De ce uram barbatii...

Sa fie clar: sunt barbat. Nietzschean. In principal asta inseamna ca imi imbratisez egoismul, dar nu ma las dominat si orbit de el. Cel putin incerc.
Datorita lui Zoso am gasit un blog interesant in care autoare povesteste despre toate rautatile si defectele barbatilor. Le ia si le ataca pe rand. In principiu sunt de acord cu parerile ei. Si de acord cu faptul ca se aplica aproximativ tuturor barbatilor. Dar aici se produce separatia, pentru ca mie imi place sa cred ca sunt dovada ca nu toti sunt asa.
Put: numai exact inainte de dushuletz, ceea ce se intampla de 2 ori pe zi.
Mint: nu, pentru ca e greu de tinut minte dupa aia ce, cui, cand, cum ai spus. Daca spui adevarul macar stii de la ce ti se trage cand raspunzi cinstit la "Bluza asta ma face sa par grasa?" si alte variatiuni.
Scuze: dar eu de exemplu imi cer scuze pentru ca nu ma costa nimic. Ma face sa arat bine in ochii altora, amabil si politicos, atent la neplacerile cauzate... Dar nu intotdeauna imi pare cu adevarat rau.
Castigatul: competitia este foarte importanta pentru barbati. Acum daca si femeile nu ar schimba regulile la fiecare 5 secunde ar fi mai bine. Nu de alta, dar energia cheltuita asa ar fi mult mai util folosita ca sa fie satisfacute in pat. Si atunci nu ar mai avea atatea toane si capricii.
Mariaj si copii: aici ar trebui remarcat intai o diferenta de atitudine, pentru ca ii considera in stare pe barbati sa gandeasca. Dar nu toti barbatii cred ca singurul scop al femeilor e sa se marite si sa faca copii. Nu, unii de exemplu cred ca e scopul lor este sa le nenoroceasca viata. Si din contra, cel putin cat suntem mici, mamicile sunt niste creaturi minunate.
Discutie civilizata: mda, cam multi isi "baga", "scot", "sug" cam la fiecare al treilea cuvant din fraza. Nu stiu de ce, dar si mie imi place sa cam injur, cred ca ne face pe undeva sa ne simtim ce barbati tari si feroce suntem. Dar incerc sa ma defulez intr-un singur loc, pe site-ul libertatea.ro in comentariile de acolo.
Comentarii pentru trafic: nu-i exclus, a se vedea inclinatia spre competitie a barbatilor. Si dorinta de afirmare sociala pentru a atrage atentia femelelor.
Meciul de fotbal: ma lasa perplex, nu pot realiza fenomenul de isterie colectiva care ii apuca pe multi din suporterii unei echipe si ideea ca urlatul din fotoliu dupa bere, alune si alte rontaibile ajuta cu ceva echipa. Eu as zice ca fotbalul ar trebui sa fie ca un fel de balet, dar pentru barbati. Si tratat ca atare.