Fara ochelari, ma declar nul

Am reusit cumva, in exceptionala genialitate de care sunt capabil sa ma asez peste ochelarii mei aia misto si scumpi facuti cu rama Silhoette. Evident ca i-am rupt un pic la ambele brate, indeajuns incat sa nu se mai poata lipi la loc cum am facut datile trecute cand doar am adormit cu ei pe nas si m-am intors peste ei.
Deci i-am rezolvat ca la carte de data asta, a durat mult dar am reusit in cele din urma!
Fara ochelari nu prea vad, adica totul e neclar, nu pot aprecia distantele corect, nu prea vad bine pe unde merg samd. Din fericire, pot tasta aproape in orb, fara sa ma uit la taste, pentru ca am practica si obisnuinta cu reflexele formate pe tastaturile de laptop si desktop care le folosesc de cativa ani. Dar ramane partea ca nu prea vad.
Asa ca ma duc pe la o optica de la colt, preturile la Silhouett sunt cam mari totusi, tinand cont ca e criza afara si nu mai e cazul sa arunc cu bani chiar asa. Trebuie sa mai fiu si responsabil, si 10 milioane pe o rama nu e chiar dovada de mare responsabilitate din partea mea. Mai am inca rama Ray Ban, de la prima mea pereche de ochelari de fitze, care desi a fost roasa de motan cadrul sau este intact si doar lentilele sunt proaste pentru mine acum (dioptrii usor diferite plus ca acum am cilindru). Deci solutia 1, se inlocuiesc lentilele din rama si voi avea sper ochelari candva in aceasta dupa amiaza.
Pentru solutia numarul 2 m-am dus pe la cei de la care am luat ultimele 3 perechi de ochelari pe care mi i-am facut, acolo am ceva discount. E, acolo aflu ca ar fi posibil sa imi inlocuiasca bratele rupte, ceea ce ar sigur o cheltuiala mai prietenoasa si mi-ar reface ochelarii practic la forma initiala. Inca nu stiu cat ar costa asa ceva, pentru ca vanzatorul de rame Silhouette este un pic cam idiot: este sunat pentru pret, nu poate sa spuna pentru ca e in masina si nu in firma, promite ca suna el in 10 minute, 20 de minute mai tarziu evident ca nu sunase, este sunat din nou, aflam ca nu mai e nimeni in firma care sa spuna pretul. Era mai bine daca spunea de la inceput ca nu mai e nimeni pe acolo, stiam o chestie si ma duceam acasa in loc sa ma otravesc un pic la Springtime de la Universitate cu o shaorma la farfurie cat astept.
Poate azi dimineata ajunge informatia la mine, sa stiu si eu cat ma costa neatentia mea. Deocamdata este foarte aiurea ca nu prea vad bine, functionez greu si asta ma cam enerveaza.