ce naiba sa nu o fac? Ca am si mai putini bani decat ele, acum imi caut si alt servici, trebuie sa fac economii.
Si hainele chiar imi plac cum arata, asta e ceva foarte nou la mine, combinatia sacou cu camasa si blugi da foarte bine parerea mea, par o persoana serioasa si matura. Deh, sunt poate si avantajat ca am crescut bine, multumita mamei mele care de multe ori ma scoate din minti dar macar a avut grija sa nu ajung vreo aschimodie rahitica, am ochii albastrii si parul nu foarte inchis la culoare. Asa ca pot purta cam orice culoare, pe mine, vorba lui Will Smith "You know what's the difference between you and me? I make this look GOOD"
Mi-a placut ca tanti de la magazin a incercat sa mai imi vand un costum, similar cu cel la care m-am indragostit de culoare, stofa era negru-albastra, dar cu aceeasi textura foarte frumoasa... dar inca 400 de lei se aduna la celelalte sute, trebuie sa ma port econom si responsabil. Dar cred ca am inteles o parte din fascinatia femeilor pentru haine.
Cel mai mult ma mira ca sunt multumit dupa ce am dat atatia bani pe ceva care nu are nici o legatura cu calculatorul :)))
Stiti ce se intampla...
... cand nu vrea cineva sa ma vada? Primeste exact ceea ce vrea. Ce altceva as putea sa le ofer decat ceea ce vor? Oh well, azi eram tare frumushel, in blugi, unul din sacourile noi, camasa, haina noua etc. etc. Ce mai, eram desprins din revista :P
Si daca tot sunt in dispozitie revelatoare, stiati ca pe messengerul nou de pe mobil arata daca esti idle sau nu? E foarte tare, de exemplu azi pe la 13 pe id-ul meu de business eram idle si messenger arata asta clar pentru ca nu eram la calculator. In acelasi timp pentru alte persoane conectate nu arata ca ar fi idle, deci logic erau la laptop sau computer. Pentru ca daca nu ar fi fost, ar fi devenit idle. Dar cum nu au devenit deloc idle, inseamna ca erau prezente minute in sir.
Numarul 3, sunt foarte suspicios, daca nu mi se pupa perfect dovezile cu afirmatiile concluzia nu poate fi decat ca nu mi-a fost spus adevarul. Iar asta ma cam enerveaza, mai ales cand nu intreb nimic dar primesc povesti la care nu gasesc legatura cu realitatea.
Si daca tot sunt in dispozitie revelatoare, stiati ca pe messengerul nou de pe mobil arata daca esti idle sau nu? E foarte tare, de exemplu azi pe la 13 pe id-ul meu de business eram idle si messenger arata asta clar pentru ca nu eram la calculator. In acelasi timp pentru alte persoane conectate nu arata ca ar fi idle, deci logic erau la laptop sau computer. Pentru ca daca nu ar fi fost, ar fi devenit idle. Dar cum nu au devenit deloc idle, inseamna ca erau prezente minute in sir.
Numarul 3, sunt foarte suspicios, daca nu mi se pupa perfect dovezile cu afirmatiile concluzia nu poate fi decat ca nu mi-a fost spus adevarul. Iar asta ma cam enerveaza, mai ales cand nu intreb nimic dar primesc povesti la care nu gasesc legatura cu realitatea.
luni, 21 decembrie 2009
Cine are pretentii de model?
Cine, cine oare, in afara de mine :P?
Daca tot e Craciunul aproape, am trecut pe la Lo Spaccio si am dat un pic iama: 2 costume, 1 sacou, 1 pardesiu si daca imi aduc maine si celalalt model de sacou il iau si pe ala. Cam era cazul sa ma dotez si cu haine, pe langa ce hardware bag in PC :)).
Cam asa arata rezultatul, mica mare diferenta care arata clar ca haina de fapt face pe om:
Orice s-ar spune, aparentele conteaza... Mi-a placut foarte mult culoarea costumului acesta si am vrut neaparat sa il am pentru azi.
Daca tot e Craciunul aproape, am trecut pe la Lo Spaccio si am dat un pic iama: 2 costume, 1 sacou, 1 pardesiu si daca imi aduc maine si celalalt model de sacou il iau si pe ala. Cam era cazul sa ma dotez si cu haine, pe langa ce hardware bag in PC :)).
Cam asa arata rezultatul, mica mare diferenta care arata clar ca haina de fapt face pe om:
Orice s-ar spune, aparentele conteaza... Mi-a placut foarte mult culoarea costumului acesta si am vrut neaparat sa il am pentru azi.
Bug enervant in WoW
Adica INCA unul pe langa tona care sunt deja. Din cand in cand chiar imi place sa ma joc WoW, in principal pentru ca imi plac profesiile si sa fac un pic de comert in joc ca sa obtin bani (asta e partea in care fac ochi $$).
Dar exista o chestie care imi face draci: zburatul. In principiu, faci click pe buton, incaleci pe grifon, liliac, dragon, covor zburator sau ce ai si te misti din sagetile de directie plus "x" pentru jos si "spacebar" pentru sus. Ok.
Ce ma intreb eu este de ce mama dracului dupa ce sunt pe zburatoare si apas pe mers inainte, merge si inainte si IN JOS?! Eu nu apas pe x ca sa mearga in jos, dar totusi se duce asa. Pana in momentul in care atinge pamantul sau alta suprafata tare. Ridicat sus merge drept acum, nu o mai ia in jos de capul lui.
Ai crede ca in nspe patch-uri cate au fost de la The Burning Crusade au avut destul timp sa corecteze asta, dar ca multe alte mici chestiuni care ar fi trebuit rezolvate le-au lasat cu bug-uri.
Dar exista o chestie care imi face draci: zburatul. In principiu, faci click pe buton, incaleci pe grifon, liliac, dragon, covor zburator sau ce ai si te misti din sagetile de directie plus "x" pentru jos si "spacebar" pentru sus. Ok.
Ce ma intreb eu este de ce mama dracului dupa ce sunt pe zburatoare si apas pe mers inainte, merge si inainte si IN JOS?! Eu nu apas pe x ca sa mearga in jos, dar totusi se duce asa. Pana in momentul in care atinge pamantul sau alta suprafata tare. Ridicat sus merge drept acum, nu o mai ia in jos de capul lui.
Ai crede ca in nspe patch-uri cate au fost de la The Burning Crusade au avut destul timp sa corecteze asta, dar ca multe alte mici chestiuni care ar fi trebuit rezolvate le-au lasat cu bug-uri.
Episodul urmator
Pentru inceput, 50 de greseli pe care barbatii le fac in pat cu o femeie si partea intai si partea a doua cu ce ar putea face bine ca sa aiba parte de invitatii mai dese in dormitorul unei femei. Dormitor sau altundeva...
31 de sfaturi pentru femei
Aici, o abordare pe care sigur noi barbatii vrem sa o vedem mai des pusa in practica de femei. Si ar mai prinde bine sa tina cont de recomandarile ce sa nu faca.
Intr-un episod urmator randul barbatilor si cum trebuie sa puna ei osul la treaba.
Intr-un episod urmator randul barbatilor si cum trebuie sa puna ei osul la treaba.
joi, 17 decembrie 2009
Trei miracole
Azi am vazut pentru prima data o masina de dezapezit, in actiune, pe strada mea. N-am mai vazut niciodata vreuna in cei aproape 20 de ani de cand stau aici. Pana acum am vazut asa ceva doar la televizor.
Al doilea miracol, ma suna maica'mea cand pleaca de la real in loc din masina la capul strazii si sa se mire de ce nu sunt gata sa pun muschii la munca. Umbrit partial de faptul ca se astepta sa ma imbrac si sa cobor sa stau un sfert de ora sa inghet in frig pana ajunge ea. Siiigur ca da.
Si trei, ma suna o firma pentru interviu lunea viitoare, desi anul acesta nu ma mai asteptam sa se intample ceva pe linia asta.
Am revenit cu picioarele pe pamant cand am auzit ca sor'mea a platit 1700 de lei la banca pentru ca impreuna cu idiotul ei a luat imprumut ca sa mearga intr-o excursie. Macar are scuza ca e blonda...
Al doilea miracol, ma suna maica'mea cand pleaca de la real in loc din masina la capul strazii si sa se mire de ce nu sunt gata sa pun muschii la munca. Umbrit partial de faptul ca se astepta sa ma imbrac si sa cobor sa stau un sfert de ora sa inghet in frig pana ajunge ea. Siiigur ca da.
Si trei, ma suna o firma pentru interviu lunea viitoare, desi anul acesta nu ma mai asteptam sa se intample ceva pe linia asta.
Am revenit cu picioarele pe pamant cand am auzit ca sor'mea a platit 1700 de lei la banca pentru ca impreuna cu idiotul ei a luat imprumut ca sa mearga intr-o excursie. Macar are scuza ca e blonda...
miercuri, 16 decembrie 2009
Mi-e dor
Leapsa luata de aici, mie mi-e dor de:
- Berceniul copilariei mele, in care ma jucam de dimineata pana seara, cu pauza doar la pranz cand mi se facea foame si somn
- inocenta pe care o aveam inainte de clasa I cand nu stiam sa injur, inainte de prima dragoste cand inca eram increzator si inainte de primul dat afara de la locul de munca cand am aflat ca performanta si dedicarea nu conteaza
- stilourile si pixurile pe care mi le-a stricat sistematic un coleg din scoala
- lopatica si alte jucarii aduse de tatal meu de prin Germania, pe care le-am pierdut/mi le-au furat in IOR
- mersul la film cu tatal meu, sau in parc unde jucam badminton vara si ne dadeam cu sania iarna, acum nu il mai tine spatele
- ciorba de rosii a bunicii din partea maica'mii, si cartofii pe care ii prajea de se ardeau, de nu am mancat mult timp cartofi prajiti facuti de tatal meu pentru ca erau cruzi
- vremurile cand nu aveam ultima noutate tehnologica in calculator, si nici nu imi trebuia in loc de contact uman
- jocurile care aratau ca naiba, se auzeau ca un zgariat de tabla dar care ma captivau, in timp ce acum cea mai reusita grafica si coloana sonora ma impresioneaza prea putin
- diminetile cu trezit devreme, mersul la scoala/liceu/facultate, de teme, referate, pentru care ma stresam crezand ca fiecare e sfarsitul lumii
- minunatul Bagherutza si tupeul cu care facea scandal si cerea sa ii dau drumul in scara
- zambetul pe care mi-l aducea pe buze numele ei
- emisiunile si filmele de pe televiziunile bulgaresti, Noapte buna copii, Un milion si una de dorinte, cursurile lor de engleza
marți, 15 decembrie 2009
Tot raul spre bine
Pentru ca azi am fost pufos tare neindemanatic si am dat mancarea pe jos, pisicile din jurul blocului au papat fripturica de porc :)
Renuntare, cu si despre
Kitano Gempo, abate al templului Eihei, avea 92 de ani cand a trecut in nefiinta in anul 1933. Toata viata sa s-a straduit sa nu fie atasat de nimic. Pe la 20 de ani, cand era cersetor ambulant s-a intalnit cu calator care fuma tutun. Coborand impreuna pe un drum de munte, s-au oprit la un moment dat sub un copac ca sa se odihneasca. Calatorul i-a oferit lui Kitano de fumat, ceea ce el a acceptat pentru ca ii era foarte foame in acel moment
"Cat de placut este fumatul", a comentat el. Celalalt i-a dat o pipa ce ii era in plus si tutun, dupa care s-au despartit.
Kitano a simtit: "Astfel de placeri imi pot deranja meditatia. Inainte ca aceasta sa mearga prea departe, ma voi opri acum". As ca a aruncat obiectele pentru fumat.
Cand avea 23 de ani el a studiat I-King, cea mai profunda doctrina a universului. Era iarna atunci si el avea nevoie de cateva haine groase. I-a scris profesorului sau, care locuia la ~200km departare, spunandu-i de nevoia sa, si a incredintat scrisoarea unui calator sa o livreze. Aproape toata iarna a trecut fara sa soseasca raspuns sau haine. Kitano a apelat la prestiinta I-King, care de asemenea invata arata divinatiei, pentru a afla daca scrisoarea sa a fost sau nu livrata. A aflat ca scrisoarea fusese pierduta, iar o scrisoare ulterioara de la profesorul sau nu mentiona deloc hainele.
"Daca pot sa fac determinari atat de exacte cu I-King, s-ar putea sa imi neglijez meditatia", a simtit Kitano. Asa ca a renuntat la aceasta invatatura minunata si nu i-a mai folosit puterile niciodata.
Cand avea 28 de ani a studiat caligrafia si poezia chineza. A devenit atat de iscusit in aceste arte incat profesorul sau il lauda. Kitano s-a gandit: "Daca nu ma opresc acum, voi fi un poet, nu un profesor de Zen". Asa ca nu a mai scris niciodata poeme.
Foarte multa lume crede, in mod gresit, ca nu poti sa renunti. De fapt, ca si Kitano, trebuie sa renunti la ce iti consuma timpul si te indeparteaza de scopul tau. Scopul sau era sa fie un maestru Zen, nu un ghicitor sau un poet, asa ca tot ce era el a mers pe aceasta idee.
Cea mai mare dificultate pe care o avem in viata este sa ne dam seama ce dorim cu adevarat, pentru ca implica sa renuntam la ce ne impiedica sa ne atingem scopul. Avem atat de multe interese, de oferte si posibilitati incat nu stim ce cale sa urmam pentru ca se acopera intre ele, se ascund si nu mai tinem minte ca voiam sa pictam, sa cantam la un instrument, sa devenim doctori sau...
Este greu sa renunti, pentru ca esti deja obisnuit, ti s-au creat in minte subrutinele pe baza carora iti executi viata si nu mai vezi in afara lor. Iarasi este greu sa renunti la pierderile de timp de acum pentru ca acestea iti ofera recompense imediate si relativ usor de obtinut, in timp ceea ce iti doresti cu adevarat implica multa munca, efort si dedicare cu rezultate ce le vei primi peste mult timp.
Este alegerea fiecaruia pe ce drum merge si ce il conduce in viata.
"Cat de placut este fumatul", a comentat el. Celalalt i-a dat o pipa ce ii era in plus si tutun, dupa care s-au despartit.
Kitano a simtit: "Astfel de placeri imi pot deranja meditatia. Inainte ca aceasta sa mearga prea departe, ma voi opri acum". As ca a aruncat obiectele pentru fumat.
Cand avea 23 de ani el a studiat I-King, cea mai profunda doctrina a universului. Era iarna atunci si el avea nevoie de cateva haine groase. I-a scris profesorului sau, care locuia la ~200km departare, spunandu-i de nevoia sa, si a incredintat scrisoarea unui calator sa o livreze. Aproape toata iarna a trecut fara sa soseasca raspuns sau haine. Kitano a apelat la prestiinta I-King, care de asemenea invata arata divinatiei, pentru a afla daca scrisoarea sa a fost sau nu livrata. A aflat ca scrisoarea fusese pierduta, iar o scrisoare ulterioara de la profesorul sau nu mentiona deloc hainele.
"Daca pot sa fac determinari atat de exacte cu I-King, s-ar putea sa imi neglijez meditatia", a simtit Kitano. Asa ca a renuntat la aceasta invatatura minunata si nu i-a mai folosit puterile niciodata.
Cand avea 28 de ani a studiat caligrafia si poezia chineza. A devenit atat de iscusit in aceste arte incat profesorul sau il lauda. Kitano s-a gandit: "Daca nu ma opresc acum, voi fi un poet, nu un profesor de Zen". Asa ca nu a mai scris niciodata poeme.
Foarte multa lume crede, in mod gresit, ca nu poti sa renunti. De fapt, ca si Kitano, trebuie sa renunti la ce iti consuma timpul si te indeparteaza de scopul tau. Scopul sau era sa fie un maestru Zen, nu un ghicitor sau un poet, asa ca tot ce era el a mers pe aceasta idee.
Cea mai mare dificultate pe care o avem in viata este sa ne dam seama ce dorim cu adevarat, pentru ca implica sa renuntam la ce ne impiedica sa ne atingem scopul. Avem atat de multe interese, de oferte si posibilitati incat nu stim ce cale sa urmam pentru ca se acopera intre ele, se ascund si nu mai tinem minte ca voiam sa pictam, sa cantam la un instrument, sa devenim doctori sau...
Este greu sa renunti, pentru ca esti deja obisnuit, ti s-au creat in minte subrutinele pe baza carora iti executi viata si nu mai vezi in afara lor. Iarasi este greu sa renunti la pierderile de timp de acum pentru ca acestea iti ofera recompense imediate si relativ usor de obtinut, in timp ceea ce iti doresti cu adevarat implica multa munca, efort si dedicare cu rezultate ce le vei primi peste mult timp.
Este alegerea fiecaruia pe ce drum merge si ce il conduce in viata.
Persoane ce ne trec prin viata
Poza aceasta se numeste "Persoane ce ne trec prin viata"
Acum sunt langa noi, dar au propriul drum care o perioada coincide cu al nostru. La un moment dat toate drumurile se despart si atunci ne raman doar urmele ca amintire pentru ce a fost.
Iar cand noi nu mai suntem, se sterg si urmele pentru ca nimic nu este pentru totdeauna si asta este ordinea firii in aceasta lume.
Acum sunt langa noi, dar au propriul drum care o perioada coincide cu al nostru. La un moment dat toate drumurile se despart si atunci ne raman doar urmele ca amintire pentru ce a fost.
Iar cand noi nu mai suntem, se sterg si urmele pentru ca nimic nu este pentru totdeauna si asta este ordinea firii in aceasta lume.
luni, 14 decembrie 2009
Pareri de rau
Ati vazut sau auzit vreodata de vreo femeie care sa fi facut ceva ca sa repare o actiune pentru care ii pare rau? Pentru ca vorbind cel putin pentru mine, ori de cate ori a fost cazul, nu s-a intamplat nimic palpabil.
Daca s-ar fi intamplat cred ca am fi remarcat cu totii ca s-a oprit lumea si ca Pamantul nu se mai invarte in jurul Soarelui, sau am fi fost sunati din Iad si rugati sa ne lasam de tampenii ca nu-si pot face treaba cu el inghetat. Rudele de sange nu se pun, pentru ca deh, nu au de ales si nu exista liber arbitru in cazul acesta.
Sa va spun o poveste amuzanta. Zilele trecute am descoperit ca laptopul meu S271, cel pe care il aveam inaintea acestuia de pe care scriu, a incasat un bolovan si are ecranul spart. Cam 20% nu se mai poate folosi, iar reparatia (adica inlocuitul) ecranului costa peste 200 de Euro, adica vreo 900 de lei. E, acum vine partea cu adevarat interesanta, maica'mea a castigat la loto 1000 de lei, deci se cheama ca familia este pe plus. Incredibil cum se egalizeaza scorurile in viata asta...
Daca s-ar fi intamplat cred ca am fi remarcat cu totii ca s-a oprit lumea si ca Pamantul nu se mai invarte in jurul Soarelui, sau am fi fost sunati din Iad si rugati sa ne lasam de tampenii ca nu-si pot face treaba cu el inghetat. Rudele de sange nu se pun, pentru ca deh, nu au de ales si nu exista liber arbitru in cazul acesta.
Sa va spun o poveste amuzanta. Zilele trecute am descoperit ca laptopul meu S271, cel pe care il aveam inaintea acestuia de pe care scriu, a incasat un bolovan si are ecranul spart. Cam 20% nu se mai poate folosi, iar reparatia (adica inlocuitul) ecranului costa peste 200 de Euro, adica vreo 900 de lei. E, acum vine partea cu adevarat interesanta, maica'mea a castigat la loto 1000 de lei, deci se cheama ca familia este pe plus. Incredibil cum se egalizeaza scorurile in viata asta...
Femeile si standardele duble
Gasesc ca e remarcabil cum gandesc femeile, in mintea aceea intortocheata a lor:
Din pacate nu exista mai multi ca mine, care sa aiba curajul sa spuna "nu" si care sa nu se lase impresionati. Era o vreme cand astfel de situatii si pretentii ma enervau, pentru ca nu sunt deloc cinstite, pana cand mi-am dat seama ca existenta lor nu ma obliga in nici un fel sa le dau curs si sa acord increderea, prietenia sau afectiunea mea pe gratis. Am timp, nu livrez nimic pana nu am conditii si termene de plata clar stabilite.
Iar timpul nu e deloc cinstit cu femeile, pentru ca se poate spune orice dar aprecierea lor in societate porneste de la felul cum arata, in timp ce pentru barbati valoarea lor se bazeaza pe ceea ce au acumulat (experienta, bani, putere). In timp ce pentru o femeie valoarea in timp sufera o depreciere, pentru barbat situatia este inversa, valoarea sa creste o data cu pretentiile si asteptarile de la o posibila partenera.
E doar trist cand vezi ca regula e respectata inca o data, nu esti chiar surprins, dar iti pare rau ca nu ai dat peste acea exceptie care confirma regula. Ceea ce ma deranjeaza e ca uneori as vrea sa fiu un pufos calin si lipicios, aici voi exemplifica folosind o mica poveste cu Mr. Bilbo. Motanul lui tata are in obicei sa vina dimineata pe la mine, sa doarma pe langa coastele mele, cu o labuta peste pieptul sau peste mana mea, depinde de pozitie si sa pompeze cu labutele in mine (ceea ce ma recunoaste pe mine drept pisica superioara lui in ierarhia din casa, pompatul este ramas de cand era mic si sugea de la mamica lui). Pentru ca acestea sa se intample, trebuie indeplinite mai multe conditii:
Poate data viitoare...
- in timp ce un barbat trebuie sa dovedeasca continuu afirmatiile care le face cu atentie, prezenta, sprijin, suport, cadouri etc., o femeie este libera de acest aport
- dorintele unei femei conteaza mai mult si sunt mai importante decat ale unui barbat, deci el poate fi ignorat pentru ca ea e obosita, o doare capul sau are o unghiuta rupta
- o femeie are voie sa ceara efecte imediate, in schimb un barbat trebuie sa astepte sau chiar sa renunte la ce isi doreste
Din pacate nu exista mai multi ca mine, care sa aiba curajul sa spuna "nu" si care sa nu se lase impresionati. Era o vreme cand astfel de situatii si pretentii ma enervau, pentru ca nu sunt deloc cinstite, pana cand mi-am dat seama ca existenta lor nu ma obliga in nici un fel sa le dau curs si sa acord increderea, prietenia sau afectiunea mea pe gratis. Am timp, nu livrez nimic pana nu am conditii si termene de plata clar stabilite.
Iar timpul nu e deloc cinstit cu femeile, pentru ca se poate spune orice dar aprecierea lor in societate porneste de la felul cum arata, in timp ce pentru barbati valoarea lor se bazeaza pe ceea ce au acumulat (experienta, bani, putere). In timp ce pentru o femeie valoarea in timp sufera o depreciere, pentru barbat situatia este inversa, valoarea sa creste o data cu pretentiile si asteptarile de la o posibila partenera.
E doar trist cand vezi ca regula e respectata inca o data, nu esti chiar surprins, dar iti pare rau ca nu ai dat peste acea exceptie care confirma regula. Ceea ce ma deranjeaza e ca uneori as vrea sa fiu un pufos calin si lipicios, aici voi exemplifica folosind o mica poveste cu Mr. Bilbo. Motanul lui tata are in obicei sa vina dimineata pe la mine, sa doarma pe langa coastele mele, cu o labuta peste pieptul sau peste mana mea, depinde de pozitie si sa pompeze cu labutele in mine (ceea ce ma recunoaste pe mine drept pisica superioara lui in ierarhia din casa, pompatul este ramas de cand era mic si sugea de la mamica lui). Pentru ca acestea sa se intample, trebuie indeplinite mai multe conditii:
- sa fie usa deschisa, ca sa poata intra. Bilbo va face zgomot la usa sa ii dau drumul
- sa aiba loc in pat langa mine, si sa ii confirm ca poate urca. Pisoiul lui tata va mieuna, sa ma dau la o parte
- sa ii fie gherutzele scurtate, ca sa nu intepe cand pompeaza. De aceea trebuie sa i le ajustez regulat
Poate data viitoare...
sâmbătă, 12 decembrie 2009
... and then SHE saves HIM
Poate unii au vazut si mai tin minte filmul Pretty woman, in care Richard Gere este un afacerist rece si atat de incorsetat in ideile lui ca a avut nevoie de ani de terapie ca sa recunoasca faptul ca e furios pe tatal sau. Julia Roberts este o "fata muncitoare" care arata OK, isi vopseste cizmele cu carioca si in lipsa educatiei are mult bun simt.
Mi se pare impresionanta scena de la sfarsit, cand el vine cu masina sa o ia si intreaba ce se intampla dupa ce printul isi salveaza printesa la sfarsitul povestii. Personajul Juliei Roberts ii raspunde "and then she saves him". Mult timp am crezut ca era vorba doar de povestea lor, in care ea vede sensibilitatea ascunsa in spatele scutului de afacerist dur iar el percepe decenta ei in ciuda meseriei de prostituata. Dar acum inteleg ca e vorba de un adevar ceva mai general aplicabil, in orice fel de relatie intre 2 oameni este normal ca fiecare sa contribuie, sa discute dorintele si problemele lor.
Mi se pare emblematica aceasta replica pentru afirmarea rolului egal pe care il are o femeie intr-o relatie, si sper ca poate intr-o zi o sa am si eu noroc. Dar trebuie sa fiu realist, cred ca nici macar cineva care a studiat psihologie nu e in stare sa vada, ca sa mai cer sa treaca peste faptul ca-s in ultimul hal de defect:
Mi se pare impresionanta scena de la sfarsit, cand el vine cu masina sa o ia si intreaba ce se intampla dupa ce printul isi salveaza printesa la sfarsitul povestii. Personajul Juliei Roberts ii raspunde "and then she saves him". Mult timp am crezut ca era vorba doar de povestea lor, in care ea vede sensibilitatea ascunsa in spatele scutului de afacerist dur iar el percepe decenta ei in ciuda meseriei de prostituata. Dar acum inteleg ca e vorba de un adevar ceva mai general aplicabil, in orice fel de relatie intre 2 oameni este normal ca fiecare sa contribuie, sa discute dorintele si problemele lor.
Mi se pare emblematica aceasta replica pentru afirmarea rolului egal pe care il are o femeie intr-o relatie, si sper ca poate intr-o zi o sa am si eu noroc. Dar trebuie sa fiu realist, cred ca nici macar cineva care a studiat psihologie nu e in stare sa vada, ca sa mai cer sa treaca peste faptul ca-s in ultimul hal de defect:
- nu am idee cum sa exprim sentimente pozitive, afectiune, interes, compasiune pentru ca mi-e frica sa ma arat vulnerabil
- in schimb, am tendinta covarsitoare de a fi rautacios si ironic, ca mecanism de protectie, cu cat tin mai mult la cineva cu atat sunt mai virulent
- pe hartie si intelectual vorbind sunt chiar pervers, in practica si in realitate sunt timid si rezervat
- am mare nevoie de apreciere si acceptare pentru ca atunci cand eram mic imi vedeam parintii multumiti de mine doar cand aduceam note mari acasa si mi s-a creat o asociere intre performante si afectiune, eu arat ce simt cu gesturi si actiuni, nu vrajesc cu vorbe
- desconsider si privesc de sus pe ceilalti, pentru ca imi sunt inferiori intelectual (chiar si fizic, de multe ori), iar eu nu simt dorinta de a ma asocia cu persoane care nu ma provoaca, nu ma stimuleaza, ceea ce ma face cam asocial
- foarte greu mi se castiga increderea, din cauza experientelor mai din trecut sau mai recente, cea mai mare parte dintre ele negative si pe care inca le port cu mine, pentru ca nu stiu sa renunt la ele sau pentru ca nu am altele pozitive care sa le inlocuiasca
vineri, 11 decembrie 2009
Fara stapana, deci vagabond
Pufosul se simte tradat, mai ales ca intrebat fiind, a spus ca doreste o relatie de durata (si poate l-a speriat un pic asta, pentru ca era prima data). S-a dus increderea, probabil singura calitate care conta de fapt pentru el pentru ca desi poate fi atras de corp si dorinta fizica, interesul ramane doar daca ajunge sa capete si incredere, si are nevoie sa fie sigur ca nu e mintit. Acum e ca oricare alta.
Soarta nu e lipsita complet de simtul ironiei, pentru ca majoritatea barbatilor mint si inseala ca vor si sunt interesati de sufletul femeii si asta le aduce ceea ce vor de fapt, in timp ce pufosul chiar e tentat de suflet si exact asta parca e blestemat sa nu aiba.
Mai vreti sa stiti o chestie interesanta? In ultimii 4 ani nici una din femeile care au calcat pe coada pisoiul nu a avut parte de o relatie reusita, numai despartiri, divort, tradari si inselari... si ar trebui sa stie, pentru ca pe umarul lui au plans.
Soarta nu e lipsita complet de simtul ironiei, pentru ca majoritatea barbatilor mint si inseala ca vor si sunt interesati de sufletul femeii si asta le aduce ceea ce vor de fapt, in timp ce pufosul chiar e tentat de suflet si exact asta parca e blestemat sa nu aiba.
Mai vreti sa stiti o chestie interesanta? In ultimii 4 ani nici una din femeile care au calcat pe coada pisoiul nu a avut parte de o relatie reusita, numai despartiri, divort, tradari si inselari... si ar trebui sa stie, pentru ca pe umarul lui au plans.
joi, 10 decembrie 2009
Pisoi in cutie
Nu ma inteleg nici pe mine, tot ceea ce conteaza pentru pufos este sa fie in stare sa aiba grija de persoanele importante din viata lui. Ar trebui sa fie usor asta, pentru ca sunt destul de putine persoane care conteaza pentru el si pentru care merita sa se deranjeze si sa se implice.
Asa ca nu inteleg ce s-a intamplat cand una din ele a fost bolnava, racita sau pe acolo. Nu imi dau seama cum de nu am reactionat cum ar fi trebuit, sa se duca sa vada cum se simte, sa aiba grija sa isi ia medicamentele si sa isi bea ceaiul. Este baza, esenta pe care functioneaza pisoiul, de asta nu isi tolereaza si nu-si accepta orice fel de greseli, pentru ca ar putea sa le comita cand e vorba de motani si persoanele la care tine.
E tare ciudat, pentru ca nu-i place deloc sa dea din gura si sa emita in eter prostii siropoase (e convins ca il face sa para slab daca arata emotii si pe deasupra nu vrea sa aiba nimic in comun cu restul), in schimb adora sa aiba mici gesturi(care de fapt sunt reminescente din vremurile primitive cand masculii aducea hrana in pestera, iar acum pisoiul aduce software, muzica, filme, carti luate de pe net, dulciuri, cadouase...) dar mai ales sa se faca util ca sa merite sa fie acceptat si dorit.
Oare a fost atat de stresat de faptul ca nu mai are job, ca nu si-a gasit deja alt loc de munca, de baia in care se lucra, gaurea si poliza incat si-a uitat principiile si directivele? Atat de enervat ca muncitorii au avut parte de masa in timp ce lui nu i-a spus nimeni nimic incat a intrat in cutie si nu si-a dat seama ce are de facut? Nu imi explic cum de a ignorat ceea ce considera ca este datoria si responsabilitatea sa, asta e ceea ce face, scopul ce il defineste.
Asa ca nu inteleg ce s-a intamplat cand una din ele a fost bolnava, racita sau pe acolo. Nu imi dau seama cum de nu am reactionat cum ar fi trebuit, sa se duca sa vada cum se simte, sa aiba grija sa isi ia medicamentele si sa isi bea ceaiul. Este baza, esenta pe care functioneaza pisoiul, de asta nu isi tolereaza si nu-si accepta orice fel de greseli, pentru ca ar putea sa le comita cand e vorba de motani si persoanele la care tine.
E tare ciudat, pentru ca nu-i place deloc sa dea din gura si sa emita in eter prostii siropoase (e convins ca il face sa para slab daca arata emotii si pe deasupra nu vrea sa aiba nimic in comun cu restul), in schimb adora sa aiba mici gesturi(care de fapt sunt reminescente din vremurile primitive cand masculii aducea hrana in pestera, iar acum pisoiul aduce software, muzica, filme, carti luate de pe net, dulciuri, cadouase...) dar mai ales sa se faca util ca sa merite sa fie acceptat si dorit.
Oare a fost atat de stresat de faptul ca nu mai are job, ca nu si-a gasit deja alt loc de munca, de baia in care se lucra, gaurea si poliza incat si-a uitat principiile si directivele? Atat de enervat ca muncitorii au avut parte de masa in timp ce lui nu i-a spus nimeni nimic incat a intrat in cutie si nu si-a dat seama ce are de facut? Nu imi explic cum de a ignorat ceea ce considera ca este datoria si responsabilitatea sa, asta e ceea ce face, scopul ce il defineste.
miercuri, 9 decembrie 2009
Lie to me
Deocamdata am destul de mult timp liber, desi nu e exact alegerea mea, frec menta sub diverse pretexte, si am descoperit cateva seriale noi. Printre ele si Lie to me, un serial ce se desfasoara in jurul unor specialisti identificarea emotiilor afisate de oameni, pe care le studiaza pentru a-si da seama daca cei analizati mint sau spun adevarul.
Imi place subiectul pentru ca detest sa fiu mintit, in parte si pentru ca sunt destul de bun la identificat cand vor sa ma duca de nas. Recunosc, nu la fel ca cei din serial, dar urmaresc discrepantele si nepotrivirile intre afirmatii. Ma enerveaza pentru ca imi insulta inteligenta, pentru ca vor sa ma minta si presupun ca nu imi voi da seama. Bineinteles ca imi voi da seama, mai devreme sau mai tarziu, am memorie buna si imi aduc aminte ca trecutul si prezentul nu corespund. Nu intotdeauna voi face ceva in privinta asta, pentru ca nu merita efortul, dar tin cont pe viitor.
Revenind la serial, este genial realizat si cum foloseste micro-expresiile pentru a scoate in evidenta cine minte si cine nu, actorii sunt dirijati magistral pentru a obtine efectul dorit. Dr. Lightman este cel care practic a creat stiinta detectarii deceptiilor, un individ dincolo de destept, destul de cinic, divortat si cu o fiica in liceu care il minte cu toate ocaziile specifice adolescentei. Dr. Foster este partenera sa, o femeie inteligenta care isi recastiga independenta dupa divortul de un sot care o insela, atitudinea ei schimbata se vede cel mai usor in trecerea de la tinutele business din prima serie la ansambluri roz sau rosii in cea de a doua. Mai avem si opusul unui mincinos patologic, un tip care spune intotdeauna adevarul, noua venita care are un instinct natural ce trebuie cizelat, si agentul FBI care e responsabil cu muschii, impuscaturile si atragerea interesului populatiei de culoare neagra.
Actiunea fiecarui episod poate avea mai multe fire, personajele fiind impartite in 2 echipe ce rezolva cazuri diferite. Mai apar si tensiunea cauzata de relatia dr-ului Lightman cu fata lui, sau fosta sotie de care e divortat. Deocamdata nu a aparut un dusman principal, un antagonist care sa urmareasca personajele, doar minciunile si explorarea motivelor pentru care ele apar.
Mi s-a intamplat uneori cand aud pe cineva vorbind ca dintr-o data sa simt cum a schimbat felul cum vorbeste, atitudinea, pozitia corpului, vad cum face efort sa fie convingator. In restul timpului sunt un cinic care e convins ca celalalt minte, de cele mai multe ori am dreptate pentru ca asa este, oamenii mint cu orice ocazie, motiv si chiar fara.
Imi place subiectul pentru ca detest sa fiu mintit, in parte si pentru ca sunt destul de bun la identificat cand vor sa ma duca de nas. Recunosc, nu la fel ca cei din serial, dar urmaresc discrepantele si nepotrivirile intre afirmatii. Ma enerveaza pentru ca imi insulta inteligenta, pentru ca vor sa ma minta si presupun ca nu imi voi da seama. Bineinteles ca imi voi da seama, mai devreme sau mai tarziu, am memorie buna si imi aduc aminte ca trecutul si prezentul nu corespund. Nu intotdeauna voi face ceva in privinta asta, pentru ca nu merita efortul, dar tin cont pe viitor.
Revenind la serial, este genial realizat si cum foloseste micro-expresiile pentru a scoate in evidenta cine minte si cine nu, actorii sunt dirijati magistral pentru a obtine efectul dorit. Dr. Lightman este cel care practic a creat stiinta detectarii deceptiilor, un individ dincolo de destept, destul de cinic, divortat si cu o fiica in liceu care il minte cu toate ocaziile specifice adolescentei. Dr. Foster este partenera sa, o femeie inteligenta care isi recastiga independenta dupa divortul de un sot care o insela, atitudinea ei schimbata se vede cel mai usor in trecerea de la tinutele business din prima serie la ansambluri roz sau rosii in cea de a doua. Mai avem si opusul unui mincinos patologic, un tip care spune intotdeauna adevarul, noua venita care are un instinct natural ce trebuie cizelat, si agentul FBI care e responsabil cu muschii, impuscaturile si atragerea interesului populatiei de culoare neagra.
Actiunea fiecarui episod poate avea mai multe fire, personajele fiind impartite in 2 echipe ce rezolva cazuri diferite. Mai apar si tensiunea cauzata de relatia dr-ului Lightman cu fata lui, sau fosta sotie de care e divortat. Deocamdata nu a aparut un dusman principal, un antagonist care sa urmareasca personajele, doar minciunile si explorarea motivelor pentru care ele apar.
Mi s-a intamplat uneori cand aud pe cineva vorbind ca dintr-o data sa simt cum a schimbat felul cum vorbeste, atitudinea, pozitia corpului, vad cum face efort sa fie convingator. In restul timpului sunt un cinic care e convins ca celalalt minte, de cele mai multe ori am dreptate pentru ca asa este, oamenii mint cu orice ocazie, motiv si chiar fara.
Un pisoi respins
Oare voi cum ati reactiona daca vi s-ar lua ce aveti mai pretios in viata? Daca vi s-ar lua si speranta, visul frumos pe care il aveati pentru persoana de langa voi?
Pentru altii nu pot sa spun, dar pisoiul asta se zbarleste, se infoaie si lupta cu ghearele si cu dintii. Pufosul are destul de putine, asa ca ce are e destul de pretios si conteaza pentru el.
Credea si el ca in femeia din viata lui poate avea incredere, ca tine la el si ca e cinstita. Asa ca si-a permis sa aiba sentimente pentru ea, dar in timp ce era loial si nu iesea cu alte matze, era singurul din relatie care facea asta. Cand iesi cu cineva cateva luni, vorbesti zilnic, o mangai si o tii in brate, mergeti de mana in parc, asta inseamna ceva, poate nu pentru toti, dar pentru pisoi sigur inseamna. Iar daca nu esti intr-o relatie si lasi pisoiul se faca ce a fost lasat, sa il inviti sa se mute cu tine... aici depinde de fiecare ce crede, pufosul a ales sa creada ca nu mai e singur, ca are cui sa apartina. E un sentiment placut, sa stii ca nu esti singur, sa iti faci planuri impreuna, sa zambesti cand te gandesti la numele ei. Dar in timpul acesta, era inselat, pentru ca in timp ce pisoiul era credincios, ea isi cauta in alta parte si accepta in mod egoist o alta relatie care sa ii satisfaca nevoile.
Ceea ce o fi ok, se intampla sa nu conteze ceea ce ai si sa fie mai tentant ce nu ai. Dar nu e deloc ok sa nu discuti cu partenerul ceea ce te deranjeaza, sa ii ceri ce ai nevoie, sa il eviti cu saptamanile, sa nu ii fii acolo ca sa treceti impreuna peste momentele grele. Si sa incepi cu prostii ca vrei sa fiti doar prieteni dintr-o data, dupa ce saptamana dinainte totul era ok pentru nu te-ai plans de nimic, si intrebata in fata daca ti-ai gasit pe altcineva sa insisti ca e din cauza de lungimi de unda diferite. Doar presata sa recunosti ca ai inceput o alta relatie, pentru ca era prea evidenta disparitia interesului pentru pufos, pe care intr-o vreme il numeai motanelul tau.
Iar asta se cheama tradare si ipocrizie, pentru ca putea sa fie cinstita si sa isi spuna ce avea pe suflet, dar a preferat sa lucreze pe ascuns si sa se bage in alta relatie. Nu asa te porti cu persoana cu care esti, nu asa te porti cu cineva cu care pretinzi ca sunteti doar prieteni ca sa iti justifici actiunile. Si asta ma enerveaza cel mai mult, felul cum a procedat, cum a negat realitatea si ca nu vrea sa accepte cat de egoista a fost. A distrus increderea pe care o acordasem atat de greu, nu a avut rabdare iar in timp ce pufosul cauta sa ii ia cadouri si mici atentii ca sa ii arate ca tine la ea, isi facea de cap in alta parte. Nu conteaza banii, nu conteaza cadourile, conteaza in schimb cautatul, alesul, dorinta de a fi pe placul ei, dorinta de a le vedea acceptate cu placere ca sa se simta si el acceptat.
Doare pentru ca nu a stat de vorba, pentru ca a decis pentru doi oameni singura, pentru ca ea era cea cu experienta si mai matura dintre cei doi. Probabil ca va primi ce merita pentru cum s-a purtat cu pisoiul, pisoiul care nu mai are job si e stresat de fostul loc de munca, stresat de gasit alt loc de munca, stresat de muncitorii care au refacut baia si care avea nevoie de un loc linistit langa femeia care ii castigase increderea si poate si inima. A renuntat singura la toate astea, dar mai are totusi pretentia sa fie prieteni, cum sa fii prieten cu cineva care te-a tradat, te-a inselat, care se mira ca reactionezi cand pierzi ceea ce considerai al tau?
Ce fel de relatii trebuie sa fi avut inainte incat sa nu fi avut parte de asa ceva, oare chiar nu conta pentru cei de dinainte, nu ii interesa ce pierd, nu ii durea, nu erau implicati in aceasi relatie? Cand pierzi o persoana la care tii, te lupti asa cum stii, poate ca e bine, poate ca e rau, dar daca chiar ai sentimente pentru acea persoana te lupti impins de ele.
E pierderea ei, nu sunt multi pisoi care sa fie atat de sensibili incat sa faca, nu sa dea din gura, tot ce ii duce capsorul ala pufos pentru a sti ca ea e multumita, de intelegatori care sa cedeze de la ei pentru a o lasa sa isi faca programul cum vrea. Si-a tradat pisoiul, se minte pe ea ca nu avea o relatie cu el iar acum crede ca are o relatie cu altul. La varsta ei ar trebui sa stie ca o relatie nu exista pentru ca o stabilesti textual dupa ce te-ai intalnit de cateva ori cu idiotul in acelasi cerc de prieteni, exista pentru ca o lasi sa apara in timp, nu o comanzi pentru ca te mananca pe tine ceva si ai nevoie de scarpinat.
Nu e prima data cand sunt ranit asa, am fost lovit si mai rau, mult mai rau, de persoana la care tineam si pentru care as fi trait sau as fi murit daca avea nevoie, si totusi am supravietuit. Asa ca lucrurile nu sunt asa dramatice, pisoiul sufera dar probabil ii va trece si se va linisti, doare mai putin decat in trecut. Dar totusi doare pentru ca nu merita sa fie aruncat asa fara sa aiba loc o discutie in doi, pentru ca doi oameni erau implicati in povestea asta, doare pentru ca nu este corect, doare pentru ca nu e cinstit ca el sa sufere cand altii profita de pe urma durerii lui, doare pentru ca a crezut din nou ca apartine cuiva si ca este pretios pentru acea persoana, ca este acceptat si dorit. Pe mine ma mira inca, si sper sa nu ajung sa consider asta ceva obisnuit, sa vad cum poti pretinde ca tii la o persoana, ca iti pasa si cand nu mai ai nevoie sa renunti si sa o arunci ca pe o carpa, fara sa te intereseze de consecinte si suferinta provocata, sa ascunzi adevarul si sa minti gradual ca sa nu il recunosti.
Stim cu totii ca relatia aceea va da gres, pentru ca are toate bazele gresite, pentru ca e intemeiata pe suferinta, pentru ca e fortata de scarpinat nevoi si nu de dorinte venite din suflet, pentru ca s-a aruncat in ea ca sa treaca de sarbatori, pentru ca e fortata si nu e naturala adusa de soarta cum era ce aveam eu. Nu am multa experienta de viata, dar am destula cat sa stiu ca pe lumea asta nu se intampla nimic nou care sa nu se fi intamplat deja de mii de ori inainte... Iar mie imi pare rau ca a trebuit sa se termine asa, o pata peste atatea memorii frumoase adunate impreuna.
Si cum naiba se duce singur pisoiul la Avatar, sau de sarbatori, planul era pentru un cuplu, nu pentru un pisoi singur, plouat si amarat.
Pentru altii nu pot sa spun, dar pisoiul asta se zbarleste, se infoaie si lupta cu ghearele si cu dintii. Pufosul are destul de putine, asa ca ce are e destul de pretios si conteaza pentru el.
Credea si el ca in femeia din viata lui poate avea incredere, ca tine la el si ca e cinstita. Asa ca si-a permis sa aiba sentimente pentru ea, dar in timp ce era loial si nu iesea cu alte matze, era singurul din relatie care facea asta. Cand iesi cu cineva cateva luni, vorbesti zilnic, o mangai si o tii in brate, mergeti de mana in parc, asta inseamna ceva, poate nu pentru toti, dar pentru pisoi sigur inseamna. Iar daca nu esti intr-o relatie si lasi pisoiul se faca ce a fost lasat, sa il inviti sa se mute cu tine... aici depinde de fiecare ce crede, pufosul a ales sa creada ca nu mai e singur, ca are cui sa apartina. E un sentiment placut, sa stii ca nu esti singur, sa iti faci planuri impreuna, sa zambesti cand te gandesti la numele ei. Dar in timpul acesta, era inselat, pentru ca in timp ce pisoiul era credincios, ea isi cauta in alta parte si accepta in mod egoist o alta relatie care sa ii satisfaca nevoile.
Ceea ce o fi ok, se intampla sa nu conteze ceea ce ai si sa fie mai tentant ce nu ai. Dar nu e deloc ok sa nu discuti cu partenerul ceea ce te deranjeaza, sa ii ceri ce ai nevoie, sa il eviti cu saptamanile, sa nu ii fii acolo ca sa treceti impreuna peste momentele grele. Si sa incepi cu prostii ca vrei sa fiti doar prieteni dintr-o data, dupa ce saptamana dinainte totul era ok pentru nu te-ai plans de nimic, si intrebata in fata daca ti-ai gasit pe altcineva sa insisti ca e din cauza de lungimi de unda diferite. Doar presata sa recunosti ca ai inceput o alta relatie, pentru ca era prea evidenta disparitia interesului pentru pufos, pe care intr-o vreme il numeai motanelul tau.
Iar asta se cheama tradare si ipocrizie, pentru ca putea sa fie cinstita si sa isi spuna ce avea pe suflet, dar a preferat sa lucreze pe ascuns si sa se bage in alta relatie. Nu asa te porti cu persoana cu care esti, nu asa te porti cu cineva cu care pretinzi ca sunteti doar prieteni ca sa iti justifici actiunile. Si asta ma enerveaza cel mai mult, felul cum a procedat, cum a negat realitatea si ca nu vrea sa accepte cat de egoista a fost. A distrus increderea pe care o acordasem atat de greu, nu a avut rabdare iar in timp ce pufosul cauta sa ii ia cadouri si mici atentii ca sa ii arate ca tine la ea, isi facea de cap in alta parte. Nu conteaza banii, nu conteaza cadourile, conteaza in schimb cautatul, alesul, dorinta de a fi pe placul ei, dorinta de a le vedea acceptate cu placere ca sa se simta si el acceptat.
Doare pentru ca nu a stat de vorba, pentru ca a decis pentru doi oameni singura, pentru ca ea era cea cu experienta si mai matura dintre cei doi. Probabil ca va primi ce merita pentru cum s-a purtat cu pisoiul, pisoiul care nu mai are job si e stresat de fostul loc de munca, stresat de gasit alt loc de munca, stresat de muncitorii care au refacut baia si care avea nevoie de un loc linistit langa femeia care ii castigase increderea si poate si inima. A renuntat singura la toate astea, dar mai are totusi pretentia sa fie prieteni, cum sa fii prieten cu cineva care te-a tradat, te-a inselat, care se mira ca reactionezi cand pierzi ceea ce considerai al tau?
Ce fel de relatii trebuie sa fi avut inainte incat sa nu fi avut parte de asa ceva, oare chiar nu conta pentru cei de dinainte, nu ii interesa ce pierd, nu ii durea, nu erau implicati in aceasi relatie? Cand pierzi o persoana la care tii, te lupti asa cum stii, poate ca e bine, poate ca e rau, dar daca chiar ai sentimente pentru acea persoana te lupti impins de ele.
E pierderea ei, nu sunt multi pisoi care sa fie atat de sensibili incat sa faca, nu sa dea din gura, tot ce ii duce capsorul ala pufos pentru a sti ca ea e multumita, de intelegatori care sa cedeze de la ei pentru a o lasa sa isi faca programul cum vrea. Si-a tradat pisoiul, se minte pe ea ca nu avea o relatie cu el iar acum crede ca are o relatie cu altul. La varsta ei ar trebui sa stie ca o relatie nu exista pentru ca o stabilesti textual dupa ce te-ai intalnit de cateva ori cu idiotul in acelasi cerc de prieteni, exista pentru ca o lasi sa apara in timp, nu o comanzi pentru ca te mananca pe tine ceva si ai nevoie de scarpinat.
Nu e prima data cand sunt ranit asa, am fost lovit si mai rau, mult mai rau, de persoana la care tineam si pentru care as fi trait sau as fi murit daca avea nevoie, si totusi am supravietuit. Asa ca lucrurile nu sunt asa dramatice, pisoiul sufera dar probabil ii va trece si se va linisti, doare mai putin decat in trecut. Dar totusi doare pentru ca nu merita sa fie aruncat asa fara sa aiba loc o discutie in doi, pentru ca doi oameni erau implicati in povestea asta, doare pentru ca nu este corect, doare pentru ca nu e cinstit ca el sa sufere cand altii profita de pe urma durerii lui, doare pentru ca a crezut din nou ca apartine cuiva si ca este pretios pentru acea persoana, ca este acceptat si dorit. Pe mine ma mira inca, si sper sa nu ajung sa consider asta ceva obisnuit, sa vad cum poti pretinde ca tii la o persoana, ca iti pasa si cand nu mai ai nevoie sa renunti si sa o arunci ca pe o carpa, fara sa te intereseze de consecinte si suferinta provocata, sa ascunzi adevarul si sa minti gradual ca sa nu il recunosti.
Stim cu totii ca relatia aceea va da gres, pentru ca are toate bazele gresite, pentru ca e intemeiata pe suferinta, pentru ca e fortata de scarpinat nevoi si nu de dorinte venite din suflet, pentru ca s-a aruncat in ea ca sa treaca de sarbatori, pentru ca e fortata si nu e naturala adusa de soarta cum era ce aveam eu. Nu am multa experienta de viata, dar am destula cat sa stiu ca pe lumea asta nu se intampla nimic nou care sa nu se fi intamplat deja de mii de ori inainte... Iar mie imi pare rau ca a trebuit sa se termine asa, o pata peste atatea memorii frumoase adunate impreuna.
Si cum naiba se duce singur pisoiul la Avatar, sau de sarbatori, planul era pentru un cuplu, nu pentru un pisoi singur, plouat si amarat.
marți, 8 decembrie 2009
Alegeri si 2009
Romanii au avut din nou ocazia sa isi aleaga presedintele, dar numai unul din 3 optiuni destul de nesatisfacatoare toate:
Crin Antonescu, o d-ra scoasa la maritat in politica damboviteana
Mircea Geoana, o marioneta ce se muleaza perfect pe mana intereselor financiare din umbra
Traian Basescu, un golan slefuit un pic de contactul avut cu lumea straina cat a fost capitan de nava
Dintre toti 3 de mai sus, doar despre Basescu stiu ca a fost capitan de nava, despre restul nu am idee ce menta au frecat inainte sa intre politica si sa aiba functii prin guvern.Probabil ca nu faceau nimic practic, care sa aiba legatura cu realitatea vietii de zi cu zi. Alegerea mea s-a oprit la Basescu, pentru ca Geoana e un prost aservit lui Sorin Ovidiu Vantu, cel care a pagubit 300.000 de depunatori la FNI cu "schema dormi linistit", iar Antonescu a fost eliminat in primul tur. Deci am ales nu optiunea cea mai buna, ci optiunea cea mai putin proasta pentru Romania, pentru ca asigura macar continuitate si nu facea jocurile celor care vor sa fura, sa spolieze si sa devalizeze nestingheriti ca pana acum.
Alegerile pentru presedinte m-au facut sa ma gandesc la alegerile mai mici, la nivel personale, pe care le face fiecare dintre noi. Tot timpul alegem, uneori chiar fara sa ne dam seama, pentru ca ni se pare natural deja sa urmam respectiva cale. Optiunile care le facem ne sunt dictate de ceea ce stim, de cunostiinte, de educatie, de mostenirea culturala, de ceea ce vedem in jurul nostru, de ceea ce ne spun familia si prietenii. Asa ca trebuie sa ma intreb, in ce masura viata noastra este pre-determinata si cat avem in realitate libertatea de a alege.
Cel mai simplu exemplu este cel al copiiilor care urmeaza cariera parintilor, pentru ca au deja o experienta traita in casa care ii predispune la aceasta. La sate este poate si mai usor de observat acest transfer al ocupatiilor peste generatii, la doctor, invatator si preot. La oras, ca sa vin in mediul urban, diversitatea este ceva mai mare, dar nu o sa vedem prea des copii de ingineri care se fac doctori, copii de economisti care se fac ingineri. Mai curand treceri in domenii similare, conexe, farmacisti devin doctori, ingineri activeaza in domeniul tehnic. Eu de exemplu probabil ca nu as putea sa fiu artist, talentul meu la desen e mizerabil, actoria mi se pare departe de mine, iar si daca ar fi sa cant probabil ca m-ar plati sa tac din gura.
Vorba aceea, ce se naste din pisica, soareci mananca, o fi ceva adevarat la ea.
Societatea pune mare presiune sa facem alegerile care convin grupului, cei nou intrati trebuie sa accepte politica stabilita de grup in privinta filmelor preferate, actorilor si canteritilor. Cum ar fi intr-un grup de fete din clasa 5-a sau 6-a sa apara una care nu e interesata de Hannah Montana, de exemplu.
Se trage de noi in toate directiile, suntem bombardati cu marketing agresiv pentru produse de consum, atat de mult incat oare cine suntem "noi"?
Crin Antonescu, o d-ra scoasa la maritat in politica damboviteana
Mircea Geoana, o marioneta ce se muleaza perfect pe mana intereselor financiare din umbra
Traian Basescu, un golan slefuit un pic de contactul avut cu lumea straina cat a fost capitan de nava
Dintre toti 3 de mai sus, doar despre Basescu stiu ca a fost capitan de nava, despre restul nu am idee ce menta au frecat inainte sa intre politica si sa aiba functii prin guvern.Probabil ca nu faceau nimic practic, care sa aiba legatura cu realitatea vietii de zi cu zi. Alegerea mea s-a oprit la Basescu, pentru ca Geoana e un prost aservit lui Sorin Ovidiu Vantu, cel care a pagubit 300.000 de depunatori la FNI cu "schema dormi linistit", iar Antonescu a fost eliminat in primul tur. Deci am ales nu optiunea cea mai buna, ci optiunea cea mai putin proasta pentru Romania, pentru ca asigura macar continuitate si nu facea jocurile celor care vor sa fura, sa spolieze si sa devalizeze nestingheriti ca pana acum.
Alegerile pentru presedinte m-au facut sa ma gandesc la alegerile mai mici, la nivel personale, pe care le face fiecare dintre noi. Tot timpul alegem, uneori chiar fara sa ne dam seama, pentru ca ni se pare natural deja sa urmam respectiva cale. Optiunile care le facem ne sunt dictate de ceea ce stim, de cunostiinte, de educatie, de mostenirea culturala, de ceea ce vedem in jurul nostru, de ceea ce ne spun familia si prietenii. Asa ca trebuie sa ma intreb, in ce masura viata noastra este pre-determinata si cat avem in realitate libertatea de a alege.
Cel mai simplu exemplu este cel al copiiilor care urmeaza cariera parintilor, pentru ca au deja o experienta traita in casa care ii predispune la aceasta. La sate este poate si mai usor de observat acest transfer al ocupatiilor peste generatii, la doctor, invatator si preot. La oras, ca sa vin in mediul urban, diversitatea este ceva mai mare, dar nu o sa vedem prea des copii de ingineri care se fac doctori, copii de economisti care se fac ingineri. Mai curand treceri in domenii similare, conexe, farmacisti devin doctori, ingineri activeaza in domeniul tehnic. Eu de exemplu probabil ca nu as putea sa fiu artist, talentul meu la desen e mizerabil, actoria mi se pare departe de mine, iar si daca ar fi sa cant probabil ca m-ar plati sa tac din gura.
Vorba aceea, ce se naste din pisica, soareci mananca, o fi ceva adevarat la ea.
Societatea pune mare presiune sa facem alegerile care convin grupului, cei nou intrati trebuie sa accepte politica stabilita de grup in privinta filmelor preferate, actorilor si canteritilor. Cum ar fi intr-un grup de fete din clasa 5-a sau 6-a sa apara una care nu e interesata de Hannah Montana, de exemplu.
Se trage de noi in toate directiile, suntem bombardati cu marketing agresiv pentru produse de consum, atat de mult incat oare cine suntem "noi"?
Nu inteleg femeile
Vor comunicare, dar nu comunica ce vor.
Vor sa le protejezi si sa le aperi, numai cand corespunde cu planurile lor.
Vor sa fie alintate, dar nu se lasa.
Vor sa fie independente, dar si sa fie sprijinite.
Vor sa fii prezent, dar nu sa le sufoci.
Vor sa te implici, dar ar trebui sa iti dea ocazia sa te exprimi.
Vor sa fie respectate si dorite pentru mintea lor, in acelasi timp vor sa fie satisfacute.
Vor o relatie, un cuplu, si totusi pleaca singure de capul lor uitand ca poate tine cineva la ele si isi face griji cand nu au vesti, cand nu le vad.
Vor sa le intelegem aluziile, cand ele rateaza poate chiar mai multe.
Vor sa le stii lungimea de unda, fara sa le vezi si fara sa vorbesti cu ele.
Ce putem face altceva decat sa incercam inca o data si din nou? Sunt femeile din viata noastra, si le iubim asa cum sunt...
Vor sa le protejezi si sa le aperi, numai cand corespunde cu planurile lor.
Vor sa fie alintate, dar nu se lasa.
Vor sa fie independente, dar si sa fie sprijinite.
Vor sa fii prezent, dar nu sa le sufoci.
Vor sa te implici, dar ar trebui sa iti dea ocazia sa te exprimi.
Vor sa fie respectate si dorite pentru mintea lor, in acelasi timp vor sa fie satisfacute.
Vor o relatie, un cuplu, si totusi pleaca singure de capul lor uitand ca poate tine cineva la ele si isi face griji cand nu au vesti, cand nu le vad.
Vor sa le intelegem aluziile, cand ele rateaza poate chiar mai multe.
Vor sa le stii lungimea de unda, fara sa le vezi si fara sa vorbesti cu ele.
Ce putem face altceva decat sa incercam inca o data si din nou? Sunt femeile din viata noastra, si le iubim asa cum sunt...
miercuri, 2 decembrie 2009
Pufos multumit
Ce bine e pe tastatura in engleza, din nou :D! Cea in fraceza era criminala, mai ales la punctuatie.
marți, 1 decembrie 2009
Your MX5000 batteries are critical
Sau asa ceva spune kitul meu Logitech MX5000. Ok, trec pe langa faptul ca e un produs Logitech excesiv de scump pe care l-am luat pentru ca asa am avut eu toane sa stric o gramada de bani pe el. Accept si faptul ca e un produs cam prost, desi macar nu i s-au luat literele de pe tastatura cum a patit Desktop-ul 8000 de la Microsoft, mouse-ul e mizerabil in WoW, tastele i se apasa cam greu si cam zgomotos.
Ok, toate ca toate. Dar ce aia ma'sii au bateriile alea din tastatura de trebuie sa ma anunte ca sunt critical? Ce pana mea, sunt atomice si e pe cale sa am un mic Cernobal in sertarul de la birou de ma anunta ca sunt critical? E foarte greu sa spuna naibii ca s-au descarcat din nou porcariile desi nu au fost folosite mai mult de 15 minute in saptamana de cand le-am incarcat? Si Doamne fereste sa spuna ceva care sa aiba macar o vaga legatura cu "va rugam inlocuiti bateriile" sau ca sa fiu si mai pervers "va rugam inlocuiti acumulatorii"???
Clientii sunt idioti, le spui ca bateriile sunt critical? Sa mori tu? Si ce daca sunt critical, ce-o sa se intample in plm cu ele de baterii nenorocite? Sa fiu al naibii, uneori astia de la Logitech parca sunt ultimii cretini din lume...
Ok, toate ca toate. Dar ce aia ma'sii au bateriile alea din tastatura de trebuie sa ma anunte ca sunt critical? Ce pana mea, sunt atomice si e pe cale sa am un mic Cernobal in sertarul de la birou de ma anunta ca sunt critical? E foarte greu sa spuna naibii ca s-au descarcat din nou porcariile desi nu au fost folosite mai mult de 15 minute in saptamana de cand le-am incarcat? Si Doamne fereste sa spuna ceva care sa aiba macar o vaga legatura cu "va rugam inlocuiti bateriile" sau ca sa fiu si mai pervers "va rugam inlocuiti acumulatorii"???
Clientii sunt idioti, le spui ca bateriile sunt critical? Sa mori tu? Si ce daca sunt critical, ce-o sa se intample in plm cu ele de baterii nenorocite? Sa fiu al naibii, uneori astia de la Logitech parca sunt ultimii cretini din lume...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)