Un refuz cinstit

Adolescent fiind ma teroriza ideea sa invit o fata la film sau plimbare in parc sau ce era pe atunci la moda, pentru ca mi-era frica sa fiu refuzat. Noi baietii eram invatati sa ne fie rusine de dorintele si sentimentele noastre si sa ne doara stigma unui refuz. Bineinteles ca toata aceasta rusine toxica este o tampenie care exista doar in mintea noastra, unei femei ii place sa te vada vulnerabil si sa afle ca tu ca barbat ai nevoie de ea. Chiar daca nu te place, tot ii flateaza orgoliul ei.

Intre timp m-am mai maturizat si am invatat ca o femeie in stare sa ma refuze pentru ca deja are un idiot propriu si personal merita mai mult respect decat o printzesa care face fitze si simte bobul de piper sub 7 perne dar sa spuna adevaruri simple ii este ceva necunoscut.

Unii dintre noi suntem barbati carora ne plac femeile independente si stim sa apreciem pe una care ne refuza si cu mers la film si cu mers la strand si cu mers la plimbare in parc si facut poze pentru ca si ea ne respecta indeajuns de mult incat sa isi asume alegerile care le-a facut. Sigur ca ne enerveaza cand vedem ce idiot are pe langa, si nu va faceti iluzii, barbatii sunt idioti fara exceptie, inclusiv si mai ales eu. Dar valoarea unei astfel de femei creste in ochii mei, si este normal, are calitati care sunt foarte rare in lume: responsabilitate, integritate, un pic de onestitate pe langa un funduletz obraznic :D

De-asta imi place mie ca o anumita domnisoara ma tot refuza si o tot intreb de iesit in oras, pentru ca are calitati dezirabile pentru o relatie de lunga durata. Habar n-am cum miroase sau ce gust are, daca ne potrivim fizic, dar pentru ca se poarta decent insist sa aflu asta si mai ales daca merita sa am incredere in ea.

Nu-mi fac eu griji, candva tot va fi ea disponibila, barbatii sunt idioti si la un moment dat tot o dau ei in bara, uita sa aprecieze ce au, uita sa fie acolo cand femeia din viata lor are nevoie de ei... Chestii de care nici eu nu sunt strain, dar pe care mi le vanez sa le corectez.