Cum am procedat eu

Acum cativa ani ieseam cu o tipa, fizic ma atragea pentru ca avea un corp frumushel, dar din pacate nu ma apropiasem si cu sufletul de ea. La un moment dat ma intreaba cand facem si noi chestii mai serioase, imi iau eu cateva momente sa ma gandesc, daca sa o mint si sa continui sa o amagesc sau sa ii spun adevarul si sa renunt la un trup ce il aveam la dispozitie.
I-am raspuns ca o doresc prea mult fizic, si prea putin intelectual, ca nu ii doresc destul si sufletul. S-a suparat, a plecat si cam asa s-a terminat.
Pe la inceputul anului 2009, deci ceva mai recent, ma intreaba un prieten cu care am fost coleg in generala daca ma intereseaza sa fac cunostiinta cu o fata singura. Desi in general mi se pare dezgustator si lipsit de onoare sa fortezi soarta asa, stiind ca fata aia e singura, vulnerabila si poate chiar disperata dupa atentie, am zis sa o fac. Altii ar profita, dar eu aveam incredere in mine ca ma voi purta corect. Pe langa asta, stiu ca sunt cam nesociabil si doream sa mai lucrez la prezenta mea in public.
Ne vedem de cateva ori, o fata decenta, iesim in oras, mergem la film, era ok. Prin mai anul trecut deja ne vazusem timp de 2 luni, intr-o zi vreau sa vorbesc cu ea, si nu imi raspunde. Moment in care stau sa ma gandesc in coltul meu ce mi-e in suflet si decid ca ar insemna sa ii dau sperante false daca trag de ea sa ne vedem, doar ca sa am eu motiv de iesit din casa. Asa ca am lasat-o in pace, sa isi vada de viata ei.
Uitandu-ma inapoi, cred ca am procedat corect si cat de cat decent, pentru ca desi le-am facut sa sufere sper ca nu le-am amagit cu sperante false. Poate mai bine era sa am mai multa initiativa eu, dar eu sunt cam lipsit de experienta practica.
De ce scriu asta? Pentru ca fata de mine s-a procedat gresit, stiau si vedeau clar ca sunt implicat si am sentimente pentru ele, si totusi au preferat sa ascunda realitatea iar sentimentele mele sincere si cred eu curate, au fost inlocuite de comfortul banilor si experientei. Nu mi s-a spus cand s-a intamplat asta, mai mult au incercat sa ascunda ce s-a intamplat si am scos adevarul pentru ca nu mai sunt chiar asa de inocent si fraier si am insistat. Am fost bun pana cand a aparut alta varianta, cu ceva bani mai multi si ceva spoiala.
Pentru felul cum au procedat unele si-au primit deja ce meritau, alte urmeaza ce le-o decide Dumnezeu pentru ca desi sta in puterea mea sa le nenorocesc viata, nu asta vreau sa fac sufletului meu si sa ma transform in asa ceva. Ipocrizia si tradarea le consider pacate capitale, venind de la persoane care pretind ca suntem prieteni, pentru ca in nici un caz nu te porti asa cu un prieten fata de care se presupune ca ai respect si ca ii vei fi alaturi la nevoie. Dar definitia prieteniei s-a schimbat, iar eu am ramas in urma se pare.
Este strict pierderea lor pentru ca desi am defectele mele, multe probabil incepand cu faptul ca nu ma pricep sa fiu afectuos in vorbe ci mai mult in gesturi si terminand cu faptul ca ma dezgusta ideea de socializare in principiu si prefer sa fiu retras, macar sunt cinstit si corect si nu le mint, nu le spun ce isi doresc ele sa auda pana nu este adevarat in sufletul meu. Stiu, poate e o politica proasta, cand altii care se cred mari masculi arunca astfel de vorbe si nu le acorda nici o valoare, dar eu prefer sa fiu cat de responsabil pot si cand le spun sa fie din inima.