La Sinaia!

Am fost vineri si sambata in delegatie la Sinaia. Da, eu am fost la munte! Ee care sunt un Corneliu Vadim Tudor impotriva mersului la munte. Dar am fost pe gratis, asta fiind conceptul mersului in delegatie. Asa ca mi-am calcat pe inima, si am fost la conferinta Quality Management in Higher Education, organizata pentru proiectul asta.
Drumul l-am facut cu trenul, si asta a fost o aventura de sine statatoare. Eu am fost cel sacrificat sa ia bilete in avans de la agentie, asa ca am avut bilete cu loc :D. In Gara de Nord era stricat calculatorul, asa ca au vandut bilete fara locuri, rezultand discutiile, certurile si defragmentarea de rigoare a vagonului. Btw, imi plac vagoanele astea noi, albastre, sunt ceva mai rapide, sensibil mai silentioase si mai comode decat vagoanele de care aveam parte cand mergeam la mare cand eram mic. Show-ul in tren a fost asigurat de un autopretins consilier PNL, care ne-a povestit cum face el politica, cum se bate cu toti si impotriva tuturor timp de 3 ore ca sa iasa cum vrea el, cum da el telefon la politie sa fie dat jos controlorul care i-a spus ca face prea mult zgomot... La un moment dat l-au luat in serie si un grup de pusti. A mai trecut timpul si am ajuns la timp.
Ne-am cazat la hotelul Palace, un hotel de 4 stele, dar care e sub Europa din Eforie Nord. In fata hotelului, sau spatele depinde de optica cui priveste, e un parc frumos: Parcul Dimitrie Ghica (am tinut bine minte ce scria la intrare, am verificat in poza)

Vremea a fost cam instabila, inorata si cu ploaie. Dar si cu momente insorite, de care am profitat ca sa plecam la plimbare. Desigur, intai ne-am scris, ne-am cazat si am rontzait ceva din ce era pus la dispozitia noastra pentru pauza de cafea.

Fursecuturile au fost ok, prajiturelele doar comestibile. Dar de foame am dat iama in tot.
Am plecat destul de repede la plimbarica, intai la Manastirea Sinaia. Am ajuns repede si am regasit bancuta de acum 20 de ani. Mai tineti minte ca eu urasc muntele, nu? Unul din motive este ca acum 20 de ani m-au amagit cu zaharelul ca mergem in excursie cu clasa la munte si vedem castelul Peles. Partea de mers cu autocarul a fost destul de neplacuta, pe atunci eram mult mai mic si mai neastamparat. Dar eu voiam sa vad Pelesul, din cauza ca aveam o amintire de cand eram mic cu un mers la munte cu ai mei, matusa mea, stat la iarba verde si vizitat un castel cu o camera cu blana de urs alb si o mitraliera si voiam sa verific daca era Pelesul sau Branul. Dupa ceva ore de mers am ajuns la Peles, unde aflam ca e in renovare si nu se poate vizita. Chestie destul de cunoscuta atunci, dar pe mine m-au mintit si m-au dus cu zaharelul. Drept premiu de consolare au vrut sa ne duca la Manastirea Sinaia. Au vrut pentru ca mie nu mi-a calcat piciorul in ea, si vreo 2-3 ore cat au vizitat ceilalti eu nu m-am miscat de pe o bancuta din fata manastirii. M-am jucat cu pietricele, cu gandacei, am facut aranjamente pe acolo... Daca era dupa mine ma intorceam imediat acasa, daca motivul pentru care am venit nu exista de fapt. N-am uitat cum m-au pacalit si au incercat sa ma imbete cu apa chioara, si nici nu am iertat asta. Mai stiu eu persoane care m-au dus cu zaharelul, si daca ar fi sa fac o apreciere dupa cat a asteptat bancuta o sa ma vada cam peste 198 de ani 10 luni si 2 saptamani ;). Pentru cine se intreaba, da chiar sunt atat de batut in cap, incapatanat, ranchiunos, afurisit si incrancenat pe cat par. De fapt probabil sunt mai rau decat par >:).

Bancuta e cea din stanga, cea goala.
Am urcat mai departe, pana la Peles, pe care de dat asta l-am vizitat. E interzis sa faci poze sau sa filmezi in interior, dracu' stie de ce, ca doar e interesul lor sa aduca mai multi turisti. Dar cum sunt niste cretini, a lipsit putin sa ma enervez si sa plec acasa. Nu prea sunt flexibil, nu? Nu vad de ce as fi, prostia romaneasca continua sa ma atace prin surprindere in cele mai neasteptate locuri. Mi s-a parut frumos, dar neingrijit, neintretinut si murdar. Statuile din gradina sunt atacate de ciuperci, camerele din castel sunt intunecoase si prafuite, nu are deloc stralucirea la care te-ai astepta de la un castel regal. Decaratiunile interioare sunt prea incarcate si prea opulente. Usa secreta din biblioteca am remarcat-o imediat pentru ca i-am vazut imbinarile cu biblioteca reala dupa ce am observat ca pe rafturile respective erau carti false in timp ce de o parte si de alta erau volume reale. Mi-a placut mult mobilierul din lemn de tek primit cadou din India (100 de ani de munca in fotoliile acelea, care deja au rezistat peste 100 de ani si vor mai rezista inca niste sute bune de ani). Sala armelor a fost ok, dar nu se puteau admira cum trebuie diversele arme. Saloane de receptii, biroul regelui, teatrul si cinematograful, diverse picturi... destul de frumos, dar cu un aspect de vechi, prafuit si nefolosit si neintretinut...
Personal cred ca e cazul sa il retrocedeze mostenitorului de drept, iar ideea de a-l rascumpara dupa cu 30 de milioane de euro mi se pare ridicola. Arta si mobila din castel face mult mai mult de atat.

La intoarcere am vazut ca pe varful muntilor mai e zapada, am admirat cateva matze, si am gasit alta pauza de cafea in plina actiune, unde iar m-am exprimat :D

Dupa atata munca si miscare natural ca eram obosit asa ca m-am odihnit pentru cina de gala. A fost destul de consistenta, dar Prigatul luat din Gara de Nord a avut un efect intarziat asupra mea si nu am prea avut pofta de mancare. Spre sfarsit am inceput sa misc din nou si am iesit la o mica plimbare cu fetele inainte de culcare. Mi-a placut destul de mult muzica, formatia a ales melodii potrivite cu audienta, muzica din anii 70 si inceputul celor 80. Fara porcarii molodovenesti gen O-Zone, Zdob si Zdub si alte cretinisme din gama 3 Sud Est, Vama Veche sau alti distrusi. Nu ar fi stricat un Harry Belafonte si Nana Mouscuri cu September, Amanda Lear si chiar un Queen. Au cantat acceptabil, s-au straduit un pic pentru ca s-a vazut clar nu si-au bagat picioarele. Si au reusit sa aduca lumea pe ringul de dans in mod natural. N-a fost deloc rau si am avut grija sa le spun asta membrilor formatiei si sa le ajunga si lor pozele facute la cina de gala. (Ocazie cu care imi bag :beep: in laptopurile Toshiba intrucat portul USB al unuia mi-a julit mp3 player-ul meu si de-abia in Bucuresti l-am reparat si i-a trecut "File system error").

A doua zi ne-am luat micul dejun de la bufetul suedez si am mancat bine. Am mai facut cateva poze la lucrari (neinteresant), o plimbare scurta pe bulevard si am descarcat pozele facute in laptop-ul ala nenorocit, pe care l-am folosit mai tarziu sa scriu CD-ul pentru formatie. Si pentru ca a inceput sa ploua din ce in ce mai tare, dupa pranz am plecat cu primul tren spre Bucuresti pentru ca nu mai era nimic de facut interesant la Sinaia. Ocazie cu care am invatat o lectie foarte importanta: evitati locurile 100-120, pentru ca sunt cele dispuse in jurul WC-ului. Si nu se stie de ce, i-a apucat pe toti taranii nespalati din tren sa mearga la WC ca sa ne asasineze pe noi cu mirosul si la coborarea din tren sa ne intrebam de ce ne-am mai dus la Sinaia daca si in Bucuresti avem aer asa de curat si proaspat.