vineri, 14 ianuarie 2011

De ce nu imi place sa imprumut chestii

Prin clasa intai aveam un coleg imbecil, si acum ii tin minte numele de familie, care ma tot ruga sa ii imprumut pixul si stiloul, ca nu are cu ce sa scrie. Eu, fiind un tampit mic de 7 ani in loc de un tampit mare de 32 cum sunt azi, ii tot dadeam. Si le primeam inapoi rupte, cu explicatia ca "s-au rupt" si sa ii mai dau.
Atat de naiv eram, incat mi-a stricat vreo 3 pixuri si 1 stilou, toate "s-au rupt".
Mi-am adus aminte pentru ca am dat imprumut ambele stick-uri 3G de la RDS si 1 l-am primit inapoi indoit si fara capac. Asta e una din problemele romanilor: lipsa de grija pentru bunuri, respect pentru proprietatea altuia si iresponsabilitatea generalizata.
Nu e mare chestie, l-am indreptat stick-ul, capacul va apare in afara de cazul ca o fi deja prin Germania pe undeva. Dar asta intareste ideea ca regula generala trebuie sa fie sa nu dai nimic, sa nu ajuti, sa nu faci pentru ca iesi in pierdere cu chestii mici su mari, putin sau mult.

Un comentariu:

  1. Concluzia ta ar trebui nuantata un pic: nu dai nimic cui ti-a aratat ca e neglijent sau persoanelor pe care nu le cunosti foarte bine sau celor despre care stii ca la o adica le doare undeva de prietenia ta. La fel si cu ajutatul...
    Si nu iesi intotdeauna in pierdere, ba chiar poti sa simti si oarecare satisfactie daca ajuti un prieten drag :)

    RăspundețiȘtergere