sâmbătă, 31 mai 2008

Muncim din greu

Ciudat cum nu mi-am dat seama pana acum ce servici relaxant am. Nu stiu cum am putut sa ratez si sa imi scape asta.
La ce timp de barfa, ras, glumit si chiar pilit cu niste bomboane au colegii, inseamna ca e foarte putin de lucru pentru capacitatile lor. Eu nu am avut timp nici sa mananc astea 2 zile, deci e clar ca sunt lipsit de eficienta si un lenes. Trebuie sa iau exemplu de la ei, sa imi fac treaba mea repede ca sa pot sa particip si sa ma implic si eu in activitatile de socializare de prin birou. Ca de exemplu team building prin baruri sau cluburi, toata lumea stie ce utile si culturalizatoare sunt aceste activitati inalt instructive.
Doar de asta suntem platiti. Sa ne socializam, sa ne barfim reciproc, sa ne injunghiem un pic pe la spate si sa muncim daca chiar ne mai ramane timp si nu avem altceva mai bun de facut.
Habar nu am de ce imi pasa mie sa iasa treaba bine si ajung sa compensez pentru ceilalti cand e nevoie - si se intampla destul des, dar precis din cauza asta eu sunt ala rau de care e avertizata toata lumea sa se fereasca. Ce pretentii imposibile am, sa nu astepte chiar o saptamana ca sa termine ceva, sau sa dea macar o parere. Incerc sa fiu agreabil si de ajutor, dar in loc sa mi se aprecieze faptul ca ma preocupa soarta altora si incerc sa ofer sprijin, sunt trimis la plimbare. Tot eu sunt de vina cand altii gresesc si le spun asta, in loc sa ii las sa putrezeasca in glodul mlastinii in care sunt, le-o livrez din scurt sa inteleaga unde au luat-o pe miriste.
Sunt curios daca s-a prins cineva ce se intampla cand inceteaza sa imi pese, asta chiar era un avertisment util. Chiar si acum, dupa atata timp si atatea dati cand am facut-o, ma mira cat de usor imi este sa renunt la cineva. Daca tot nu au vrut emotii, nu vor avea, cu tot ce implica asta si mai ales ce nu implica.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu