Stiu ca am cercul meu de cititoare si ca mare parte se vor inflama in urma titlului. Serios fetelor, doamnelor si domnisoarelor, dar aceasta postare nu este deloc despre cat de curve sunt cea mai mare parte a exemplarelor sexului din care faceti si voi parte. Ideea pe care o am de prezentat este ceva mai profunda.
In urma cu vreo 20-22 de ani am citit povestea SF "O casca alba si un copil in ploaie", scrisa de un autor roman, o gasiti aici. Pe scurt, omenirea a declansat un razboi intre 2 mari tabere, s-a lasat cu razboi nuclear si specia umana este aproape extinsa de pe suprafata planetei. Singuri soldatii roboti din cele 2 tabere continua lupta, programati sa se atace reciproc, cel narand actiunea fiind conditionat sa distruga tot ce poarta casca alba. Toti robotii stiu ca nu au voie sa atace oamenii, dar programarea este prea puternica, prea adanc indoctrinata... de unde se produce si drama. Povestea este excelent construita, livrata in secvente foarte bine dozate, daca s-ar ecraniza in seria The outer limits episodul ar fi unul cel putin exceptional.
Vazut dincolo de stratul SF, incepi sa te gandesti cat de adanc suntem noi, oamenii, programati si indoctrinati. Cat de multa libertate de alegere exista in realitate, si cat de mult suntem conditionati sa facem alegeri predeterminate. Si mai ales, de cate ori mergem oare pe o alegere care stim ca este gresita, ca nu este corecta, dar ne este introdusa in programare de societate, familie, prieteni. Stim ca este gresit, rau, incorect, si totusi mergem acel drum pentru ca nu suntem indeajuns de puternici incat sa facem alti pasi decat cei deja prestabiliti.
Povestea cu casca alba mi-a dat de gandit, cand eram mic si nu intelegeam eu prea bine de ce nu imi da exact pace. De abia acum, ca sunt ceva mai mare si poate chiar mai matur incep sa imi dau seama de implicatiile ei. Titlul l-am pus ca sa atrag atentia de la inceput asupra aceleiasi instructiuni primare, dar vazuta din perceptii diferite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu