Visele unui pufos mic

Era o data ca niciodata nu pufos mic care-si avea viata lui simpla si lipsita de complicatii pe care si-o ducea intr-un colt uitat de cea mai mare parte din lume si ignorat de restul. Se ducea la job, muncea, pleca acasa, muncea, poate se juca, baga un somnic si pe urma din nou de la inceput.
De vrut, nu dorea el prea multe, ii ajungea cat castiga, nu avea rate, datorii, leasing-uri, nici cheltuieli nu prea avea in afara de cate o piese pentru calculator. Era o bucurie simpla pentru el sa se joace un pic pe calculator, dupa nebunia unei zile.
Ambitii in cariera nu as spune ca avea, ii era bine sa se duca la munca, sa isi faca treaba si sa isi vada de viata lui. I-ar fi placut poate sa ajunga director de achizitii in departamentului lui, in cativa ani cand firma ar fi ajuns mare si indeajuns de dezvoltata incat sa necesite asa ceva. Nu prea il interesau banii, nici pozitia sociala, avea dorinte simple si in plan personal, candva sa gaseasca pe cineva in care sa ajunga sa aiba incredere iar ea sa il placa in principiu asa cum e in stare bruta. Care sa il astepte acasa, sau el sa o astepte acasa, iar uneori sa mearga sa o ia de la servici si sa mearga impreuna.
Visele sunt frumoase, dar uneori se mai intalnesc cu realitatea si pufosul nostru mic s-a trezit fara serviciul care ii placea si singur. Nu singur de tot, pentru ca stie sa tina minte cine i-a fost alaturi cand nu avea nici servici, nici bani, nici pozitie. Si uneori e bine sa fii jos, asa afli cine este oportunist(a) si pretinde ca iti e prieten tie, cand de fapt este prieten banilor tai si relatiilor pe care le ai.
Cum se schimba soarta, cu trecerea timpului si acum are din nou servici, mai multe responsabilitati, mai bine platit, mai sus ierarhic, la alt nivel social. Si totusi, daca ar fi fost sa aleaga, probabil ar fi preferat sa ramana un pufos mic, cu o viata simpla in locul noii pozitii sociale si profesionale, care sa aiba alaturi de o persoana draga in loc de bani si responsabilitati.
Cine stie, poate ca toti vrem ceea ce ne lipseste. Intr-un fel sau altul, pufosul nostru a avut intotdeauna ceva bani si putere, mai mult decat unii, mai putin decat altii. Si nu conteaza cat ai, ci cum folosesti, candva poate vor invata si altii diferenta intre cele doua. Pana atunci, se vor fi obisnuit cu ideea ca au creat ambitie acolo unde nu era deloc, si ca vor suporta consecintele mai devreme sau mai tarziu, pentru ca nu mai e nici pufos si nici mic. Nu ca ar fi fost dorinta sau alegerea lui, dar face si el ce poate ca sa supravietuiasca.