Ce parere aveti despre cei handicapati? Eu am ajuns sa cred ca se impart in doua grupe.
Prima grupa e compusa din cei care nu s-au dezvoltat mental la nivelul corespunzator din 'nspe mii de motive:
- autism
- sindrom Down
- hidroencefalie
- retardare psihica
etc. si Dumnezeu mai stie ce...
Am cunoscut asa ceva de-a lungul vietii, inca de cand eram mic sa ma jucam in Berceni. Erau cei mai buni parteneri de joaca pe care ii puteam avea. Cei "normali" nu ma vroiau (presupun ca avea legatura cu faptul ca nu stiam sa injur, nu eram dur sau cool sau vreun motiv la fel de debil). M-am intrebat intotdeauna cum vad acesti handicapati lumea, cum de nu se supara, cum de le trebuie atat de putin sa fie fericiti, cum de nu sunt deloc egoisti. Ei nu mint si nu inseala, nu stiu sa faca asta.
Sigur, comportamentul lor poate parea de la amuzant la stupid. Zambetele si fetele lor sunt atat de usor de considerate tampite si dezgustatoare de catre cei "normali".
Am niste intre intrebari pentru cei "normali" care se considera mai buni decat acesti handicapati:
Cand si-a batut joc de voi ultima oara un handicapat? Dar cand a facut asta un "normal"?
Cand v-a mintit un handicapat? Dar cand v-a lovit ultima oara un "normal"?
De ce le tin partea handicapatilor? Pentru ca vad lumea in felul lor, cu un suflet curat si lipsit de coruptie... si pentru ca si din dezvoltarea mea au lipsit multe elemente care sa ma faca "normal". Dar acum sunt mai mult decat normal, sunt un nietzschean pentru ca am avut profesori buni si am fost un elev silitor. As fi preferat sa raman handicapat, aveam mai mult respect pentru mine.
Dumnezeu sa le aiba sufletele in paza, cand vor recolta ce au semanat in mine. Da, stiu ca ei cred ca o sa scape fara. Mda... fecioara, genetica austriaca si nietzschean pe deasupra... sigur ca daaaaa! Si marmotzica...
De ce sunt asa de arogant? Si de ce imi permit sa insult pe altii asa? Pentru ca imi pot permite, de aia! Pentru ca daca vine un prieten la mine cu o problema, nu am odihna pana nu se rezolva (dar prefer sa fie prietena, fetele sunt mai... generoase, si duc vorba mai departe printre prietenele despre cat de dragut si puternic si inteligent si frumos sunt etc. etc.). Pentru ca sunt cinstit si corect. Pentru ca sunt puternic si inteligent si aleg sa ii apar pe cei slabi, nu sa ii exploatez. Pentru ca as putea sa fiu o javra scarboasa si aleg sa nu o fac. Si pentru ca daca cuiva nu-i convine felul meu de-a fi... ma doare-n cot ca tot la mine vin cand sunt in rah@ sa fie scosi si sa fie parfumati si aranjati :D.
Si pentru cine nu crede ca cei mici si neinsenmati si slabi pot sa fie eroi, sa citeasca "O poveste cu un hobbit" de J.R.R.R. Tolkien. Pe mine m-a invatat multe cartea asta. A fost prima carte pe care am citit-o singur.
A, grupa a doua de handicapati? O gasiti pe forumul revistei XtremPC. Nu dau link, nu am idee de ce v-ar putea interesa.
sâmbătă, 22 aprilie 2006
miercuri, 19 aprilie 2006
Fraierul Sprite
Cred ca nu e nimeni care sa nu fi vazut reclamele in care se face misto de fraierul acela care profita de orice ocazie ca sa fie cu prietena pe care o iubeste, sa o atinga pentru ca o doreste.
Spoturile prezinta 4 situatii, cea cu tipul pe umarul caruia plinge domnisoara, cea cu fata accidentata la patinaj si cu baiatul care se misca linga ea la fel ca un ciine in calduri, cea cu cel care o ajuta pe fata sa-si aleaga rochia si cea cu tipul care ia sticla de Sprite din mina fetei, se intoarce si linge lacom sticla acolo unde a atins-o fata. Pentru cine are nevoie sa-si aduca aminte, click aici.
Oare s-a oprit cineva sa treaca dincolo de amuzamentul situatiei si sa se gandeasca la Fraierul Sprite? Cum a ajuns sa fie ceea ce e?
Pot sa va spun eu cum se naste unul.
Cand era mic se juca in parc cu copiii handicapati, cu adevarat hadicapati pentru ca aveau deficiente de dezvoltare mentala. Erau singurii care il acceptau, pentru ca de mic a fost diferit si aparte.
Parintii l-au crescut sa fie politicos si cuminte, chestie care nu a ajutat prea mult la scoala generala. Daca mai lua si note bune era si mai rau, pentru ca toti ceilalti l-au luat la ochi pentru asta si l-au ostracizat din cauza asta. Si cum probabil nu era cine stie ce de capul lui la partea de sport nu il integrau deloc in activitatea principala din scoala. Il urau pentru ca ii mergea mintea si il dispretuiau pentru ca nu stia sa dea cu piciorul in minge.
In liceu, natura isi urmeaza cursul, si fraierul in devenire descopera fetele. Care bineinteles ca nu il baga in seama decat cand au vreo tema, vreo lectie sau vreo lucrare. Deja fraierul nostru tanjeste dupa contact social si afectiune asa ca se lasa folosit pentru ca spera ca asa va arata ca merita ce isi doreste. Doar ca si-o ia pe coaja, fetele nu stiu sa aprecieze calitatile unui fraier Sprite.
Situatia se repeta si mai departe, la facultate... Uneori chiar ajunge sa creada ca EA e diferita si ca il vrea, ca ii place compania lui asa ciudat si defect cum e. Ca il asculta aberand despre ce interese totally un-cool are el. Si atunci ii ofera ce crede el ca are mai de pret - timpul si persoana lui, incearca sa devina mai bun, sa se integreze si sa fie acceptat si dorit.
Nu vrea decat sa fie dorit si iubit, si dupa ce si-a luat-o de atatea ori pe coaja ajunge sa spere ca poate de data asta a gasit ce are nevoie.
Un astfel de fraier ajunge sa iubeasca cam ca in filme (de unde credeti ca s-au inspirat atate pelicule pentru femei?) si tot ce face e sa cerseasca un pic de afectiune. Ar face orice, doar ca sa primeasca un zambet mic. Si reversul medaliei este valabil, nu suporta ideea sa faca ceva ar putea sa o raneasca pe EA. Sa ii faca rau e inacceptabil, asa ceva il doare imens. Sa vada ca nu e dorit nu il doare pentru el, il doare pentru ca nu suporta ca simpla lui prezenta sa ii cauzeze EI discomfort si se considera vinovat pentru asta.
Asa ca se poarta cum a fost invatat, incearca sa fie atent si disponibil, sa arate ca ii pasa de preocuparile ei, ca nu e golan nespalat care vrea doar o singura chestie... poate de mai multe ori in cel mai bun caz ;). Doar ca femeile sunt proaste atat de des si de usor, si nu stiu sa aprecieze pe fraierul asta care practic se agita cu o pancarda pe care scrie "hai, iubeste-ma un pic. uite cum dau din coada, iti aduc ce vrei, fac orice... doar sa ma vrei, sa ma lasi sa dorm la picioarele tale"... sau asa ceva, variatii sunt destule. Doar ca asta nu se intampla niciodata, femeile sunt cele care sunt, chiar daca nu recunosc.
Iar unele sunt si mai catele, il duc cu zaharelul, il lasa sa creada ca are o sansa si sa faca ce eforturi ii dau lui prin cap in speranta ca va ajunge sa o tina in brate, sa o priveasca in ochi, sa ii spuna ce simte si sa fie acceptat.
Dar pentru ca este un Fraier Sprite, nu are parte de asa ceva, pentru ca el nu e important pentru ca se scoala dimineata ca sa ii gaseasca ceva ce EA vrea, sau nu se culca pana i-a rezolvat ce l-a rugat... important e jegul ala care isi bate joc de ea, n-a facut decat sa scoata elegant din portofel niste bani la un restaurant sau la un film si niste fitze de doi lei.
Da, femeile sunt asa.
Nu stiu ce fac alti fraieri Sprite, dar stiu ce a facut asta, poate va serveste si voua:
- a pus ceva muschi pe el, de ajuns incat sa fie bine dezvoltat si in stare sa isi apere fisierele de vreun bou cu pretentii de smecher, dureaza ceva timp dar intr-o zi iese de la dus si se vede in oglinda si ramane uimit de tricepsul ala si ia te uite, are si pectorali
- se imbraca branded, cu stilul lui, nu al celor slabi de minte si fara identitate in mall
- are parfumuri fine, un singur puf ajunge mai mult e pentru cei care nu au pic de bun gust si nu stiu sa foloseasca ceva bun
- are accesorii de marca, ca sunt ceasuri, ochelari, cercel in nas, lant de gat sau bratara la mana nu conteaza, sunt alese cu gust
- femeile le trateaza cool si calm, acum vin ele sa ceara bilet de ordine si mai iese in oras
De ce sa isi faca griji, doar isi stie valoarea si ce merita unul care se implica ca sa ajute o persoana la care tine si ce merita unul care da cu banu' si cu vrajeala ca sa arate ce mascul feroce e. Si ideea ca poate sa doboare taurul cu pumnul schimba multe puncte de vedere. Plus alte... talente
.
Spoturile prezinta 4 situatii, cea cu tipul pe umarul caruia plinge domnisoara, cea cu fata accidentata la patinaj si cu baiatul care se misca linga ea la fel ca un ciine in calduri, cea cu cel care o ajuta pe fata sa-si aleaga rochia si cea cu tipul care ia sticla de Sprite din mina fetei, se intoarce si linge lacom sticla acolo unde a atins-o fata. Pentru cine are nevoie sa-si aduca aminte, click aici.
Oare s-a oprit cineva sa treaca dincolo de amuzamentul situatiei si sa se gandeasca la Fraierul Sprite? Cum a ajuns sa fie ceea ce e?
Pot sa va spun eu cum se naste unul.
Cand era mic se juca in parc cu copiii handicapati, cu adevarat hadicapati pentru ca aveau deficiente de dezvoltare mentala. Erau singurii care il acceptau, pentru ca de mic a fost diferit si aparte.
Parintii l-au crescut sa fie politicos si cuminte, chestie care nu a ajutat prea mult la scoala generala. Daca mai lua si note bune era si mai rau, pentru ca toti ceilalti l-au luat la ochi pentru asta si l-au ostracizat din cauza asta. Si cum probabil nu era cine stie ce de capul lui la partea de sport nu il integrau deloc in activitatea principala din scoala. Il urau pentru ca ii mergea mintea si il dispretuiau pentru ca nu stia sa dea cu piciorul in minge.
In liceu, natura isi urmeaza cursul, si fraierul in devenire descopera fetele. Care bineinteles ca nu il baga in seama decat cand au vreo tema, vreo lectie sau vreo lucrare. Deja fraierul nostru tanjeste dupa contact social si afectiune asa ca se lasa folosit pentru ca spera ca asa va arata ca merita ce isi doreste. Doar ca si-o ia pe coaja, fetele nu stiu sa aprecieze calitatile unui fraier Sprite.
Situatia se repeta si mai departe, la facultate... Uneori chiar ajunge sa creada ca EA e diferita si ca il vrea, ca ii place compania lui asa ciudat si defect cum e. Ca il asculta aberand despre ce interese totally un-cool are el. Si atunci ii ofera ce crede el ca are mai de pret - timpul si persoana lui, incearca sa devina mai bun, sa se integreze si sa fie acceptat si dorit.
Nu vrea decat sa fie dorit si iubit, si dupa ce si-a luat-o de atatea ori pe coaja ajunge sa spere ca poate de data asta a gasit ce are nevoie.
Un astfel de fraier ajunge sa iubeasca cam ca in filme (de unde credeti ca s-au inspirat atate pelicule pentru femei?) si tot ce face e sa cerseasca un pic de afectiune. Ar face orice, doar ca sa primeasca un zambet mic. Si reversul medaliei este valabil, nu suporta ideea sa faca ceva ar putea sa o raneasca pe EA. Sa ii faca rau e inacceptabil, asa ceva il doare imens. Sa vada ca nu e dorit nu il doare pentru el, il doare pentru ca nu suporta ca simpla lui prezenta sa ii cauzeze EI discomfort si se considera vinovat pentru asta.
Asa ca se poarta cum a fost invatat, incearca sa fie atent si disponibil, sa arate ca ii pasa de preocuparile ei, ca nu e golan nespalat care vrea doar o singura chestie... poate de mai multe ori in cel mai bun caz ;). Doar ca femeile sunt proaste atat de des si de usor, si nu stiu sa aprecieze pe fraierul asta care practic se agita cu o pancarda pe care scrie "hai, iubeste-ma un pic. uite cum dau din coada, iti aduc ce vrei, fac orice... doar sa ma vrei, sa ma lasi sa dorm la picioarele tale"... sau asa ceva, variatii sunt destule. Doar ca asta nu se intampla niciodata, femeile sunt cele care sunt, chiar daca nu recunosc.
Iar unele sunt si mai catele, il duc cu zaharelul, il lasa sa creada ca are o sansa si sa faca ce eforturi ii dau lui prin cap in speranta ca va ajunge sa o tina in brate, sa o priveasca in ochi, sa ii spuna ce simte si sa fie acceptat.
Dar pentru ca este un Fraier Sprite, nu are parte de asa ceva, pentru ca el nu e important pentru ca se scoala dimineata ca sa ii gaseasca ceva ce EA vrea, sau nu se culca pana i-a rezolvat ce l-a rugat... important e jegul ala care isi bate joc de ea, n-a facut decat sa scoata elegant din portofel niste bani la un restaurant sau la un film si niste fitze de doi lei.
Da, femeile sunt asa.
Nu stiu ce fac alti fraieri Sprite, dar stiu ce a facut asta, poate va serveste si voua:
- a pus ceva muschi pe el, de ajuns incat sa fie bine dezvoltat si in stare sa isi apere fisierele de vreun bou cu pretentii de smecher, dureaza ceva timp dar intr-o zi iese de la dus si se vede in oglinda si ramane uimit de tricepsul ala si ia te uite, are si pectorali
- se imbraca branded, cu stilul lui, nu al celor slabi de minte si fara identitate in mall
- are parfumuri fine, un singur puf ajunge mai mult e pentru cei care nu au pic de bun gust si nu stiu sa foloseasca ceva bun
- are accesorii de marca, ca sunt ceasuri, ochelari, cercel in nas, lant de gat sau bratara la mana nu conteaza, sunt alese cu gust
- femeile le trateaza cool si calm, acum vin ele sa ceara bilet de ordine si mai iese in oras
De ce sa isi faca griji, doar isi stie valoarea si ce merita unul care se implica ca sa ajute o persoana la care tine si ce merita unul care da cu banu' si cu vrajeala ca sa arate ce mascul feroce e. Si ideea ca poate sa doboare taurul cu pumnul schimba multe puncte de vedere. Plus alte... talente
.
luni, 17 aprilie 2006
Cu rolele prin parc... din nou
Am fost si ieri in parc, chiar daca a plouat un pic... bine, un pic mai mult.
Progresele mele au fost notabile, cazaturile fiind mult mai artistice de data asta. Dar am avut protectie pe coate si palme asa ca nu am decat niste zgarieturi milimetrice cu care sa ma laud.
Am avut o aditie importanta la trupa, sora Alinei a venit si ea cu noi de data asta:
Si o poza cu toti pe role:
Alina, care a facut pozele, a avut grija sa nu apara in ele. De fapt apare intr-o poza, dar daca o pun pe aia se supara si Roxy si Alina. Daca suparam doar pe una din ele, mai mergea... dar cu doua surori... neah, prea riscant, mult prea riscant :P
Poze cu mine pe jos nu pun, lasati frau liber imaginatiei ;)
Mai sunt veverite in parc, dovada mai jos:
si 
Sfatul 7: nu mergeti pe role cu ceas Tissot la mana (sau similar), nu le rezista inchiderea. Si costa 100RON inlocuirea, aviz amatorilor.
P.S.: Pozele le-am editat un pic cu Adobe Photoshop CS si plug-in-ul Noiseware de la Imagenomic.
Progresele mele au fost notabile, cazaturile fiind mult mai artistice de data asta. Dar am avut protectie pe coate si palme asa ca nu am decat niste zgarieturi milimetrice cu care sa ma laud.
Am avut o aditie importanta la trupa, sora Alinei a venit si ea cu noi de data asta:
Si o poza cu toti pe role:
Alina, care a facut pozele, a avut grija sa nu apara in ele. De fapt apare intr-o poza, dar daca o pun pe aia se supara si Roxy si Alina. Daca suparam doar pe una din ele, mai mergea... dar cu doua surori... neah, prea riscant, mult prea riscant :P
Poze cu mine pe jos nu pun, lasati frau liber imaginatiei ;)
Mai sunt veverite in parc, dovada mai jos:
si 
Sfatul 7: nu mergeti pe role cu ceas Tissot la mana (sau similar), nu le rezista inchiderea. Si costa 100RON inlocuirea, aviz amatorilor.
P.S.: Pozele le-am editat un pic cu Adobe Photoshop CS si plug-in-ul Noiseware de la Imagenomic.
duminică, 16 aprilie 2006
Cu rolele la plimbare
Mi-am cumparat role Salomon Motion 7 pentru femei. In retrospectiva m-am grabit si am gresit pentru ca au alta structura decat rolele pentru barbati si in plus gaseam Salomon Motion 8 la Carrefour pentru barbati, si mai ieftin pe deasupra. Dar am vrut sa am weekend-ul asta role si oricum m-am gandit ca daca nu sunt bune imi cumpar altele.
Si am fost in parc cu o prietena care are mult mai multa experienta in mersul pe role decat mine si prietenul ei. Intai insa am trecut pe la Carrefour, sa isi ia role si prietenul ei.
Eu din fericire am fost destul de destept sa imi iau si echipament de protectie si am facut foarte bine pentru ca am cazut de vreo 4 ori cat eram de lat si lung :))))). Mi-am amortizat bine caderea, si nu am decat o julitura mica la cotul drept. Si niste dureri in mandria posterioara, care a avut rolul principal in amortizarea caderilor.
Daca ai schiat sau ai patinat inainte mersul pe role este foarte usor, dar pentru cineva ca mine e nevoie de un pic de practica ca sa prind partea cu ramasul in picioare. Nu am probleme sa accelerez, reusesc sa ma intorc... dar partea de echilibru si ramas in picioare e mai grea. AM senzatia ca ii fuge prea spre dreapta piciorul meu drept, asa ca i-am scos opritorul acela din spate sa vad cum imi afecteaza echilibrul pentru ca oricum nu stiu sa il folosesc.
In concluzie:
1. luati-va role din Carrefour, cu roti mai mici la inceput ca sa mergeti mai incet si mai stabil
2. luati-va echipament de protectie, pentru palme, coate si genunchi pentru ca sigur veti cadea
3. cand cadeti lasati-va pe genunchi, ca sa nu cadeti de sus si amortizati caderea in palme si in coate si cadeti pe toata lungimea corpului
4. cadeti artistic, nu va plangeti, si poate aveti noroc ca mine sa va ia vreo domnisoara draguta sa va invete sa mergeti pe role ;) (singurul avantaj in cazul in care va duceti singuri, de nebuni)
5. nu va recomand sa va duceti singuri, la inceput aveti nevoie de cineva care sa va indrume, sa va prinda cand o luati aiurea, sa va ridice de jos si sa va ajute daca va accidentati
6. Spring Time din Floreasca are o ciorba de burta super, dupa mersul pe role ti se face foame serios, si te trezesti si foarte obosit pentru ca ai exersat muschi pe care nu i-ai folosit asa intens pana acum
Poze:
Sony Ericsson W800i face poze dragutele, nu? Cu conditia sa folosesti si autofocus-ul :P.
Si am fost in parc cu o prietena care are mult mai multa experienta in mersul pe role decat mine si prietenul ei. Intai insa am trecut pe la Carrefour, sa isi ia role si prietenul ei.
Eu din fericire am fost destul de destept sa imi iau si echipament de protectie si am facut foarte bine pentru ca am cazut de vreo 4 ori cat eram de lat si lung :))))). Mi-am amortizat bine caderea, si nu am decat o julitura mica la cotul drept. Si niste dureri in mandria posterioara, care a avut rolul principal in amortizarea caderilor.
Daca ai schiat sau ai patinat inainte mersul pe role este foarte usor, dar pentru cineva ca mine e nevoie de un pic de practica ca sa prind partea cu ramasul in picioare. Nu am probleme sa accelerez, reusesc sa ma intorc... dar partea de echilibru si ramas in picioare e mai grea. AM senzatia ca ii fuge prea spre dreapta piciorul meu drept, asa ca i-am scos opritorul acela din spate sa vad cum imi afecteaza echilibrul pentru ca oricum nu stiu sa il folosesc.
In concluzie:
1. luati-va role din Carrefour, cu roti mai mici la inceput ca sa mergeti mai incet si mai stabil
2. luati-va echipament de protectie, pentru palme, coate si genunchi pentru ca sigur veti cadea
3. cand cadeti lasati-va pe genunchi, ca sa nu cadeti de sus si amortizati caderea in palme si in coate si cadeti pe toata lungimea corpului
4. cadeti artistic, nu va plangeti, si poate aveti noroc ca mine sa va ia vreo domnisoara draguta sa va invete sa mergeti pe role ;) (singurul avantaj in cazul in care va duceti singuri, de nebuni)
5. nu va recomand sa va duceti singuri, la inceput aveti nevoie de cineva care sa va indrume, sa va prinda cand o luati aiurea, sa va ridice de jos si sa va ajute daca va accidentati
6. Spring Time din Floreasca are o ciorba de burta super, dupa mersul pe role ti se face foame serios, si te trezesti si foarte obosit pentru ca ai exersat muschi pe care nu i-ai folosit asa intens pana acum
Poze:
Sony Ericsson W800i face poze dragutele, nu? Cu conditia sa folosesti si autofocus-ul :P.
sâmbătă, 15 aprilie 2006
La multi ani, Mr. Bilbo!
Mr. Bilbo este motanul meu preferat. Pe 13 aprilie a facut 7 ani, porcushorul lui tata.
Il am de cand era cat sa incapa in palma si sa mai ramana loc :))))). L-am primit intr-o cutie de carton, cu cateva gaurele in ele. Mama mea m-a luat cu ea, fara sa imi spuna ce am de adus acasa cu mine. Ne-am intalnit cu stapana mamicii lui Bilbo si ne-a dat cutia. Noi i-am dat o moneda, cred ca era de 5.000 lei vechi.
Cand am desfacut cutia si l-am vazut... ce mic si ce speriat era... l-am adoptat imediat! Si el m-a adoptat pe mine, ani de zile a crezut ca sunt mamica lui si incerca sa suga. Ierarhia noastra sociala este bine stabilita: el e motan, eu sunt superiorul lui.
Ajuns acasa i-am dat drumul la mine in camera si el s-a pus incet incet pe explorare, asa mic cum era a mirosit peste tot cu nasucul lui...
L-am vazut crescand, pana a ajuns motanul mare si grasunel care este acum :).
A invatat repede sa faca la tavita, dupa ce intai a incercat pe jos in camera si pe urma in pat. L-am bagat cu nasucul in kk, i l-am pus la tavita si pe el la tavita si a invatat.
S-a facut baiat mare, a fost si la pisicute de 2 ori si a devenit tatic. Pe Smaug, unul din baietii lui, l-am pastrat pentru servicii prestate ;). Proasta afacere, Smaug e un tont de motan.
Cat am fost in facultate a invatat alaturi de mine pentru examene. Si la master m-a ajutat.
E un motan tare sociabil, nu scuipa si nu musca strainii. Ii miroase si ii inspecteaza si pe urma pleaca. Se lasa luat in brate si mangaiat.
Si e tare desteptel, ceea ce ii permite sa fie si lenes. Mult timp nu a vrut sa isi impinga usa singur, nici la mine la camera si nici la balcon.
Daca vrea sa doarma, doarme. Daca vrea sa manance, mananca. Daca vrea sa se joace, se joaca. Cand a fost de pussy a avut parte... Daca asta nu e un motan destept... Stie cand il cheama cineva, dar ca nu vrea sa vina javra. Stie cand ii vorbesc frumos si stie cand il injur si atunci protesteaza si se cearta cu mine.
Stie sa se ascunda, sa fuga si sa scape cand nu vrea sa fie prins si tinut in brate, chiar daca acum e grasun si la cotituri i se duce fundul in alta directie uneori.
Cat timp au fost caini in zona l-am scos afara in curticica blocului si in jur, intai in lesa si pe urma fara. Acum nu se mai poate, nu mai sunt caini, au aparut multe pisici si s-ar lua la bataie.
Am fost destul cu el la doctor cand a avut cistita si litiaza in acelasi timp. Si acum se mira doctorul ca a supravietuit, dar am bagat tot ce s-a putut in funduletul ala blanos ca medicamente si mancare sanatoasa si gel Uropet.
Doarme pe unde are chef, dar are o preferinta pentru camera mea (doar e cea mai calduroasa) si pentru tatal meu. Vine si doarme cu noi deseori. Uneori doarme in sufragerie, pe calorifer. Dar in general vine si ne viziteaza pe toti noaptea in timpul patrulei lui prin casa. Ce l-am boscorodit ca nu a anuntat cand am avut hot in casa, si nu si-a facut treaba de motan de asalt. Eu de ce ii dau atatea uscatele si mancarica si am grija de sa fie curat in nas, in urechi si sa aiba gherutze ascutite daca el nu isi face treaba?
Dar Bilbo ma iubeste asa cum sunt. Nu are nevoie sa imi goleasca cardul. Nu il intereseaza cum ma imbrac. Si nu obiecteaza cand ii put a Utraviolet, Dune sau Egoiste Platinum. El oricum vine la mine, pompeaza in coastele mele si se culca sa doarma langa mine.
Si cand ajung acasa, dupa o zi mai buna sau mai proasta, Bilbo e la usa. E adevarat ca nu pentru mine probabil, ci mai curand ca sa o tuleasca afara pe usa :)))))
Bilbo este motanicul meu preferat si eu sunt mamicul lui.
Bilbo este motivul pentru care familiile unor jeguri de oameni mai misca si respira prin mijloace proprii, fara asistenta aparatelor.
Il am de cand era cat sa incapa in palma si sa mai ramana loc :))))). L-am primit intr-o cutie de carton, cu cateva gaurele in ele. Mama mea m-a luat cu ea, fara sa imi spuna ce am de adus acasa cu mine. Ne-am intalnit cu stapana mamicii lui Bilbo si ne-a dat cutia. Noi i-am dat o moneda, cred ca era de 5.000 lei vechi.
Cand am desfacut cutia si l-am vazut... ce mic si ce speriat era... l-am adoptat imediat! Si el m-a adoptat pe mine, ani de zile a crezut ca sunt mamica lui si incerca sa suga. Ierarhia noastra sociala este bine stabilita: el e motan, eu sunt superiorul lui.
Ajuns acasa i-am dat drumul la mine in camera si el s-a pus incet incet pe explorare, asa mic cum era a mirosit peste tot cu nasucul lui...
L-am vazut crescand, pana a ajuns motanul mare si grasunel care este acum :).
A invatat repede sa faca la tavita, dupa ce intai a incercat pe jos in camera si pe urma in pat. L-am bagat cu nasucul in kk, i l-am pus la tavita si pe el la tavita si a invatat.
S-a facut baiat mare, a fost si la pisicute de 2 ori si a devenit tatic. Pe Smaug, unul din baietii lui, l-am pastrat pentru servicii prestate ;). Proasta afacere, Smaug e un tont de motan.
Cat am fost in facultate a invatat alaturi de mine pentru examene. Si la master m-a ajutat.
E un motan tare sociabil, nu scuipa si nu musca strainii. Ii miroase si ii inspecteaza si pe urma pleaca. Se lasa luat in brate si mangaiat.
Si e tare desteptel, ceea ce ii permite sa fie si lenes. Mult timp nu a vrut sa isi impinga usa singur, nici la mine la camera si nici la balcon.
Daca vrea sa doarma, doarme. Daca vrea sa manance, mananca. Daca vrea sa se joace, se joaca. Cand a fost de pussy a avut parte... Daca asta nu e un motan destept... Stie cand il cheama cineva, dar ca nu vrea sa vina javra. Stie cand ii vorbesc frumos si stie cand il injur si atunci protesteaza si se cearta cu mine.
Stie sa se ascunda, sa fuga si sa scape cand nu vrea sa fie prins si tinut in brate, chiar daca acum e grasun si la cotituri i se duce fundul in alta directie uneori.
Cat timp au fost caini in zona l-am scos afara in curticica blocului si in jur, intai in lesa si pe urma fara. Acum nu se mai poate, nu mai sunt caini, au aparut multe pisici si s-ar lua la bataie.
Am fost destul cu el la doctor cand a avut cistita si litiaza in acelasi timp. Si acum se mira doctorul ca a supravietuit, dar am bagat tot ce s-a putut in funduletul ala blanos ca medicamente si mancare sanatoasa si gel Uropet.
Doarme pe unde are chef, dar are o preferinta pentru camera mea (doar e cea mai calduroasa) si pentru tatal meu. Vine si doarme cu noi deseori. Uneori doarme in sufragerie, pe calorifer. Dar in general vine si ne viziteaza pe toti noaptea in timpul patrulei lui prin casa. Ce l-am boscorodit ca nu a anuntat cand am avut hot in casa, si nu si-a facut treaba de motan de asalt. Eu de ce ii dau atatea uscatele si mancarica si am grija de sa fie curat in nas, in urechi si sa aiba gherutze ascutite daca el nu isi face treaba?
Dar Bilbo ma iubeste asa cum sunt. Nu are nevoie sa imi goleasca cardul. Nu il intereseaza cum ma imbrac. Si nu obiecteaza cand ii put a Utraviolet, Dune sau Egoiste Platinum. El oricum vine la mine, pompeaza in coastele mele si se culca sa doarma langa mine.
Si cand ajung acasa, dupa o zi mai buna sau mai proasta, Bilbo e la usa. E adevarat ca nu pentru mine probabil, ci mai curand ca sa o tuleasca afara pe usa :)))))
Bilbo este motanicul meu preferat si eu sunt mamicul lui.
Bilbo este motivul pentru care familiile unor jeguri de oameni mai misca si respira prin mijloace proprii, fara asistenta aparatelor.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)