De ce sunt atat de "defect"

Nu imi place sa dansez pentru ca am fost la o punere in scena a lui Pinocchio la Teatrul Ion Creanga iar in pauza intre acte zana cea (ne)buna m-a smuls de langa taica'miu cu care purtam o discutie ce analiza discrepantele intre poveste si piesa, ca sa ma invarta intr-o hora cu copii tembeli care chiar se bucurau la astfel de distractii de imbecili. Desi ma zbateam sa scap, tampita aia nu mi-a dat decat foarte greu drumul.

Urasc limba portugheza si tot ce este legat de ea din cauza unei telenovele nenorocite care rula la TVR la ore cand erau desenele mele sau seriale pe una din televiziunile bulgare. Ceea ce insemna ca eu nu puteam sa imi urmaresc emisiunile preferate, singura alternativa fiind o porcarie in care unii nu se mai decideau o data sa faca ceva.

Iar cu ocazia acestor sarbatori mi-am dat seama de ce nu imi place mie sa merg in vizite de Craciun, sa ies din casa de Revelion. Mergeam cu ai mei in vizita la niste prieteni ai lor care stateau pe undeva prin zona Dorobanti, pe atunci era doar tramvaiul si nu puteam folosi si metroul. Iarna, frig serios nu ca acum jucat tontorului in jurul a 0 grade, zapada cazuta bine, noapte tarziu pentru mine... asa ca intorsul acasa mi-era foarte obositor si neplacut. Si acum nu imi place sa ma duc de unde nu ma pot intoarce folosind metroul, care este acoperit, rapid, ferit de vreme.

Si bineinteles ca nu imi plac oamenii in general, pentru ca sunt anti-social din scoala generala cand eu luam note mari iar prostii se razbunau, revansau cum puteau si ei. Ceea ce a dus la o antipatie reciproca si generalizata intre mine si restul lumii, cu un complex de superioritate bonus la mine.

Am vazut un film candva, cred cu Lorenzo Lamas pe post de mare spadasin, si o replica mi-a ramas in minte ce este cam asa "spadasinii buni isi ascund defectele, cei mari si le exploateaza".