sâmbătă, 9 februarie 2008

Chiar nu se poate?!

E cam al dracu' de greu sa gasesti oameni in stare sa faca treaba. Nu-mi fac iluzii, fac o gramada de tampenii de felul meu. Si mai sunt multe pe care nu le fac, pentru ca nu am timp.
Dar pe de alta parte imi bag nasul in multe si incerc sa trag sa ne mearga bine, cu ce ma duce capu'. Ma uit dupa unde am putea intra. Caut ce am putea lua si sa fie nevoie. Verific ce parere are lumea, ce mai apare nou, raspund la intrebari, dau cu recomandari.
Evident, nu lucrez singur pentru ca desi as putea face mult mai multe, nu pot sa le fac pe toate pentru ca nu am timp. De fapt din cauza asta am eu un job, pentru ca era nevoie de cineva care sa preia niste sarcini. Pe masura ce activitatea se mareste si se diversifica este nevoie de persoane care sa preia si sa se axeze pe sarcini care devin tot mai specifice, precise si la obiect. Adica diviziunea muncii din manualele de economie, ceea ce in teorie mareste productivitatea si eficienta pentru ca are loc o specializare care produce rezultate mai bune decat in cazul in care aceeasi persoana facea tot. De asemenea, timpul se realoca mult mai bine pe sarcini.
In teorie.
In practica insa lumea e plina de idioti si din pacate ai sanse mai mari sa dai peste ei decat peste cineva capabil. Si atunci te cam apuca dracii pentru ca nu e nimeni in stare sa isi vada de munca singur fara sa fie tinut de manuta. Nu vorbesc de faptul ca nu se pot face greseli. Dar o data ce am atras atentia asupra ei, ma astept sa nu o mai vad din nou. Aparent insa unii sunt prea cretini incat sa tina minte mai mult de o chestie la care sa fie atenti, ce sa mai ceri sa se gandeasca singuri dinainte. Uneori intreb ceva si raspunsul nu-mi serveste la nimic. Daca nu ar fi chiar ultimii imbecili s-ar gandi ca daca ma intereseaza acum si nu e, poate ar fi bine sa spuna cand va fi ca sa iau atunci. Dar asa, trebuie sa intreb de fiecare data din nou sa mai pierd timpul inca o data pentru o informatie care trebuia oferita de la inceput, ca doar e in interesul lor.
Nu e o problema sa ajut pe cineva sau sa arat ceva, sa corectez. Dar e pierdere de timp sa tot corectez aceeasi prostie de cateva ori la rand. Si ar cam fi cazul ca unele chestii sa se invete, pana si maimutele invata sa faca o actiune dupa ce au vazut-o repetata de mai multe ori. Macar asta, daca tot nu pot cere sa se gandeasca la un stins de lumina la plecare si aer conditionat la plecare, la un verificat de cifre si sume serios pe toata luna in loc de la futu-i muma,
Incep sa ma intreb daca nu e o greseala din partea mea ca suport toanele cu "nu ma simt bine" si greselile de plecati cu sorcova ale altora care se cara acasa la 18.00 fix in timp ce eu raman sa mai corectez si tampeniilor lor si sa fac si de ale mele ca sa ajung sa plec dupa 21.00. As putea mult mai simplu sa fac niste scandal, sa aiba un pic de timp liber sa se trateze, sa se odihneasca, sa isi gaseasca alt loc de munca... Daca au totusi nevoie de bani pentru una, alta. Ca poate nu au.
Concluzia e ca daca esti dragut si incerci sa ajuti, iti faci singur rau. Bine ca mai sunt si unii si unele care invata si pentru care nu trebuie sa imi fac griji ce tampenie le iese. Dar prea putini.

3 comentarii:

  1. Uite aici parere de angajat: Ba se poate bai prostule, manca-mi-ai toti nervii pe care mi-i scoti. Numai ca nu avem toti salariul tau.

    RăspundețiȘtergere
  2. Faci mai mult, primesti mai mult. Si nu e absolut obligatoriu sa reusesti, doar sa incerci.

    RăspundețiȘtergere