sâmbătă, 5 ianuarie 2008

Cu saniuta

Pentru cine a pierdut faza, a nins. Chiar a nins serios, s-a depus zapada de 30-40 de cm. Laba aia trista de Videanu este socat ca a nins iarna, adica va inchipuiti, cum e posibil asa ceva, sa ninga tocmai iarna?! Probabil vara se astepta sa ninga.
Dar pentru ca a nins si s-a depus zapda am scos saniuta de la naftalina si am plecat in 23 August, sau Gomoiu cum i se spune acum. Drumul ca drumul, dar se cunoaste varsta mea avansata de 29 de ani pentru ca am ajuns deja un pic obosit de la tras saniuta in parc.
Partia de coborare spre teatrul in aer liber nu prea era de folosit, zapada foarte groasa a facut dificila coborarea si era curatata doar pe jumatate. Cea spre lac era mai buna.
Dar intai m-am dus la partia de la locul de joaca principal. Ei, acolo era ceva lume, dar mai mult n00bs. Toti urcau pe mijlocul partiei, cum pot oamenii sa fii asa de imbecili? Partia e pentru coborat cu sania, urcatul se face pe margine. Dar romanul trebuie sa fie imbecil sau nesimtit, daca nu amandoua. Din fericire a fost un golan pe acolo care a pomenit ceva cu voce tare despre secerat toti de pe partie. Unul care semana remarcabil de mult cu mine :D. Le-am facut un serviciu, cineva trebuie sa ii invete niste reguli de bun simt.
La primele coborari a fost un pic aiurea, partia proaspata, iar eu nu am mai fost de mult cu sania, de multi ani. Acum sunt mult mai greu, prind viteza mai mare, dar carmesc mult mai greu. Da' mi-am mai adus aminte cum se face, si am reusit sa ocolesc pe toti genialii care nu stiau sa se dea la o parte de pe partie. Pe unii cam la limita, dar nu am reusit sa busesc decat pe mucos care in loc sa o ia spre marginea partiei s-a bagat in fata mea brusc. Si care dupa ce ca am avut grija sa il lovesc mai mult cu umarul si cu capul in loc sa il las sa incaseze metalul saniei s-a mai gasit sa comenteze.
A fost tare frumos, mai ales dupa ce am inceput sa invat sa prind viteza si ma duceam mai mult decat ceilalti. M-am oprit de cateva ori in marginea partiei cu sania impotmolita :)). Erau cativa caini, dar ei macar stiau sa se dea la o parte din calea saniilor.
M-am uitat la partia de la intrare, cea spre lac. Desi era mai putin inclinata, era mai libera si franam mult mai putin ca sa feresc zapaciti asa ca am prins viteza mai mare si mi-a placut :D. Cand mi s-a facut foame am plecat acasa sa mananc. Acum am febra musculara de la dat cu saniuta, dar nu m-am mai simtit asa bine de ceva timp.
Foarte multi copii mici, poate de 10-12 ani, multi cu parintii. Parintii astia ce treaba au, nu stiu sa isi invete copiii sa se dea cu saniuta? Cand eram eu mic, inainte de revolutie, mersul la sanius era ceva distractiv, de facut cu familia sau prietenii. Sau amandoua. Acum ca avem PSP-uri, Xbox-uri, PC-uri la care parintii nostrii nici nu visau, cablu si zeci de canale, internet, cluburi de fitze mersul pe derdelus nu mai exista. Mi-aduc aminte ca nu erau rare zilele in care pe partie erau poate peste 100 de oameni, copii, parinti, privitori. Iar in IOR erau mult mai multi, derdelusul acela de pe insulita il tin si acum minte pentru ca niciodata nu am coborat de pe el singur, doar cu taica'miu carmind pentru ca eram mic si era mai periculos.
Oamenii uita atat de usor placerile simple ale vietii... bine ca pe mine ma tine memoria :D.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu