joi, 12 mai 2011

Fara suflet

Cica nu as avea suflet si ca as fi de piatra au ajuns la concluzia doua demoazele care se cunosc cu mine asa un pic.
Prima pentru ca m-am enervat si nu am vrut sa mai functionez pe post de card ING cu picioare care sa ii plateasca ei tot felul de facturi si sa ii acopere tot felul de datorii. Chiar daca imi dadea banii inapoi, ma enerva ca ca nu isi rezolva problema cu cardul ei sa faca platile direct. Asta si povetea cu 3000 de lei pe care ii voia imprumut si ma tot seca la cap m-au facut sa ii zic ca nu ii dau bani pentru cica inmormantarea nasului ei. Nu mi s-a parut deloc ca era deloc treaba ei sa plateasca pentru presupusa inmormantare, asta era treaba familiei mortului. Mai ales ca avea de platit cazarea la camin si are alte datorii mai vechi, asa ca nu ii trebuia sa arunce banii inutil.
Cealalta are un boufriend emo care o santajeaza emotional ca daca ramane fara ea nu mai are pentru ce sa traiasca, el fiind orfan de mama si un mare plangacios. Inteleg durerea pierderii cuiva drag, dar nu inteleg santajul emotional si nu accept de nici un fel niciodata sa cedez la el. Lumea care ma cunoaste stie ca reactionez foarte urat la asa ceva si trec peste orice chestie cu care sunt conditionat. I-am zis fetei ca e cazul sa vada ca relatia nu are viitor si sa faca ceva in privinta asta, pierderea parintilor face parte din viata si trebuie sa ne obisnuim cu asta. Drept care m-a trecut de la nesimtitor la fara inima si de piatra.
Eu ce sa le fac, daca am idei si principii de care ma tin si nu cedez ca sa le fac unor muierusti care arata bine?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu