marți, 27 februarie 2007

Bagherutza, viata unui sufletel

Bagherutza a fost motanul .1 din cei 2.1 motani ai mei.
L-am gasit cand incapea in palma, intr-o dimineata de vara. Plecam la birou cred, si am auzit niste mieunaturi de pisica in scara. Am investigat si l-am descoperit la usa care duce in subsol. Puricos, murdar, jegos si cu tignal. Tignalul si l-a pastrat pana in ziua in care s-a stins sufletelul lui chinuit.
S-a pripasit pe langa noi, noi l-am dus la doctor, l-am hranit, deparazitat, vaccinat. A crescut mare si frumos, negru, lucios. Mai facea purici sau viermisori, il duceam la doctor si rezolva.
L-am lasat sa traiasca liber, venea cand ii era foame sau frig, pentru ca ii era bine la noi in spalatorie.
Am incercat sa ii gasesc stapani, dar nu l-au vrut. Pierderea lor, au pierdut sansa afectiunii unui sufletel. La un moment dat l-a vrut un cuplu, dar nu au putut sa il tina pentru ca li s-a parut ca e prea multa munca si responsabilitate un pisoi. Asa ca l-am luat inapoi. A mai fost o perioada in care a disparut Bagherutza de pe radar vreo 2 saptamani. Si a aparut suspect de a doua zi dupa ce s-a intors "idiotul" italian al unei vecine, persoanujul asta neplacandu-i pisicile desi ea le iubea.
Bagherutza si-a continuat viata de motan liber, venea pleca, se batea, mai si regula... Intr-o zi a venit cu coada facuta franjuri, de la o bataie. Dar s-a facut bine, copilul lui tata. Vana vrabiute, si prindea. Ce mandru era cand ne arata prada lui, venea la mama mea uneori cu vrabia in gura.
Norocul, soarta au facut sa vina intr-o zi inapoi si sa ii fie rau rau. Otravit probabil. A supravietuit, dar dupa a avut probleme la ficat. S-a umflat de parca era pisica insarcinata. Dar a trecut si de asta. In ultimele zile facuse niste eczeme pe labutele din fata. Cu creme i-au mai trecut.
Dar raul cel mare erau rinichii lui, care nu mai functionau. Si din asta azi s-a stins. Temperatura lui care trebuia sa fie 38-39 nu era nici 34. Nu mai misca puiul tatei. Dar mieuna cand venea cineva la el.
I-a sosit momentul, se chinuia prea mult. Si i-a facut doctorul injectia, doar sa doarma, si puiul doarme si acum si pentru totdeauna.
A trait ca un motan. Si a murit cum mor putini oameni, iubit din alegere si nu din obligatie si cu persoanele iubite langa el.
Acum e in spalatoria lui, intr-o cutie de pantofi, invelit intr-o panza, cearsaf ce este. Roz, pentru ca un motan curajos ca el nu are de ce sa se teama de roz. Cu geamul deschis, pe unde fugea el, cu capsorul dezvelit sa ii fie racoare si sa fie cat de cat in aer liber asa cum ii placea lui.
Eu nu stiu sa fi scuipat macar pe cineva Bagherutza, ce sa mai vorbesc de muscat sau bagat gherutzele. Bine, in afara de mine, cand il luam in brate si vroia sa il las jos.
Somn usor, Bagherutza... Odihneasca-se in pace sufletelul tau.
Multumesc pentru cata bucurie ne-ai adus!

Un comentariu:

  1. Nu mi-am inchipuit in veci ca poti fi atat de sensibil. Respectele mele!

    RăspundețiȘtergere