Din ironiile vietii

Nu e ironic cum cei in care ai incredere te tradeaza, iar cei de la care nu te asteptai te ajuta? Cum imi place mie sa spun, doar persoanele la care tii te pot trada, pentru ca in ele ai incredere.

Am remarcat ceva interesant, ca in momentele in care eu eram la pamant nu persoanele in care am avut mai multa incredere, de care m-am apropiat, catre care m-am deschis si fata de care am avut sentimente mai adanci, lasandu-le sa ma vada asa cum sunt si in care am investit resurse au fost cele pe care le-am gasit alaturi pana m-am ridicat.

Din contra, prietenii fata de care am fost mai distant, pe care i-am trecut cu vederea, ei au fost un sprijin, pe ei am putut conta.

Si atunci, de ce s-ar mira ca acum ca am parte de vremuri mai bune, le impart cu ei? Ca e vorba de timp, gesturi, resursele mele... ce conteaza, daca le pot face utile lor? Ce mi-a placut in mod deosebit a fost ca au venit la mine, au avut incredere sa imi ceara ajutorul. Si altceva ce mi s-a parut de facut, a fost sa folosesc o carte a aceluiasi autor, de asemenea cu autograf, pentru o prietene cu acelasi prenume ca sa imi arat aprecierea pentru sprijinul acordat. Dualitatea, simetria, mi-au placut intotdeauna, Alex rau trebuie sa fie si Alex bun cu cine merita.

Iar datoriile trebuie platite, de orice fel ar fi, de rau... sau de bine.