E bine ca mai exista si asa ceva, mai ales cand e vorba de persoane care de fapt au nevoie de ele mai mult decat am eu.
Anul trecut m-a rugat o prietena sa ajut eu o prietena a ei, ce avea nevoie de niste bani pentru cateva zile. A fost usor, ce mare lucru sa ma duc la bancomat si sa-i scot dupa care sa ma intalnesc cu ea sa ii livrez. Mie chiar mi s-a parut ca m-am miscat incet, o data ce am acceptat o responsabilitate si am zis ca fac ceva trebuie sa execut. Prietena in cauza era si este din pacate grav bolnava, a avut parte de multe lovituri in viata, dar am aflat ieri ca se schimba lucrurile in bine pentru ea. Trebuie sa faca o operatie grea in februarie, si dupa ultimele analize sansele de supravietuire de maxim 5% i-au crescut miraculos la 70%. Asa ca toata lumea este bucuroasa si optimista, ii tinem pumnii si speram la si mai multe vesti bune in continuare.
Ieri pe seara vorbesc cu alta prietena si imi spune ca sunt invitat la nunta ei, aici povestea e mai lunga. Cu ceva ani in urma am fost cu ea la munte, intr-o tabara organizata de ASE. Si pentru ca pe atunci eram la fel de corect si sententios ca acum, i-am informat prietenul oficial ca il insela cu un personaj din tabara. Eu, de fraier cinstit ce sunt, nu am avut ganduri sa ii fac felul fetei desi stateam in aceeasi camera, am considerat posibilitatea si am zis nu. A iesit scandal, prietenul ei s-a convins pana la urma ca eu spuneam adevarul, s-a despartit de ea. In mod total surprinzator, am ramas prieten cu fata, la un moment dat ieseam impreuna si era ea interesata de mine, n-as putea sa explic de ce. E, la una din iesiri s-a autoinvitat tipul cu care urmeaza sa se marite acum, l-am vazut ca e interesat de ea asa ca eu m-am dat la o parte si nu m-am mai amestecat. Asa mi s-a parut corect, daca eu nu eram preocupat de ea, am lasat cale libera altuia... chiar daca nu e la fel de frumos, destept si modest ca mine, desigur :P.
Mie imi pare bine ca s-au linistit, sunt la casa lor, motanelul lor o duce bine, toata lumea fericita.
Se mai intampla si lucruri bune persoanelor care au nevoie de ele :)
vineri, 29 ianuarie 2010
joi, 28 ianuarie 2010
Respect
Pufosul isi arata respectul un pic altfel, decat cum fac altii. De fapt face ceva in plus, pe langa ce fac altii: se arata asa cum e el, fara pretentii, fara sa se ascunda, fara ipocrzii. Ii lasa sa il vada asa cum e el, cu acele multe defecte si putine calitati pe care le are.
Pentru el onestitatea conteaza foarte mult, sa se cenzureze si sa se prezinte in ala lumina decat cea care reflecta exact ceea ce crede si ceea ce simte ar insemna sa minta.
Poate pentru altii e prea mult, dar pufosul prefera o relatie care sa fie intemeiata pe adevar si realitate decat una falsa in care afectiunea ce si-o doreste sa fie primita de o imagine proiectata ce exista doar ca o iluzie. Daca chiar merita respectul pufosului, il vor accepta asa cum este, daca nu, e pierderea lor.
Pentru el onestitatea conteaza foarte mult, sa se cenzureze si sa se prezinte in ala lumina decat cea care reflecta exact ceea ce crede si ceea ce simte ar insemna sa minta.
Poate pentru altii e prea mult, dar pufosul prefera o relatie care sa fie intemeiata pe adevar si realitate decat una falsa in care afectiunea ce si-o doreste sa fie primita de o imagine proiectata ce exista doar ca o iluzie. Daca chiar merita respectul pufosului, il vor accepta asa cum este, daca nu, e pierderea lor.
Un adevar simplu
Cand cineva se poarta gresit cu mine, asta imi da dreptul sa ma razbun. Ceea ce este normal probabil, toti oamenii vor sa fie compensati pentru suferinta ce le este cauzata. E, problema e ca eu nu consider responsabila doar persoana care efectiv a calcat pe bec. Nu, de vina sunt si parintii pentru ca nu au stiut sa o creasca mai bine, de vin sunt prietenii pentru ca nu au stiut sa ii transmita valori morale. Rezultatul? Am voie sa le fac orice, doar pentru ca au avut proasta inspiratie sa se asocieze cu persoana gresita.
In experienta mea, pedepsele indreptate impotriva initiatorului nu au avut nici un efect pentru ca nu au invatat nimic din asta. Si cred ca realitatea sustine empiric acest mod de gandire, ia sa ne uitam la cati criminali recidiveaza dupa o condamnare la inchisoare, exceptie desigur cei pe viata sau condamnatii la moarte.
Ok, atunci mi-a venit mie ideea, daca lor nu le pasa de ce consecinta indura si ca se intorc in inchisoare, poate i-ar interesa mai mult daca ei ar fi lasati liberi si parintii le-ar fi trimisi sa serveasca timpul la care sunt condamnati in locul lor. Sau copiii lor, sau orice alta persoana care conteaza, sotul sau sotia.
Sa vedem atunci cat de intelegatori si superiori mai sunt cei care se asocieaza cu criminalii, stiind ca exista riscul sa ispaseasca pedeapsa acestora. Unii dintre ei poate ar proceda altfel daca ar sti tot adevarul despre ce persoana au langa.
O astfel de reforma in sistemul de justitie sigur ar scadea drastic nivelul criminalitatii, pentru ca pedepsele ar actiona ca un deterent din cauza ca nu ar afecta persoana ce comite fapta, ci persoanele care conteaza pentru aceasta.
Revenind, pe aceasta idee, eu am voie sa exercit ce retributie consider echivalenta asupra oricui consider ca ar fi o tinta ce transmite un mesaj indeajuns de clar. Si probabil ca voi face asta, cand mi se va oferi ocazia.
Nu trebuie sa fac mare lucru, timpul imi va asigura mijloacele necesare, si parafrazand o replica interesanta nu trebuie sa pedepsesc eu, e de ajuns sa nu salvez. Nu sunt deloc obligat sa fac asta, sa ma deranjez sa intervin eu.
In experienta mea, pedepsele indreptate impotriva initiatorului nu au avut nici un efect pentru ca nu au invatat nimic din asta. Si cred ca realitatea sustine empiric acest mod de gandire, ia sa ne uitam la cati criminali recidiveaza dupa o condamnare la inchisoare, exceptie desigur cei pe viata sau condamnatii la moarte.
Ok, atunci mi-a venit mie ideea, daca lor nu le pasa de ce consecinta indura si ca se intorc in inchisoare, poate i-ar interesa mai mult daca ei ar fi lasati liberi si parintii le-ar fi trimisi sa serveasca timpul la care sunt condamnati in locul lor. Sau copiii lor, sau orice alta persoana care conteaza, sotul sau sotia.
Sa vedem atunci cat de intelegatori si superiori mai sunt cei care se asocieaza cu criminalii, stiind ca exista riscul sa ispaseasca pedeapsa acestora. Unii dintre ei poate ar proceda altfel daca ar sti tot adevarul despre ce persoana au langa.
O astfel de reforma in sistemul de justitie sigur ar scadea drastic nivelul criminalitatii, pentru ca pedepsele ar actiona ca un deterent din cauza ca nu ar afecta persoana ce comite fapta, ci persoanele care conteaza pentru aceasta.
Revenind, pe aceasta idee, eu am voie sa exercit ce retributie consider echivalenta asupra oricui consider ca ar fi o tinta ce transmite un mesaj indeajuns de clar. Si probabil ca voi face asta, cand mi se va oferi ocazia.
Nu trebuie sa fac mare lucru, timpul imi va asigura mijloacele necesare, si parafrazand o replica interesanta nu trebuie sa pedepsesc eu, e de ajuns sa nu salvez. Nu sunt deloc obligat sa fac asta, sa ma deranjez sa intervin eu.
miercuri, 27 ianuarie 2010
Conceptii gresite despre pufos
Probabil cea mai des intalnita e ca nu se asteapta sa aiba gherutze, si inca unele destul de ascutite. Daca e calcat pe coada, se poate cineva inteligent astepta la altceva decat o reactie care sa implice gherutzele sus mentionate pentru a le infige in agresor, sau agresoare, dupa caz?
Alta ar fi ca pufosul este comod, care intr-o oarecare masura este adevarat, pentru ca el isi conserva energia pentru situatiile si cauzele in care merita sa se implice. Pentru persoanele importante se intampla des sa renunte la tabieturile lui, pentru a le face o placere si pentru a le arata ca sunt indeajuns de importante incat sa lase WoW pentru un iesit in oras sau un mers la film. Daca nu s-ar purta diferit cu ele, cum altfel sa se cunoasca importanta deosebita ce le-o acorda pufosul?
Am mai auzit ca pufosul nu ar fi puternic, depinde de definitie. Ultima oara cand s-a zbarlit, cu adevarat s-a zbarlit, a fost nevoie de 3 tipi care cantareau probabil ~250kg ca sa il incetineasca, pentru ca oricum plecase cu ei dupa el ca sa isi propteasca pumnul in fata tembelului care il provocase. De fapt pufosului nostru chiar ii place sa exerseze un pic muschii, e bine sa ai si aceasta optiune pe langa o minte foarte inteligenta.
Preferata mea cred ca ar trebui sa fie parerea ca pufosul nu prea face miscare, dar desi doctorii i-au recomandat de cand a fost la Proctoline sa nu mai mearga mult pe jos si sa nu faca efort, el isi mai testeaza limite uneori cu cativa km de marsaluit cu ghizodanul in spate. Soldatii romani erau in stare sa mearga de dimineata pana seara, in echipament complet, cu armura pe ei si cu ranita in spate.
Uneori se mai infoaie si scuipa, iar cei din jur cred ca au vazut pufosul furios, ceea ce e chiar hilar, pentru ca de fapt e doar un avertisment bland ca pot urma actiuni si mai drastice daca e tras de mustati in continuare. Pufosul prefera sa dormiteze si ocazional sa toarca daca e luat in brate in momente potrivite, dar poate oricand sa isi aduca aminte ca de fapt este un animalutz de prada facut pentru a vana nevazut si neauzit.
Cea mai mare prostie este poate faptul ca pufosul nu ar fi capabil sa isi controleze emotiile, pentru ca de fapt problema lui este chiar inversa, isi controleaza emotiile si sentimentele exceptional de bine, ceea ce ii face foarte dificil sa le manifeste pe cele pozitive. Pentru cele negative, se gandeste el ce ar putea fi interpretat ca fiind rau de catre societate pentru ca in esenta sa nu este malefic, trebuie sa isi foloseasca vasta inteligenta si cultura pentru a obtine rezultatul dorit, dupa care pune in aplicare.
Spus in termeni mai simpli, pufosul ofera exact ce i se cere, daca este motivat sa fie dragalas si pufos cu scarpinat intre urechi asa va fi. Iar daca nu, nu, pentru ca reflecta ca o oglinda ce i se da. Afectiune daca te porti frumos cu el, agresivitate daca il superi, iar conditia esentiala este sa fii cinstit si pe fata cu el pentru ca minciuna si duplicitatea nu le iarta.
Alta ar fi ca pufosul este comod, care intr-o oarecare masura este adevarat, pentru ca el isi conserva energia pentru situatiile si cauzele in care merita sa se implice. Pentru persoanele importante se intampla des sa renunte la tabieturile lui, pentru a le face o placere si pentru a le arata ca sunt indeajuns de importante incat sa lase WoW pentru un iesit in oras sau un mers la film. Daca nu s-ar purta diferit cu ele, cum altfel sa se cunoasca importanta deosebita ce le-o acorda pufosul?
Am mai auzit ca pufosul nu ar fi puternic, depinde de definitie. Ultima oara cand s-a zbarlit, cu adevarat s-a zbarlit, a fost nevoie de 3 tipi care cantareau probabil ~250kg ca sa il incetineasca, pentru ca oricum plecase cu ei dupa el ca sa isi propteasca pumnul in fata tembelului care il provocase. De fapt pufosului nostru chiar ii place sa exerseze un pic muschii, e bine sa ai si aceasta optiune pe langa o minte foarte inteligenta.
Preferata mea cred ca ar trebui sa fie parerea ca pufosul nu prea face miscare, dar desi doctorii i-au recomandat de cand a fost la Proctoline sa nu mai mearga mult pe jos si sa nu faca efort, el isi mai testeaza limite uneori cu cativa km de marsaluit cu ghizodanul in spate. Soldatii romani erau in stare sa mearga de dimineata pana seara, in echipament complet, cu armura pe ei si cu ranita in spate.
Uneori se mai infoaie si scuipa, iar cei din jur cred ca au vazut pufosul furios, ceea ce e chiar hilar, pentru ca de fapt e doar un avertisment bland ca pot urma actiuni si mai drastice daca e tras de mustati in continuare. Pufosul prefera sa dormiteze si ocazional sa toarca daca e luat in brate in momente potrivite, dar poate oricand sa isi aduca aminte ca de fapt este un animalutz de prada facut pentru a vana nevazut si neauzit.
Cea mai mare prostie este poate faptul ca pufosul nu ar fi capabil sa isi controleze emotiile, pentru ca de fapt problema lui este chiar inversa, isi controleaza emotiile si sentimentele exceptional de bine, ceea ce ii face foarte dificil sa le manifeste pe cele pozitive. Pentru cele negative, se gandeste el ce ar putea fi interpretat ca fiind rau de catre societate pentru ca in esenta sa nu este malefic, trebuie sa isi foloseasca vasta inteligenta si cultura pentru a obtine rezultatul dorit, dupa care pune in aplicare.
Spus in termeni mai simpli, pufosul ofera exact ce i se cere, daca este motivat sa fie dragalas si pufos cu scarpinat intre urechi asa va fi. Iar daca nu, nu, pentru ca reflecta ca o oglinda ce i se da. Afectiune daca te porti frumos cu el, agresivitate daca il superi, iar conditia esentiala este sa fii cinstit si pe fata cu el pentru ca minciuna si duplicitatea nu le iarta.
Cum am procedat eu
Acum cativa ani ieseam cu o tipa, fizic ma atragea pentru ca avea un corp frumushel, dar din pacate nu ma apropiasem si cu sufletul de ea. La un moment dat ma intreaba cand facem si noi chestii mai serioase, imi iau eu cateva momente sa ma gandesc, daca sa o mint si sa continui sa o amagesc sau sa ii spun adevarul si sa renunt la un trup ce il aveam la dispozitie.
I-am raspuns ca o doresc prea mult fizic, si prea putin intelectual, ca nu ii doresc destul si sufletul. S-a suparat, a plecat si cam asa s-a terminat.
Pe la inceputul anului 2009, deci ceva mai recent, ma intreaba un prieten cu care am fost coleg in generala daca ma intereseaza sa fac cunostiinta cu o fata singura. Desi in general mi se pare dezgustator si lipsit de onoare sa fortezi soarta asa, stiind ca fata aia e singura, vulnerabila si poate chiar disperata dupa atentie, am zis sa o fac. Altii ar profita, dar eu aveam incredere in mine ca ma voi purta corect. Pe langa asta, stiu ca sunt cam nesociabil si doream sa mai lucrez la prezenta mea in public.
Ne vedem de cateva ori, o fata decenta, iesim in oras, mergem la film, era ok. Prin mai anul trecut deja ne vazusem timp de 2 luni, intr-o zi vreau sa vorbesc cu ea, si nu imi raspunde. Moment in care stau sa ma gandesc in coltul meu ce mi-e in suflet si decid ca ar insemna sa ii dau sperante false daca trag de ea sa ne vedem, doar ca sa am eu motiv de iesit din casa. Asa ca am lasat-o in pace, sa isi vada de viata ei.
Uitandu-ma inapoi, cred ca am procedat corect si cat de cat decent, pentru ca desi le-am facut sa sufere sper ca nu le-am amagit cu sperante false. Poate mai bine era sa am mai multa initiativa eu, dar eu sunt cam lipsit de experienta practica.
De ce scriu asta? Pentru ca fata de mine s-a procedat gresit, stiau si vedeau clar ca sunt implicat si am sentimente pentru ele, si totusi au preferat sa ascunda realitatea iar sentimentele mele sincere si cred eu curate, au fost inlocuite de comfortul banilor si experientei. Nu mi s-a spus cand s-a intamplat asta, mai mult au incercat sa ascunda ce s-a intamplat si am scos adevarul pentru ca nu mai sunt chiar asa de inocent si fraier si am insistat. Am fost bun pana cand a aparut alta varianta, cu ceva bani mai multi si ceva spoiala.
Pentru felul cum au procedat unele si-au primit deja ce meritau, alte urmeaza ce le-o decide Dumnezeu pentru ca desi sta in puterea mea sa le nenorocesc viata, nu asta vreau sa fac sufletului meu si sa ma transform in asa ceva. Ipocrizia si tradarea le consider pacate capitale, venind de la persoane care pretind ca suntem prieteni, pentru ca in nici un caz nu te porti asa cu un prieten fata de care se presupune ca ai respect si ca ii vei fi alaturi la nevoie. Dar definitia prieteniei s-a schimbat, iar eu am ramas in urma se pare.
Este strict pierderea lor pentru ca desi am defectele mele, multe probabil incepand cu faptul ca nu ma pricep sa fiu afectuos in vorbe ci mai mult in gesturi si terminand cu faptul ca ma dezgusta ideea de socializare in principiu si prefer sa fiu retras, macar sunt cinstit si corect si nu le mint, nu le spun ce isi doresc ele sa auda pana nu este adevarat in sufletul meu. Stiu, poate e o politica proasta, cand altii care se cred mari masculi arunca astfel de vorbe si nu le acorda nici o valoare, dar eu prefer sa fiu cat de responsabil pot si cand le spun sa fie din inima.
I-am raspuns ca o doresc prea mult fizic, si prea putin intelectual, ca nu ii doresc destul si sufletul. S-a suparat, a plecat si cam asa s-a terminat.
Pe la inceputul anului 2009, deci ceva mai recent, ma intreaba un prieten cu care am fost coleg in generala daca ma intereseaza sa fac cunostiinta cu o fata singura. Desi in general mi se pare dezgustator si lipsit de onoare sa fortezi soarta asa, stiind ca fata aia e singura, vulnerabila si poate chiar disperata dupa atentie, am zis sa o fac. Altii ar profita, dar eu aveam incredere in mine ca ma voi purta corect. Pe langa asta, stiu ca sunt cam nesociabil si doream sa mai lucrez la prezenta mea in public.
Ne vedem de cateva ori, o fata decenta, iesim in oras, mergem la film, era ok. Prin mai anul trecut deja ne vazusem timp de 2 luni, intr-o zi vreau sa vorbesc cu ea, si nu imi raspunde. Moment in care stau sa ma gandesc in coltul meu ce mi-e in suflet si decid ca ar insemna sa ii dau sperante false daca trag de ea sa ne vedem, doar ca sa am eu motiv de iesit din casa. Asa ca am lasat-o in pace, sa isi vada de viata ei.
Uitandu-ma inapoi, cred ca am procedat corect si cat de cat decent, pentru ca desi le-am facut sa sufere sper ca nu le-am amagit cu sperante false. Poate mai bine era sa am mai multa initiativa eu, dar eu sunt cam lipsit de experienta practica.
De ce scriu asta? Pentru ca fata de mine s-a procedat gresit, stiau si vedeau clar ca sunt implicat si am sentimente pentru ele, si totusi au preferat sa ascunda realitatea iar sentimentele mele sincere si cred eu curate, au fost inlocuite de comfortul banilor si experientei. Nu mi s-a spus cand s-a intamplat asta, mai mult au incercat sa ascunda ce s-a intamplat si am scos adevarul pentru ca nu mai sunt chiar asa de inocent si fraier si am insistat. Am fost bun pana cand a aparut alta varianta, cu ceva bani mai multi si ceva spoiala.
Pentru felul cum au procedat unele si-au primit deja ce meritau, alte urmeaza ce le-o decide Dumnezeu pentru ca desi sta in puterea mea sa le nenorocesc viata, nu asta vreau sa fac sufletului meu si sa ma transform in asa ceva. Ipocrizia si tradarea le consider pacate capitale, venind de la persoane care pretind ca suntem prieteni, pentru ca in nici un caz nu te porti asa cu un prieten fata de care se presupune ca ai respect si ca ii vei fi alaturi la nevoie. Dar definitia prieteniei s-a schimbat, iar eu am ramas in urma se pare.
Este strict pierderea lor pentru ca desi am defectele mele, multe probabil incepand cu faptul ca nu ma pricep sa fiu afectuos in vorbe ci mai mult in gesturi si terminand cu faptul ca ma dezgusta ideea de socializare in principiu si prefer sa fiu retras, macar sunt cinstit si corect si nu le mint, nu le spun ce isi doresc ele sa auda pana nu este adevarat in sufletul meu. Stiu, poate e o politica proasta, cand altii care se cred mari masculi arunca astfel de vorbe si nu le acorda nici o valoare, dar eu prefer sa fiu cat de responsabil pot si cand le spun sa fie din inima.
marți, 26 ianuarie 2010
Un pic de venin
Mai aflu si eu cate ceva, despre ce se presupune ca inseamna sa fii personaj sociabil.
Sa dam studiu de caz idiot cu inima presupus franta de persoana de sex feminin. Buuun!
Ce inseamna daca te rogi de alta sa te duci sa te vezi cu ea in club, dansezi cu ea de convingi tot clubul ca urmeaza sa prestati pornografia de la verticala si la orizontala si pleci ranjind?
Ar fi mai multe variante, de exemplu:
Cazul ultim pe ziua de azi, vorbind mai general, te duci in vreun club ordinar cu sleahta de cunoscuti. Bautura, distractie, idioti, muzica, fum, zgomot, ce se poarta prin speluncile de Bucuresti, mai ordinare sau mai cu pretentii de clasa. A doua zi, facut(a) praf, mahmur(a), adunat(a) de pe drumuri, dar te-ai distrat... super distractia asta dupa care iti trebuie inca o zi sa te aduni. Care e rezultatul, ma intreb:
Crezi ca ai prieteni? Da' de unde, cand a fost ultima data cand cineva din grupul ala te-a ajutat? Sau cand ai avut destula incredere in cineva din grupul acela incat sa te poti baza pe persoana respectiva?
Unele persoane ar putea crede ca se reincarca asa, dar nu fac decat sa se consume si mai mult, cheltuind o data energia ca sa uite, si o data ca sa isi aduca aminte.
Sa dam studiu de caz idiot cu inima presupus franta de persoana de sex feminin. Buuun!
Ce inseamna daca te rogi de alta sa te duci sa te vezi cu ea in club, dansezi cu ea de convingi tot clubul ca urmeaza sa prestati pornografia de la verticala si la orizontala si pleci ranjind?
Ar fi mai multe variante, de exemplu:
- nu esti in stare sa faci fata si sa iti rezolvi problemele singur
- jumatatea de fapt nu conta, daca ti-a fost asa usor sa ti-o scoti din minte
- nu stii de fapt ce simti si ce vrei, oricare fiind buna de frecat
Cazul ultim pe ziua de azi, vorbind mai general, te duci in vreun club ordinar cu sleahta de cunoscuti. Bautura, distractie, idioti, muzica, fum, zgomot, ce se poarta prin speluncile de Bucuresti, mai ordinare sau mai cu pretentii de clasa. A doua zi, facut(a) praf, mahmur(a), adunat(a) de pe drumuri, dar te-ai distrat... super distractia asta dupa care iti trebuie inca o zi sa te aduni. Care e rezultatul, ma intreb:
- te-ai odihnit? nu prea vad cum, doar te-ai trezit la pranz a doua zi si inca nu stii pe ce lume esti
- te-ai relaxat? serios, la cum te doare capul, ai vrea sa inceteze si miscarea browniana, de relaxare ce ai adunat in tine
- te-ai dezvoltat ca persoana? wow, ce de chestii stii acum, poti sa le faci acum, le-ai realizat in plus acum fata de ce erai capabil(a) in trecut
- te-ai vazut cu sleahta? ar fi un rezultat, daca ai mai tine minte ce ati discutat, dar intre muzica data prea tare, bautura nelipsita si agitatia ca deh, trebuie sa te distrezi, slabe sanse sa mai tii minte altceva in afara de cum ii cheama
- te-ai discutat subiecte elevate? sa dea naiba, teorii ale lui Schopenhauer debitate in jurul paharelor cu diferite posirci, te crezi la inceput de secol 19 sau 20
Crezi ca ai prieteni? Da' de unde, cand a fost ultima data cand cineva din grupul ala te-a ajutat? Sau cand ai avut destula incredere in cineva din grupul acela incat sa te poti baza pe persoana respectiva?
Unele persoane ar putea crede ca se reincarca asa, dar nu fac decat sa se consume si mai mult, cheltuind o data energia ca sa uite, si o data ca sa isi aduca aminte.
luni, 25 ianuarie 2010
Furie, atat de multa furie
Am o furie in mine, care se aduna de ceva timp, de ani de zile.
De prima data cand am cedat eu locul in leagan pentru ca s-a bagat o bunica sa isi aseze nepotul care nu era in stare sa isi gaseasca singur.
De cand eram in clasa I si colegul ala mi-a rupt pixurile, si stiloul, mi-a zis ca s-au rupt singure iar eu l-am crezut.
De cand m-au oprit 2 golani ca sa imi arate o figura si m-am ales cu un pumn in stomac, iar eu nu am ripostat.
...
De cand s-a terminat cu locul de munca in care am pus timp si suflet pentru a-mi face treaba cat de bine se putea.
De cand ma trezesc cu decizii care ma afecteaza si pe mine luate fara sa imi aduc aminte sa fi participat direct la ele.
Mai sunt probabil, nu imi aduc aminte pe toate acum si nu vreau sa imi aduc aminte. Ceea ce stiu e ca mi-a ajuns, s-a adunat destul intr-un sfert de secol in care eu am tot cedat, iar acum nu mai inghit tampenii, sa fiu luat de prost cu povesti care presupun ca nu-s in stare sa observ realitatea si sa trag o concluzie pe baza ei. Nu mai accept sa-si bata cineva joc de mine fara sa dau inapoi ce merita, intr-o forma sau alta. Mi se pretinde mie sa acord respect, cum ramane cu respectul care trebuie sa mi se acorde mie? De ce a trebuit sa ascult eu de dorintele altora care nu au tinut cont de dorintele mele, de ce sa cedez eu cand altii au gresit si mi-au gresit? Eu nu inteleg de unde atata tupeu, si-au batut joc de mine pentru ca le-am permis asta, iar dupa vor ca tot eu sa fiu cel care cedeaza si se retrage? Dar astia in ce lume paralela traiesc, mi-ai facut rau, asteapta-te sa te vanez ca pe un animal turbat ce esti si sa imi faca placere sa te distrug.
Am facut asta deja, partea cu cedatul si nu am constatat sa imi fi adus liniste, respect sau impacare ci si mai multe frustrari.
Uneori ma sperie, pentru ca e atat de multa ura adunata, si furie surda care urla ca o furtuna in sufletul meu, se lupta sa acopere ratiunea, sa o inece in vuietul lor. De unde naiba vine atata intuneric? Si de ce, stiu deja ca am procedat cat de corect puteam, ca am facut ceea ce este considerat bine sau corect.
Poate pentru ca sunt egoist de fapt si in adancul meu am facut alegerile corecte din logica si nu din sentiment? Pentru ca frustrarile pe care le am au devenit demoni ce sfasie cu si mai mult elan ce mai era bun in sufletul meu, motivati de fiecare data cand mai incasez o lovitura?
Mi se pare foarte corect ca cei care m-au ranit, sa fie facuti sa sufere la randul lor, incerc sa ma gandesc la retributie si nu la razbunare. Retributie este raspunsul corect si proportionala, razbunarea nu are limite.
In general ma controlez, dar mai imi scapa manifestari agresive si violente, mi-ar fi mai usor daca as avea mai multa sustinere cu sentimente pozitive si constructive.
Dar de ce pierd atata timp gandindu-ma la niste bieti idioti, care isi vor primi ce soarta merita oricum? Poate de fapt sunt furios pe mine, pentru ca nu am abordat o solutie violenta si pentru ca in sinea mea consider ca am fost slab de fapt cand am ales raspunsul bun si ca ar fi trebuit sa iau calea agresivitatii si violentei, din partea intunecata a sufletului meu.
De prima data cand am cedat eu locul in leagan pentru ca s-a bagat o bunica sa isi aseze nepotul care nu era in stare sa isi gaseasca singur.
De cand eram in clasa I si colegul ala mi-a rupt pixurile, si stiloul, mi-a zis ca s-au rupt singure iar eu l-am crezut.
De cand m-au oprit 2 golani ca sa imi arate o figura si m-am ales cu un pumn in stomac, iar eu nu am ripostat.
...
De cand s-a terminat cu locul de munca in care am pus timp si suflet pentru a-mi face treaba cat de bine se putea.
De cand ma trezesc cu decizii care ma afecteaza si pe mine luate fara sa imi aduc aminte sa fi participat direct la ele.
Mai sunt probabil, nu imi aduc aminte pe toate acum si nu vreau sa imi aduc aminte. Ceea ce stiu e ca mi-a ajuns, s-a adunat destul intr-un sfert de secol in care eu am tot cedat, iar acum nu mai inghit tampenii, sa fiu luat de prost cu povesti care presupun ca nu-s in stare sa observ realitatea si sa trag o concluzie pe baza ei. Nu mai accept sa-si bata cineva joc de mine fara sa dau inapoi ce merita, intr-o forma sau alta. Mi se pretinde mie sa acord respect, cum ramane cu respectul care trebuie sa mi se acorde mie? De ce a trebuit sa ascult eu de dorintele altora care nu au tinut cont de dorintele mele, de ce sa cedez eu cand altii au gresit si mi-au gresit? Eu nu inteleg de unde atata tupeu, si-au batut joc de mine pentru ca le-am permis asta, iar dupa vor ca tot eu sa fiu cel care cedeaza si se retrage? Dar astia in ce lume paralela traiesc, mi-ai facut rau, asteapta-te sa te vanez ca pe un animal turbat ce esti si sa imi faca placere sa te distrug.
Am facut asta deja, partea cu cedatul si nu am constatat sa imi fi adus liniste, respect sau impacare ci si mai multe frustrari.
Uneori ma sperie, pentru ca e atat de multa ura adunata, si furie surda care urla ca o furtuna in sufletul meu, se lupta sa acopere ratiunea, sa o inece in vuietul lor. De unde naiba vine atata intuneric? Si de ce, stiu deja ca am procedat cat de corect puteam, ca am facut ceea ce este considerat bine sau corect.
Poate pentru ca sunt egoist de fapt si in adancul meu am facut alegerile corecte din logica si nu din sentiment? Pentru ca frustrarile pe care le am au devenit demoni ce sfasie cu si mai mult elan ce mai era bun in sufletul meu, motivati de fiecare data cand mai incasez o lovitura?
Mi se pare foarte corect ca cei care m-au ranit, sa fie facuti sa sufere la randul lor, incerc sa ma gandesc la retributie si nu la razbunare. Retributie este raspunsul corect si proportionala, razbunarea nu are limite.
In general ma controlez, dar mai imi scapa manifestari agresive si violente, mi-ar fi mai usor daca as avea mai multa sustinere cu sentimente pozitive si constructive.
Dar de ce pierd atata timp gandindu-ma la niste bieti idioti, care isi vor primi ce soarta merita oricum? Poate de fapt sunt furios pe mine, pentru ca nu am abordat o solutie violenta si pentru ca in sinea mea consider ca am fost slab de fapt cand am ales raspunsul bun si ca ar fi trebuit sa iau calea agresivitatii si violentei, din partea intunecata a sufletului meu.
sâmbătă, 23 ianuarie 2010
Ganduri razlete
Sunt atat de scarbit de toata agitatia si tevatura asta de socializare in masa incat m-am retras in coltul meu. Este clar paralelismul si similaritatea evadarii mele din realitate cu ultimul joc aparut fata de mersul in ultimul club deschis, cum fac altii. Este acelasi lucru, un escapism dintr-o realitate cotidiana terna intr-o lume colorata, pe care sau o putem controla sau care nu necesita control. Ma preocupa atat de mult sa fiu diametral opus de specimenele acestea si am atat de mult dispret si dezgust fata de socializare incat ma inchid in mine si stau departe de ceilalti pana au nevoie de ajutorul meu, pentru ca asta stiu sa fac si cred ca doar pentru asta sunt bun si se asteapta de la mine. Ma consider superior si mai bun decat ei, pentru ca cel mai probabil chiar sunt mai inteligent decat ei, probabil si intr-o conditie fizica indeajuns de buna incat sa nu imi supravietuiasca. Nu aveam nevoie de prea multe contacte nici cand eram mai mic si slab, iar acum ca sunt mare sunt si ceva mai puternic, simt necesitatea si mai putin. Din momentul in care a devenit clar ca sunt mai inteligent decat restul din grup, s-a creat o distanta, care nu a facut altceva decat sa se adanceasca si primeasca tot mai multe argumente in favoarea sa.
Nu imi place sa socializez pentru ca nu imi place sa ma amestec cu creaturi superficiale, nu vad ce as putea castiga sau invata in urma experientei incat sa merite timpul acordat, ce pareri interesante, ce puncte de vedere noi ar putea avea care sa merite interesul meu. Ce altceva ar putea discuta decat un subiect care sa fie la nivelul comun al grupului, deci ceva mediocru? Genul acesta de companie si anturaj poate doar sa ma traga inapoi, ca sa ma aduca la nivelul lor, asa gandesc eu.
Problema mea este ca am devenit atat de bun la ignorat oameni si la a nu ii baga in seama, incat am ajuns sa ratez si personele deosebite care ar merita atentia mea. Asta nu imi place, este neasteptat si chiar am ajuns sa constat ca am eu acum comportamentul pe care il constatam la altii si pe care il consideram negativ acum 4 ani, chiar aici pe blog. Deloc nu imi place, ca am fost atat de neatent incat am ajuns sa am asta in comun cu categorii de persoane pe care le dispretuiesc de atata timp.
Mi-aduc aminte ca acum niste ani, ma enerva ideea sa folosesc Yahoo! Messenger, lucram in ASE in acea perioada. Nu mai tin minte exact circumstantele, dar cred ca era din cauza ca nu imi place sa pun mana pe telefon si rata de succes in a gasi persoana care ne trebuia (si isi avea biroul la parter iar eu eram la etajul 4) era destul de mica, am instalat mess. Dupa care am tot adaugat persoane de contact si a ajuns in timp ca foarte mare parte din interactiunea mea cu cunostiintele mele sa fie facuta prin intermediul sau. Am inca sperante pentru mine, pentru ca inca nu am ajuns sa ma intalnesc in viata reala cu prietenii ca sa discutam ce s-a intamplat pe messenger. Sunt sigur ca mesengerul si-a adus contributia la indepartarea mea de contact uman.
Comoditate, egoism, raceala, chiar si lipsa de seriozitate se pot folosi pentru caracterizarea mea in anumite aspecte. Si asta nu pentru ca mi-ar fi inerente personalitatii mele si pentru ca eu chiar as fi asa, ci pentru ca mi-a fost teama sa ma deschid mai departe catre cine merita si am ramas circumspect in loc sa stiu sa manifest incredere, afectiune, prezenta cand era nevoie de mine. Sunt asa pentru ca de absolut fiecare data cand mi s-a intamplat sa ajung sa am incredere, am fost ranit.
Cred ca e nevoie de o schimbare, uneori e nevoie sa iti lipseasca ceva, sau cineva, ca sa iti dai seama cat de mult ajunsese sa conteze. Aceasta sigur nu se va intampla peste noapte, mai ales daca va trebui sa ma ocup singur de asta, cum fac de obicei cu problemele care ma preocupa.
Nu imi place sa socializez pentru ca nu imi place sa ma amestec cu creaturi superficiale, nu vad ce as putea castiga sau invata in urma experientei incat sa merite timpul acordat, ce pareri interesante, ce puncte de vedere noi ar putea avea care sa merite interesul meu. Ce altceva ar putea discuta decat un subiect care sa fie la nivelul comun al grupului, deci ceva mediocru? Genul acesta de companie si anturaj poate doar sa ma traga inapoi, ca sa ma aduca la nivelul lor, asa gandesc eu.
Problema mea este ca am devenit atat de bun la ignorat oameni si la a nu ii baga in seama, incat am ajuns sa ratez si personele deosebite care ar merita atentia mea. Asta nu imi place, este neasteptat si chiar am ajuns sa constat ca am eu acum comportamentul pe care il constatam la altii si pe care il consideram negativ acum 4 ani, chiar aici pe blog. Deloc nu imi place, ca am fost atat de neatent incat am ajuns sa am asta in comun cu categorii de persoane pe care le dispretuiesc de atata timp.
Mi-aduc aminte ca acum niste ani, ma enerva ideea sa folosesc Yahoo! Messenger, lucram in ASE in acea perioada. Nu mai tin minte exact circumstantele, dar cred ca era din cauza ca nu imi place sa pun mana pe telefon si rata de succes in a gasi persoana care ne trebuia (si isi avea biroul la parter iar eu eram la etajul 4) era destul de mica, am instalat mess. Dupa care am tot adaugat persoane de contact si a ajuns in timp ca foarte mare parte din interactiunea mea cu cunostiintele mele sa fie facuta prin intermediul sau. Am inca sperante pentru mine, pentru ca inca nu am ajuns sa ma intalnesc in viata reala cu prietenii ca sa discutam ce s-a intamplat pe messenger. Sunt sigur ca mesengerul si-a adus contributia la indepartarea mea de contact uman.
Comoditate, egoism, raceala, chiar si lipsa de seriozitate se pot folosi pentru caracterizarea mea in anumite aspecte. Si asta nu pentru ca mi-ar fi inerente personalitatii mele si pentru ca eu chiar as fi asa, ci pentru ca mi-a fost teama sa ma deschid mai departe catre cine merita si am ramas circumspect in loc sa stiu sa manifest incredere, afectiune, prezenta cand era nevoie de mine. Sunt asa pentru ca de absolut fiecare data cand mi s-a intamplat sa ajung sa am incredere, am fost ranit.
Cred ca e nevoie de o schimbare, uneori e nevoie sa iti lipseasca ceva, sau cineva, ca sa iti dai seama cat de mult ajunsese sa conteze. Aceasta sigur nu se va intampla peste noapte, mai ales daca va trebui sa ma ocup singur de asta, cum fac de obicei cu problemele care ma preocupa.
miercuri, 20 ianuarie 2010
Ceva ce nu inteleg
Oamenii cu care am contacte superficiale, colegi de diversa natura, au tot felul de idei ca as fi ironic, rautacios, afurisit, misogin, nesociabil. Sigur, isi au o oarecare corectitudine in punctul de vedere, pentru ca trebuie sa recunosc ca am un fel tendentios si sententios de a ma exprima chiar si cand doresc sa fiu agreabil.
Le cam scapa insa faptul ca ar putea fi si mai rau, mult mai rau, pentru ca sunt extraordinar de bun la gasit greseli, defecte si probabil chiar si mai bun la infieratul lor in public. Pot folosi oricand ceea ce stiu doar ca sa arat ca ceea ce se spunea in Dune despre control, cu adevarat il are nu cine poseda ceva ci doar cine are posibilitatea de a distruge acel ceva.
Asa ca ma gandesc ca nu ar trebui sa se planga de comportamentul meu, ci mai curand sa aprecieze ca au parte doar de o versiune diluata in loc de cea pura. Poate sunt curiosi si vor neaparat sa afle ce pierd, poate ar trebui sa arat... asta ma intreb uneori si cat de mult merita efortul si timpul sa ii edific.
Le cam scapa insa faptul ca ar putea fi si mai rau, mult mai rau, pentru ca sunt extraordinar de bun la gasit greseli, defecte si probabil chiar si mai bun la infieratul lor in public. Pot folosi oricand ceea ce stiu doar ca sa arat ca ceea ce se spunea in Dune despre control, cu adevarat il are nu cine poseda ceva ci doar cine are posibilitatea de a distruge acel ceva.
Asa ca ma gandesc ca nu ar trebui sa se planga de comportamentul meu, ci mai curand sa aprecieze ca au parte doar de o versiune diluata in loc de cea pura. Poate sunt curiosi si vor neaparat sa afle ce pierd, poate ar trebui sa arat... asta ma intreb uneori si cat de mult merita efortul si timpul sa ii edific.
marți, 19 ianuarie 2010
De buna voie si nesilit de nimeni iei aceasta Leapsa...
Daaaa, luata de aici
1. Când citiţi, pentru a marca locul unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi paginile?
Semne de carte rar, de obicei las cartea deschisa sau citesc pana o termin in cateva ore.
2. Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou şi dacă "da" care a fost aceasta?
Bushido cred ca a fost ultima, mi-am facut-o singur cadou. Codul samuraiului, incredibil cat de mult si de bine este aplicabil niste sute de ani mai tarziu si in vremea asta.
3. Citiţi în baie?
Da, foarte des, ma relaxeaza.
4. V-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte şi dacă "da" care ar fi fost aceasta?
Da, ar fi un roman SF despre un personaj care evident seama cu mine :P, ce ajunge sa aiba puteri practic ilimitate, salveaza omenirea de la extinctie in urma unui dezastru nuclear, si tot nu are parte de femeia iubita, ceea ce isi dorea el de fapt. Ma gandesc la 3 parti, prima despre dezastru, lupta pentru supravietuire si gasitul acelei stelute de fericire in femeia care sa ii aline durerea singuratatii date de transcendenta lui a la Luceafarul lui Eminescu. In partea a doua il mai aduc cu picioarele pe pamant, omenirea trebuie reorganizata, disensiunea interna eliminata, iar eroul nostru isi va pierde din umanitate din cauza deciziilor dificile de luat dar necesare supravietuirii, spre final in fine e bagat in seama de Dulcineea inimi sale, ca sa ramana interzis de ce va afla si se va continua in ultimul volum.
5. Ce credeţi despre colecţiile de carte de la noi?
Daca e vorba de Dune, Fundatia, Robotii, mie imi plac foarte mult cartile SF. Iarasi colectia Jules Verne, o recomand parintilor ce vor sa starneasca imaginatia si intelectul copiiilor.
6. Care este cartea preferată?
Aici ar trebui sa aleg O poveste cu un hobbit, scrisa de J.R.R. Tolkien, cartea care precede trilogia Stapanul Inelelor si probabil ar fi trebuit ecranizata intai.
7. Vă place să recitiţi unele cărţi şi care ar fi acestea?
O poveste cu un hobbit am citit-o de a trebuit legata din nou, Dune am recitit, dar as spune ca in general nu recitesc des.
8. Ce părere aţi avea de o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciaţi şi ce le-aţi spune?
Cred ca sunt morti cam toti, dintre autorii contemporani mai greu de apreciat, asa ca dificil de intalnit. Probabil le-as spune cum sa scrie cartea mai bine sau sa se ocupe de continuare.
9. Vă place să vorbiţi despre ceea ce citiţi şi cu cine?
Da, cu anumite persoane care consider ca au un nivel intelectual macar apropiat de al meu. Rar sa fiu depasit, dar atunci e cu adevarat interesant.
10. Care sunt motivele care vă determină să alegeţi o carte pe care să o citiţi?
Autor cunoscut, subiectul SF sau fantasy, mai nou carti de business, recomandarea persoanelor in care am incredere.
11. Care credeţi că este o lectură "obligatorie", o carte pe care cineva trebuie să o citească?
Gramatica limbii romane, Indreptar ortografic si ortoepic (cred ca asta e titlul), Istoria literaturii romane poate doar sa prinda bine.
12. Care este locul preferat pentru lectură?
In patul meu, sau uneori in aer liber la mare sau in parc.
13. Când citiţi ascultaţi muzică sau lecturaţi în linişte?
In liniste, cartea trebuie savurata.
14. Vi s-a întâmplat să citiţi cărţi în format electronic?
Bineinteles, am luat de pe net pentru ca nu erau disponibile in Romania sau pentru ca am vrut in limba originala.
15. Citiţi numai cărţi cumpărate sau şi pe cele care sunt împrumutate?
Si si.
16. O carte este pentru mine... Cum aţi descrie o carte?
O aventura in necunoscut
1. Când citiţi, pentru a marca locul unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi paginile?
Semne de carte rar, de obicei las cartea deschisa sau citesc pana o termin in cateva ore.
2. Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou şi dacă "da" care a fost aceasta?
Bushido cred ca a fost ultima, mi-am facut-o singur cadou. Codul samuraiului, incredibil cat de mult si de bine este aplicabil niste sute de ani mai tarziu si in vremea asta.
3. Citiţi în baie?
Da, foarte des, ma relaxeaza.
4. V-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte şi dacă "da" care ar fi fost aceasta?
Da, ar fi un roman SF despre un personaj care evident seama cu mine :P, ce ajunge sa aiba puteri practic ilimitate, salveaza omenirea de la extinctie in urma unui dezastru nuclear, si tot nu are parte de femeia iubita, ceea ce isi dorea el de fapt. Ma gandesc la 3 parti, prima despre dezastru, lupta pentru supravietuire si gasitul acelei stelute de fericire in femeia care sa ii aline durerea singuratatii date de transcendenta lui a la Luceafarul lui Eminescu. In partea a doua il mai aduc cu picioarele pe pamant, omenirea trebuie reorganizata, disensiunea interna eliminata, iar eroul nostru isi va pierde din umanitate din cauza deciziilor dificile de luat dar necesare supravietuirii, spre final in fine e bagat in seama de Dulcineea inimi sale, ca sa ramana interzis de ce va afla si se va continua in ultimul volum.
5. Ce credeţi despre colecţiile de carte de la noi?
Daca e vorba de Dune, Fundatia, Robotii, mie imi plac foarte mult cartile SF. Iarasi colectia Jules Verne, o recomand parintilor ce vor sa starneasca imaginatia si intelectul copiiilor.
6. Care este cartea preferată?
Aici ar trebui sa aleg O poveste cu un hobbit, scrisa de J.R.R. Tolkien, cartea care precede trilogia Stapanul Inelelor si probabil ar fi trebuit ecranizata intai.
7. Vă place să recitiţi unele cărţi şi care ar fi acestea?
O poveste cu un hobbit am citit-o de a trebuit legata din nou, Dune am recitit, dar as spune ca in general nu recitesc des.
8. Ce părere aţi avea de o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciaţi şi ce le-aţi spune?
Cred ca sunt morti cam toti, dintre autorii contemporani mai greu de apreciat, asa ca dificil de intalnit. Probabil le-as spune cum sa scrie cartea mai bine sau sa se ocupe de continuare.
9. Vă place să vorbiţi despre ceea ce citiţi şi cu cine?
Da, cu anumite persoane care consider ca au un nivel intelectual macar apropiat de al meu. Rar sa fiu depasit, dar atunci e cu adevarat interesant.
10. Care sunt motivele care vă determină să alegeţi o carte pe care să o citiţi?
Autor cunoscut, subiectul SF sau fantasy, mai nou carti de business, recomandarea persoanelor in care am incredere.
11. Care credeţi că este o lectură "obligatorie", o carte pe care cineva trebuie să o citească?
Gramatica limbii romane, Indreptar ortografic si ortoepic (cred ca asta e titlul), Istoria literaturii romane poate doar sa prinda bine.
12. Care este locul preferat pentru lectură?
In patul meu, sau uneori in aer liber la mare sau in parc.
13. Când citiţi ascultaţi muzică sau lecturaţi în linişte?
In liniste, cartea trebuie savurata.
14. Vi s-a întâmplat să citiţi cărţi în format electronic?
Bineinteles, am luat de pe net pentru ca nu erau disponibile in Romania sau pentru ca am vrut in limba originala.
15. Citiţi numai cărţi cumpărate sau şi pe cele care sunt împrumutate?
Si si.
16. O carte este pentru mine... Cum aţi descrie o carte?
O aventura in necunoscut
duminică, 17 ianuarie 2010
Iarta-ma Lucky
Miercurea trecuta, am fost la un interviu, pentru o firma din retail-ul romanesc, iar la intoarcere am vazut din troleu o petisoara mica, intr-un pasaj din Bucurestii Noi. Banuiala mea s-a dovedit corecta, era un pisic mic, oplosit in marginea pasajului, zgribulit si adunat. Nu m-a lasat inima sa il parasesc acolo, de fapt deja decisesem cand m-am dat jos din troleu ca daca e inca viu il iau sa il ingrijesc, asa ca l-am bagat in ghiozdan.
Acasa l-am cazat in spalatorie, unde era cald si uscat, cu ceva apa si uscatele, cat ma duc la al doilea interviu. Cand am scapat, m-am dus acasa si l-am bagat in cusca, sa il duc la doctor sa il vada. A facut perfuzie ca sa ii ridice temperatura si sa primeasca lichide si hrana, vitamine, antibiotice, stat pe perna electrica 3 zile la rand. In timpul perfuziei l-am tinut in brate cea mai mare parte a timpului, l-am mangaiat pe capsorului lui negru cu mascuta alba. Iar cand nu era la doctor, era in spalatorie si ma termina pentru ca desi avea hipotermie nu voia sa stea pe perna ci printr-un colt direct pe jos sau ascuns pe sub niste placi sprijinite, seara il mai tineam in brate si il mangaiam pus pe perna sa inteleaga ca are voie.
3 zile de perfuzii, ecografie la care doctorul a zis ca are probleme mari, analiza de sange la care a avut rezultate acceptabile, injectii, in a 3-a zi i s-a facut si o punctie sa ii elibereze abdomenul de lichidul acumulat pentru ca era ceva mai vioi, mai misca din capsor dupa zgomote. Tot nu voia sa manance, sa bea apa, la tavitza nimic. Jumatate de ora am stat cu el sa i se scurga din lichid, era rosu semn ca avusese sau avea o hemoragie. Nu era anemic, ceea ce era un lucru bun iar in dimineata zilei a 3-a l-am gasit la vedere, nu mai era ascuns.
In ultima lui seara l-am spalat cu servetele umede pentru sters bebelusii la fund, a fost un pic agitat, dar in momentul in care l-am curatat la fundulet s-a linistit dintr-o data, de parca m-a acceptat ca mamica a lui, l-am infasurat in prosop sa stea la cald si bine. Prea tarziu, pentru ca sambata, a 4-a zi, cand trebuia sa repetam analizele de sange pentru anemie, l-am gasit adormit, dar sufletelul lui mic plecase in alta lume. Se intamplase de curand, inca mai simteam caldura, si imi pare rau ca am coborat la 9 si ceva in loc sa ma duc cand m-am trezit, ca sa mai fie tinut o data in brate sau sa fie cineva langa el cand pleaca. Stiu ca a avut parte de un loc uscat, calduros, cu apa, mancare la dispozitie, tratament, de vreo 2 ori a si tors cand il mangaiam, dar poate ar fi fost altceva daca aplicam mai devreme la postul acela si il gaseam mai repede pentru ca avut cel putin 2 zile de stat in frig, in noapte, intr-o margine de bordura.
I-am pus numele Lucky, pentru ca a fost norocos ca l-am gasit si in speranta ca ii va aduce noroc sa se faca bine. M-am atasat de el pentru ca si el ca mine, a fost lovit, ranit, aruncat deoparte si nebagat in seama, asa ca m-am identificat cu el si mi-am facut sperante ca il pot ajuta. Era tare frumushel, mascuta alba pe fata, ciubotele pe labute si petisoara alba pe piept, plin de mustati ca un motanel adevarat.
Acum e intr-o cutie de pantofi, invelit sa nu mai sufere niciodata de frig, ii vom gasi si lui un loc in spatele blocului, in care sa aiba parte de soare si odihna.
Iarta-ma Lucky ca nu te-am gasit mai devreme...
Acasa l-am cazat in spalatorie, unde era cald si uscat, cu ceva apa si uscatele, cat ma duc la al doilea interviu. Cand am scapat, m-am dus acasa si l-am bagat in cusca, sa il duc la doctor sa il vada. A facut perfuzie ca sa ii ridice temperatura si sa primeasca lichide si hrana, vitamine, antibiotice, stat pe perna electrica 3 zile la rand. In timpul perfuziei l-am tinut in brate cea mai mare parte a timpului, l-am mangaiat pe capsorului lui negru cu mascuta alba. Iar cand nu era la doctor, era in spalatorie si ma termina pentru ca desi avea hipotermie nu voia sa stea pe perna ci printr-un colt direct pe jos sau ascuns pe sub niste placi sprijinite, seara il mai tineam in brate si il mangaiam pus pe perna sa inteleaga ca are voie.
3 zile de perfuzii, ecografie la care doctorul a zis ca are probleme mari, analiza de sange la care a avut rezultate acceptabile, injectii, in a 3-a zi i s-a facut si o punctie sa ii elibereze abdomenul de lichidul acumulat pentru ca era ceva mai vioi, mai misca din capsor dupa zgomote. Tot nu voia sa manance, sa bea apa, la tavitza nimic. Jumatate de ora am stat cu el sa i se scurga din lichid, era rosu semn ca avusese sau avea o hemoragie. Nu era anemic, ceea ce era un lucru bun iar in dimineata zilei a 3-a l-am gasit la vedere, nu mai era ascuns.
In ultima lui seara l-am spalat cu servetele umede pentru sters bebelusii la fund, a fost un pic agitat, dar in momentul in care l-am curatat la fundulet s-a linistit dintr-o data, de parca m-a acceptat ca mamica a lui, l-am infasurat in prosop sa stea la cald si bine. Prea tarziu, pentru ca sambata, a 4-a zi, cand trebuia sa repetam analizele de sange pentru anemie, l-am gasit adormit, dar sufletelul lui mic plecase in alta lume. Se intamplase de curand, inca mai simteam caldura, si imi pare rau ca am coborat la 9 si ceva in loc sa ma duc cand m-am trezit, ca sa mai fie tinut o data in brate sau sa fie cineva langa el cand pleaca. Stiu ca a avut parte de un loc uscat, calduros, cu apa, mancare la dispozitie, tratament, de vreo 2 ori a si tors cand il mangaiam, dar poate ar fi fost altceva daca aplicam mai devreme la postul acela si il gaseam mai repede pentru ca avut cel putin 2 zile de stat in frig, in noapte, intr-o margine de bordura.
I-am pus numele Lucky, pentru ca a fost norocos ca l-am gasit si in speranta ca ii va aduce noroc sa se faca bine. M-am atasat de el pentru ca si el ca mine, a fost lovit, ranit, aruncat deoparte si nebagat in seama, asa ca m-am identificat cu el si mi-am facut sperante ca il pot ajuta. Era tare frumushel, mascuta alba pe fata, ciubotele pe labute si petisoara alba pe piept, plin de mustati ca un motanel adevarat.
Acum e intr-o cutie de pantofi, invelit sa nu mai sufere niciodata de frig, ii vom gasi si lui un loc in spatele blocului, in care sa aiba parte de soare si odihna.
Iarta-ma Lucky ca nu te-am gasit mai devreme...
Forumul Pcgarage.ro fara mine
M-am plictisit definitiv de forumul magazinului PcGarage.ro, asa ca nu am mai intrat cred pe el de cateva saptamani, din vreo 2 motive in total.
Intai pentru ca merge execrabil, se incarca 1 data din 10 incercari, posteaza ce am de spus cam la fel, ce mai, e dezastru si nu fac nimic sa rezolve asta.
In al doilea pentru ca au moderatori idioti, in cea mai mare parte niste bieti frecatori de menta cu internet care nu au puterea de procesare necesara sa isi respecte propriul regulament iar in cazurile ceva mai avansate nici sa scrie corect in romana. Care totusi inca este limba oficiala a tarii, din cate stiu eu.
Asa ca era prea mult efort, prea mult timp pierdut pentru mult prea putina satisfactie.
Intai pentru ca merge execrabil, se incarca 1 data din 10 incercari, posteaza ce am de spus cam la fel, ce mai, e dezastru si nu fac nimic sa rezolve asta.
In al doilea pentru ca au moderatori idioti, in cea mai mare parte niste bieti frecatori de menta cu internet care nu au puterea de procesare necesara sa isi respecte propriul regulament iar in cazurile ceva mai avansate nici sa scrie corect in romana. Care totusi inca este limba oficiala a tarii, din cate stiu eu.
Asa ca era prea mult efort, prea mult timp pierdut pentru mult prea putina satisfactie.
Viziune HD
Mai tineti minte prostia asta de mai jos?
Wow, ce tare erau, cam imediat dupa revolutie, exact asta era reclama care aparea la televizor. Si atunci cand eram mic si mai prost decat acum, nu ca acum as fi foarte destept, deja ma ducea mintea sa imi dau seama cat rahat mancau aia si ce teapa erau ochelarii aia.
Intrebarea care ramane e daca erau ochelarii HD cu 720p sau full HD cu 1080p, pentru ca nu specifica.
Wow, ce tare erau, cam imediat dupa revolutie, exact asta era reclama care aparea la televizor. Si atunci cand eram mic si mai prost decat acum, nu ca acum as fi foarte destept, deja ma ducea mintea sa imi dau seama cat rahat mancau aia si ce teapa erau ochelarii aia.
Intrebarea care ramane e daca erau ochelarii HD cu 720p sau full HD cu 1080p, pentru ca nu specifica.
joi, 14 ianuarie 2010
Fara actualizari
In mod ciudat, de la un moment dat Yahoo a incetat sa preia actualizarile blog-ului meu. Eu scriam, postam si Yahoo nu mai anunta, ciudat.
Solutia, cel putin una care sa mearga pe moment, a fost sa sterg actualizarile de blogspot si sa le refac din nou. Poate acum merge ok in continuare.
Solutia, cel putin una care sa mearga pe moment, a fost sa sterg actualizarile de blogspot si sa le refac din nou. Poate acum merge ok in continuare.
duminică, 10 ianuarie 2010
Lista de cumparaturi
Vreau asa:
As fi fericit sa fiu pedepsit pentru asasinarea, executarea si in general expedierea pe lumea cealalta a tagmei de mai sus pentru ca s-ar insanatosi tara, daca as putea si as fi lasat sa pun un aplicare genocidul de mai sus. Fara exterminarea buruienilor care sufoca ce e sanatos, nu sunt sanse de refacere.
- o pusca Barret M82, varianta M82A3 SASR
- gloante NM140 MP, mai bine cunoscute sub numele Raufoss Mk.211
- toti fotbalistii de la Steaua, plus Gigi Becali, pe rand in timpul unui meci ca sa aiba retardatii in fine motiv extern sa piarda
- toti manelistii, de undeva de pe langa sediul Taraf TV, cand ii apuca de schelalait de viata, suflet sau dusmani, macar sa stie de ce, si bonus toti aia cu DJ in nume, niste cretini care isi inchipuie ca fac muzica
- prezentatorii TV, stiristele care nu fac altceva decat sa dea cu tzatzele in camera, aia de la meteo care abereaza preziceri mai fanteziste decat horoscoapele, moderatorii de emisiuni, pentru ca sunt prosti, ma enerveaza, nu spun nimic nou si lungesc inutil pauzele intre filme sau seriale
- oamenii politici, Ilescu pentru ca e un comunist nenorocit, Nastase pentru ca e alt comunist nenorocit, Vadim pentru ca e nebun, ala ungur pentru ca e ungur bineinteles si mai gasesc eu parlamentari si ministrii care nu fac altceva decat sa fure si sa isi bage in buzunar
- rectozaurii si profesorii universitari care trebuiau sa fie pensionati de mult si sa isi caute loc prin cimitir si nu studentele in chiloti, pe baza carora sa le dea nota de examen, toti nenorocitii astia care au distrus generatii de tineri cu imbecilitatile emise in eter si fortate sa fie acceptate ca adevaruri absolute
As fi fericit sa fiu pedepsit pentru asasinarea, executarea si in general expedierea pe lumea cealalta a tagmei de mai sus pentru ca s-ar insanatosi tara, daca as putea si as fi lasat sa pun un aplicare genocidul de mai sus. Fara exterminarea buruienilor care sufoca ce e sanatos, nu sunt sanse de refacere.
Replici de agatat de evitat
Cica femeile nu ar rectiona pozitiv la astfel de tentative de injosire, obiectizare si lipsa de respect. Go figure, cine la mai intelege.
sâmbătă, 9 ianuarie 2010
JE suis un artiste
Studiu de caz:
Continuare studiu de caz:
Cred ca este edificator, se ia o pizdutza cu pretentii de artista, i se distorsioneaza vocea prin mixer, placa de sunet si eventual si cu SoundForge daca mai e nevoie de facut asta si in soft. Se baga o repetitie de aceleasi note si sunete de cateva zeci de ori, cu variatii foarte putine, pentru ca publicul in majoritate si eminamente tembel spre oligofren sa le poata retine si recunoaste usor.
Mi-e mila de cei care apreciaza genul acesta de cacofonie sonora, e semn de minte slaba lipsita de imaginatie sa iti placa un retard care produce "arta" prin copy paste si glisare de butoane, e aceeasi diferenta intre el si compozitori adevarati ca intre amatorii ce asambleaza PC-uri pentru hiperuri si mine. PC-urile pe care le asamblez si instalez eu sunt opere de arta pe langa excrementele aruncate pe asa zisele televiziuni de muzica de retardati ca DJ Chixulescu.
Asa ca am stat eu in coltul meu sa cuget la ce parere am despre existenta acestui personaj iar decizia la care am ajuns e ca este un bou si nu ma intereseaza mizeriile pe care le semneaza si are tupeul sa le numeasca muzica. Eu nu zic ca am facut PC daca e in carcasa de carton lipita cu scoci si scuipinol, poleita pe deasupra cu sclipici si staniol ca sa ia ochii de la mizeria din interior.
Continuare studiu de caz:
Cred ca este edificator, se ia o pizdutza cu pretentii de artista, i se distorsioneaza vocea prin mixer, placa de sunet si eventual si cu SoundForge daca mai e nevoie de facut asta si in soft. Se baga o repetitie de aceleasi note si sunete de cateva zeci de ori, cu variatii foarte putine, pentru ca publicul in majoritate si eminamente tembel spre oligofren sa le poata retine si recunoaste usor.
Mi-e mila de cei care apreciaza genul acesta de cacofonie sonora, e semn de minte slaba lipsita de imaginatie sa iti placa un retard care produce "arta" prin copy paste si glisare de butoane, e aceeasi diferenta intre el si compozitori adevarati ca intre amatorii ce asambleaza PC-uri pentru hiperuri si mine. PC-urile pe care le asamblez si instalez eu sunt opere de arta pe langa excrementele aruncate pe asa zisele televiziuni de muzica de retardati ca DJ Chixulescu.
Asa ca am stat eu in coltul meu sa cuget la ce parere am despre existenta acestui personaj iar decizia la care am ajuns e ca este un bou si nu ma intereseaza mizeriile pe care le semneaza si are tupeul sa le numeasca muzica. Eu nu zic ca am facut PC daca e in carcasa de carton lipita cu scoci si scuipinol, poleita pe deasupra cu sclipici si staniol ca sa ia ochii de la mizeria din interior.
vineri, 8 ianuarie 2010
Supizenia sistemului administrativ
Daca este Agentia Locala pentru Ocuparea Fortei de Munca sector 3, de ce are adresa in sectorul 4? Logic era ca daca este pentru sectorul x sa fie in sectorul y localizata agentia. Sau sa puna agentiei numarul sectorului in care se afla, ca sa fie mai simplu.
joi, 7 ianuarie 2010
duminică, 3 ianuarie 2010
Steam si Valve sunt chiar nesimtiti
Steam pentru EU vinde jocurile la acelasi pret la care sunt vandute in SUA, cu o "mica diferenta": in EU sunt urmate de semnul Euro iar in SUA de $.
Adica de exemplu in timp ce Elder Scrolls III e 4.99$ in SUA, in UE el este 4.99 Euro. Vi se pare cumva normal, chiar tinand cont de faptul ca e ditamai promotia si reducerea, acelasi produs, identic in ambele regiuni, intr-una sa coste practic cu 40% mai mult din cauza diferentei de curs? Nesimtirea si jaful la drumul mare continua cu Painkiller, care este 8.74$ pentru SUA si 8.74Euro pentru UE.
Si asa mai departe, se mai gasesc exemple, mi se pare strigator la cer bataia de joc la care sunt supusi clientii din UE cu astfel de preturi rezultate doar prin inlocuirea semnului unei valute cu altul. Este vorba de produse digitale, nu sunt cheltuieli de transport, de stocare, nu sunt taxe vamale, nu exista nici o alta justificare decat lacomia si prostia unei companii americane.
Adica de exemplu in timp ce Elder Scrolls III e 4.99$ in SUA, in UE el este 4.99 Euro. Vi se pare cumva normal, chiar tinand cont de faptul ca e ditamai promotia si reducerea, acelasi produs, identic in ambele regiuni, intr-una sa coste practic cu 40% mai mult din cauza diferentei de curs? Nesimtirea si jaful la drumul mare continua cu Painkiller, care este 8.74$ pentru SUA si 8.74Euro pentru UE.
Si asa mai departe, se mai gasesc exemple, mi se pare strigator la cer bataia de joc la care sunt supusi clientii din UE cu astfel de preturi rezultate doar prin inlocuirea semnului unei valute cu altul. Este vorba de produse digitale, nu sunt cheltuieli de transport, de stocare, nu sunt taxe vamale, nu exista nici o alta justificare decat lacomia si prostia unei companii americane.
sâmbătă, 2 ianuarie 2010
Revelion cu griji
Pentru ca am tras o sperietura de pe urma lui Mr. Bilbo, anul acesta nu am fost chiar deloc interesat de toate eforturile, de altfel complet inutile, facute de altii pentru a uita si ignora care este realitatea vietii lor zilnice.
In mod normal domnul Bilbo presteaza zilnic la tavita cu precizie de ceas, asa ca pe 31 chiar ne-a speriat pentru ca nu si-a respectat programul. Spre seara cautam clinici veterinare care sa fie deschise pentru ca el tot nu se exprimase, am tinut mic consiliu de familie ca daca nici pe 1 dimineata nu gasim la tavita manifestarea sa "artistica" il ducem la doctor. Nu am vrut sa il stresam inca o data dupa ce lunea trecuta l-am dus la verificat, preventiv.
Ne-a ajutat Dumnezeu cred si dimineata din prima zi a noului an a fost totul ok, ne-a parut bine ca nu l-am dus la doctor sa il forteze sa dea afara cu medicamente si ca s-a rezolvat de la sine. Iar eu acum nu ma joc WoW, pentru ca asta am oferit cand m-am rugat sa ii fie lui bine. Deja sunt la a doua zi si parca nu mai e asa tare vocea aia care ma impinge sa ma logez, si care vrea sa ma corupa sa nu imi respect promisiunea.
Toata agitatia aceasta care are loc in fiecare sfarsit de an, cu Revelionul, programele la televizor, organizarile de petreceri, iesitul in oras si in general tot efortul asta de a te distra ca sa poti spune ca ai facut ceva... ei bine, pe mine ma lasa rece si ma duc cu gandul la niste gaini cu capul taiat. Nu ma intereseaza si nu ma tenteaza in situatii normale toate aceste superficialitati, dar de data asta cu asemenea griji pe cap ce sa ma intereseze bautura, mancare, distractie, agitatie... duca-se dracu', motanului meu sa ii fie bine.
Chestiune de prioritati si responsabilitati, sper ca atunci cand ma fac mare sa fiu un adult responsabil si pe care se poate conta. As putea fi mai bun in aceasta privinta, eu fac ceea ce trebuie pentru ca stiu ca asa este corect, iar eu vreau sa fiu eu cel corect si cu principii, nu neaparat pentru ca simt din start din natura mea dorinta de a face ceea ce este corect.
In mod normal domnul Bilbo presteaza zilnic la tavita cu precizie de ceas, asa ca pe 31 chiar ne-a speriat pentru ca nu si-a respectat programul. Spre seara cautam clinici veterinare care sa fie deschise pentru ca el tot nu se exprimase, am tinut mic consiliu de familie ca daca nici pe 1 dimineata nu gasim la tavita manifestarea sa "artistica" il ducem la doctor. Nu am vrut sa il stresam inca o data dupa ce lunea trecuta l-am dus la verificat, preventiv.
Ne-a ajutat Dumnezeu cred si dimineata din prima zi a noului an a fost totul ok, ne-a parut bine ca nu l-am dus la doctor sa il forteze sa dea afara cu medicamente si ca s-a rezolvat de la sine. Iar eu acum nu ma joc WoW, pentru ca asta am oferit cand m-am rugat sa ii fie lui bine. Deja sunt la a doua zi si parca nu mai e asa tare vocea aia care ma impinge sa ma logez, si care vrea sa ma corupa sa nu imi respect promisiunea.
Toata agitatia aceasta care are loc in fiecare sfarsit de an, cu Revelionul, programele la televizor, organizarile de petreceri, iesitul in oras si in general tot efortul asta de a te distra ca sa poti spune ca ai facut ceva... ei bine, pe mine ma lasa rece si ma duc cu gandul la niste gaini cu capul taiat. Nu ma intereseaza si nu ma tenteaza in situatii normale toate aceste superficialitati, dar de data asta cu asemenea griji pe cap ce sa ma intereseze bautura, mancare, distractie, agitatie... duca-se dracu', motanului meu sa ii fie bine.
Chestiune de prioritati si responsabilitati, sper ca atunci cand ma fac mare sa fiu un adult responsabil si pe care se poate conta. As putea fi mai bun in aceasta privinta, eu fac ceea ce trebuie pentru ca stiu ca asa este corect, iar eu vreau sa fiu eu cel corect si cu principii, nu neaparat pentru ca simt din start din natura mea dorinta de a face ceea ce este corect.
Marea promotie Emag
Mi-a placut de milioane comentariul de blog-ul lor, probabil il vor sterge curand:
Emag sunt niste idioti care au dat-o in bara la o mare arta cu aceasta promotie, sa o luam un pic pe rand.
1. Anuntarea mincinoasa a promotiei, ce lasa sa se inteleaga un discount teribil de mare la o categorie intreaga de produse. In realitate s-a oferit un discount la niste petarde de produse, fiecare din alta categorie, ce adunau praf prin showroom de secole.
2. Serverele picate cu brio, constant si non stop, ceea ce a impiedicat clientii macar sa vada promotiile amarate facute de Emag.
3. Cazul telefonului Samsung si aberatia autorului acestei postari in blog. Trecem peste faptul ca era un model vechi si care nu ar avea succes decat probabil dat gratis la vreun card microSD. Dar nu putem trece peste nesimtirea maxima de a-i pune pretul 1000 si ceva de lei, dupa care apare redus la 599 de lei, dupa care in 5s se termina stocul. Pentru ca dimineata sa remarcam cu totii, si mai ales cu tontii de la Emag, ca pretul este 799 lei si produsul este in stoc limitat. Sa ne explice un corifeu de la Emag dupa ce se trezeste din betia cu apa rece in care se afla, cum exact se impaca afirmatiile eroico-heirupiste ca a fost lichidat tot stocul cu invierea brusca a aceluiasi produs, la un pret nou noutz in stocul Emag care se presupunea lichidat.
4. Postarea aceasta ce isi auto-aduce osanale marelui Emag este o insulta pentru clienti de sus pana jos, o bataie de joc.
5. Si ia ziceti, mari guru ai comertului online, ati facut o mare promotie, da? Ati avut trafic de v-au picat serverele, da? Si ati vandut o laba de 500 si ceva de produse la 500 si ceva de clienti. De ROI (return on investment) ati auzit vreodata? Pentru ca daca nu, va dau eu consultatie, sa intelegeti in bezna ce va aflati: ati avut trafic de 250.000 – 300.000 de accesari, c-asa va laudati, da? Si ati vandut 500 de produse? Ia faceti o impartire sa vedeti la cate accesari ati vandut un produs. Plecati de aici, ca sunteti penibili, ati facut un rahat praf ca sa goliti stocul de mizerii pe seama clientilor naivi si sa faceti o vanzare Asesoftului si produselor Samsung si LG aduse de ei.
Emag sunt niste idioti care au dat-o in bara la o mare arta cu aceasta promotie, sa o luam un pic pe rand.
1. Anuntarea mincinoasa a promotiei, ce lasa sa se inteleaga un discount teribil de mare la o categorie intreaga de produse. In realitate s-a oferit un discount la niste petarde de produse, fiecare din alta categorie, ce adunau praf prin showroom de secole.
2. Serverele picate cu brio, constant si non stop, ceea ce a impiedicat clientii macar sa vada promotiile amarate facute de Emag.
3. Cazul telefonului Samsung si aberatia autorului acestei postari in blog. Trecem peste faptul ca era un model vechi si care nu ar avea succes decat probabil dat gratis la vreun card microSD. Dar nu putem trece peste nesimtirea maxima de a-i pune pretul 1000 si ceva de lei, dupa care apare redus la 599 de lei, dupa care in 5s se termina stocul. Pentru ca dimineata sa remarcam cu totii, si mai ales cu tontii de la Emag, ca pretul este 799 lei si produsul este in stoc limitat. Sa ne explice un corifeu de la Emag dupa ce se trezeste din betia cu apa rece in care se afla, cum exact se impaca afirmatiile eroico-heirupiste ca a fost lichidat tot stocul cu invierea brusca a aceluiasi produs, la un pret nou noutz in stocul Emag care se presupunea lichidat.
4. Postarea aceasta ce isi auto-aduce osanale marelui Emag este o insulta pentru clienti de sus pana jos, o bataie de joc.
5. Si ia ziceti, mari guru ai comertului online, ati facut o mare promotie, da? Ati avut trafic de v-au picat serverele, da? Si ati vandut o laba de 500 si ceva de produse la 500 si ceva de clienti. De ROI (return on investment) ati auzit vreodata? Pentru ca daca nu, va dau eu consultatie, sa intelegeti in bezna ce va aflati: ati avut trafic de 250.000 – 300.000 de accesari, c-asa va laudati, da? Si ati vandut 500 de produse? Ia faceti o impartire sa vedeti la cate accesari ati vandut un produs. Plecati de aici, ca sunteti penibili, ati facut un rahat praf ca sa goliti stocul de mizerii pe seama clientilor naivi si sa faceti o vanzare Asesoftului si produselor Samsung si LG aduse de ei.
Sugestii primite pentru noul an
Sa inveti sa asculti
Sa ierti
Sa fii mai intelegator
Sa iubesti si sa te lasi iubit
Nu suna asa rau, sau imposibil, nu? Pe de alta parte "The evil that men do lives after them; the good is oft interred with their bones", Marc Anthony in piesa Julius Caesar, de Shakespeare. Era adevarat atunci, e adevarat si acum din experienta mea, inclusiv cea de data mai recenta.
Asa ca e cam greu pentru pufos sa tina gherutzele ascunse in pernite.
Sa ierti
Sa fii mai intelegator
Sa iubesti si sa te lasi iubit
Nu suna asa rau, sau imposibil, nu? Pe de alta parte "The evil that men do lives after them; the good is oft interred with their bones", Marc Anthony in piesa Julius Caesar, de Shakespeare. Era adevarat atunci, e adevarat si acum din experienta mea, inclusiv cea de data mai recenta.
Asa ca e cam greu pentru pufos sa tina gherutzele ascunse in pernite.
vineri, 1 ianuarie 2010
Cam jalnici
Emag.ro sunt cam jalnici, penibili si penali daca dupa ce au trimis info si toata ziua au tinut cap de afis ca vor avea promotii iar la momentul crucial site-ul le este picat.
Niste perdanti.
Niste perdanti.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)