Iarta-ma Lucky

Miercurea trecuta, am fost la un interviu, pentru o firma din retail-ul romanesc, iar la intoarcere am vazut din troleu o petisoara mica, intr-un pasaj din Bucurestii Noi. Banuiala mea s-a dovedit corecta, era un pisic mic, oplosit in marginea pasajului, zgribulit si adunat. Nu m-a lasat inima sa il parasesc acolo, de fapt deja decisesem cand m-am dat jos din troleu ca daca e inca viu il iau sa il ingrijesc, asa ca l-am bagat in ghiozdan.
Acasa l-am cazat in spalatorie, unde era cald si uscat, cu ceva apa si uscatele, cat ma duc la al doilea interviu. Cand am scapat, m-am dus acasa si l-am bagat in cusca, sa il duc la doctor sa il vada. A facut perfuzie ca sa ii ridice temperatura si sa primeasca lichide si hrana, vitamine, antibiotice, stat pe perna electrica 3 zile la rand. In timpul perfuziei l-am tinut in brate cea mai mare parte a timpului, l-am mangaiat pe capsorului lui negru cu mascuta alba. Iar cand nu era la doctor, era in spalatorie si ma termina pentru ca desi avea hipotermie nu voia sa stea pe perna ci printr-un colt direct pe jos sau ascuns pe sub niste placi sprijinite, seara il mai tineam in brate si il mangaiam pus pe perna sa inteleaga ca are voie.
3 zile de perfuzii, ecografie la care doctorul a zis ca are probleme mari, analiza de sange la care a avut rezultate acceptabile, injectii, in a 3-a zi i s-a facut si o punctie sa ii elibereze abdomenul de lichidul acumulat pentru ca era ceva mai vioi, mai misca din capsor dupa zgomote. Tot nu voia sa manance, sa bea apa, la tavitza nimic. Jumatate de ora am stat cu el sa i se scurga din lichid, era rosu semn ca avusese sau avea o hemoragie. Nu era anemic, ceea ce era un lucru bun iar in dimineata zilei a 3-a l-am gasit la vedere, nu mai era ascuns.
In ultima lui seara l-am spalat cu servetele umede pentru sters bebelusii la fund, a fost un pic agitat, dar in momentul in care l-am curatat la fundulet s-a linistit dintr-o data, de parca m-a acceptat ca mamica a lui, l-am infasurat in prosop sa stea la cald si bine. Prea tarziu, pentru ca sambata, a 4-a zi, cand trebuia sa repetam analizele de sange pentru anemie, l-am gasit adormit, dar sufletelul lui mic plecase in alta lume. Se intamplase de curand, inca mai simteam caldura, si imi pare rau ca am coborat la 9 si ceva in loc sa ma duc cand m-am trezit, ca sa mai fie tinut o data in brate sau sa fie cineva langa el cand pleaca. Stiu ca a avut parte de un loc uscat, calduros, cu apa, mancare la dispozitie, tratament, de vreo 2 ori a si tors cand il mangaiam, dar poate ar fi fost altceva daca aplicam mai devreme la postul acela si il gaseam mai repede pentru ca avut cel putin 2 zile de stat in frig, in noapte, intr-o margine de bordura.
I-am pus numele Lucky, pentru ca a fost norocos ca l-am gasit si in speranta ca ii va aduce noroc sa se faca bine. M-am atasat de el pentru ca si el ca mine, a fost lovit, ranit, aruncat deoparte si nebagat in seama, asa ca m-am identificat cu el si mi-am facut sperante ca il pot ajuta. Era tare frumushel, mascuta alba pe fata, ciubotele pe labute si petisoara alba pe piept, plin de mustati ca un motanel adevarat.
Acum e intr-o cutie de pantofi, invelit sa nu mai sufere niciodata de frig, ii vom gasi si lui un loc in spatele blocului, in care sa aiba parte de soare si odihna.
Iarta-ma Lucky ca nu te-am gasit mai devreme...