Era vorba ca se merge in acest Club 99 pentru a sustine cauza unei asociatii ce se ocupa de animalutele abandonate, incasarile din biletele la spectacolul de stand-up comedy urmand a fi donate. In teorie o idee buna, dupa orice zi la servici.
In practica ajung acasa, mananc ceva, ma refac prezentabil si plec din nou spre pomul laudat unde ajung cu ceva ce se putea interpreta ca 20 de minute intarziere. Remarc deja o printzesa si cocalarul ei cum se dau jos dintr-un Nissan care-a ratat auditia pentru un rol in Fast 6 din cauza culorii albe afisate.
La intrare 2 personaje care nu ma saluta, nu ma intreaba de bilet, nici de rezervare, ma ignora acolo neinteresate de ce am venit timp de vreo 2~3 minute. Mai remarc niste randuri de cocalari si pi... printzesele aferente. O privire inauntru si ma edific in privinta aglomeratiei, aerisirii proaste, zgomotului si numarului excesiv de clienti admisi in acest abator al jecmanirii de bani a copiilor de bani gata, care n-au muncit o zi in viata lor - cheltuitul averilor furate de parinti nu se pune.
Dau un telefon sa intreb cum se face cu biletele si intratul, proasta mea dispozitie si aversiunea fata de astfel de stabilimente da pe afara si ma car acasa. N-am de gand sa validez existenta acestor mizerii ale societatii prin prezenta mea in aceeasi camera cu ele, pretinzand ca ne plac aceleasi lucruri ca sa se simta ele bine pentru c-au arso liber si rebel in stil Vama Veche si spirit de turma.
Pentru mine mersul in club, statul la o cafenea sunt concesii pe care le fac pentru persoana cu care sunt - si in unele rare cazuri e posibil chiar sa imi placa. Un pic spre putin, nu mult. S-ar putea zice ca e un defect si probabil ar avea dreptate, dar e unul care vine la pachet cu calitati. Cine-a reusit sa ma mai imblanzeasca, stie mult mai bine ca-mi poate pielea si lucruri mai bune.
O seara stricata, dupa un weekend asa si asa, dar daca nu-mi respect principiile - bune sau rele - nu mai sunt eu ci altcineva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu