Niciodata nu voi minti pentru sex.
Niciodata nu voi intra intr-o relatie pentru sex.
Nu ma voi culca niciodata cu o femeie care sa nu aiba o bucatica din sufletul meu.
Omisiunea este tot minciuna, deci intotdeauna voi spune tot adevarul. Am alte pretentii de la mine, standarde mai inalte si dorinta de a fi diferit si peste gloata. As putea sa am mai multe daca nu le-as respecta, dar nu as fi nici eu si nici fericit.
joi, 4 martie 2010
miercuri, 3 martie 2010
Pufos fraier
Dar nu mai cade ca-n trecut
În mari din tot înaltul:
Ce-ti pasa tie, chip de lut,
Dac-oi fi eu sau altul?
În mari din tot înaltul:
Ce-ti pasa tie, chip de lut,
Dac-oi fi eu sau altul?
Control
Pentru majoritatea oamenilor nevoia de control inseamna sa se abtina sa faca ceva ce le place, sa nu cedeze tentatiilor. Sa manance dulce cand vor sa slabeasca, sa se destrabaleze, sa bea. Trebuie sa faca un efort pentru a se abtine de la ceeaa ce se pot numi placeri, pacate, luxuri.
Pentru mine este exact invers, am nevoie de control ca sa cedez placerilor, trebuie sa fac un efort voluntar pentru asta. Pentru mine bautura nu este o placere, este ceva ce pot consuma ocazional in cadru social. Mersul la munte in weekend este ceva ce pot face, daca am cu cine si un motiv foarte bun. Mai am pofte uneori, singura dificultate pentru mine este sa imi dau voie sa imi cumpar ceva-ul care mi-a atras atentia, nu sa ma abtin si sa trec mai departe.
Greu este sa renunt la control, nu sa il mentin, asta e diferenta dintre mine si restul.
Pentru mine este exact invers, am nevoie de control ca sa cedez placerilor, trebuie sa fac un efort voluntar pentru asta. Pentru mine bautura nu este o placere, este ceva ce pot consuma ocazional in cadru social. Mersul la munte in weekend este ceva ce pot face, daca am cu cine si un motiv foarte bun. Mai am pofte uneori, singura dificultate pentru mine este sa imi dau voie sa imi cumpar ceva-ul care mi-a atras atentia, nu sa ma abtin si sa trec mai departe.
Greu este sa renunt la control, nu sa il mentin, asta e diferenta dintre mine si restul.
marți, 2 martie 2010
Fan 2 barbati si 1/2
Serialul asta cu Charlie Sheen in rolul unui compozitor de melodii pentru reclame, betiv si afemeiat imi este simpatic. Apucaturile sale sunt dezgustatoare, respectul sau pentru femei nu exista (cred asta as avea in comun cu el), bea de stinge, inlocuieste femeile mai des decat sosetele. Ce ma mira e ca asta nu pare sa il afecteze profesional, el avand destul de mult succes in activitatea de compozitor. As zice ca isi duce o viata de artist, cu destrabalarea aferenta.
Interactiunea intre personaje face diferenta fata de alte show-uri facute pe aceeasi reteta, dar net inferioare, cum este de exemplu Californication. Chimia intre Charlie si fratele sau, pe care azi dimineata l-am recunoscut in Pretty in pink desi avea cu vreo 20 de ani mai putin, este incredibila. Cei doi sunt fete ale aceleiasi monede, rezultatul cresterii primite din partea mamei lor, unul a devenit afemeiat, betiv si rebel iar celalalt este diametral opus pentru ca a devenit introvertit, timid, pervers si in general destul de reprimat. Si totusi cei doi se iubesc in felul lor, un fel de "nimeni nu are voie sa dea in frate'miu decat eu ".
Menajera cu tupeu ii exploateaza pe amandoi fratii, are grija de ei, dar isi vede intai interesul ei. Si nu ezita sa ii puna la punct si la treaba cand i se pare ca au luat-o pe miriste. Jake, nepotul lui Charlie, este uneori tare idiot, iar alteori un santajist smecher, si in ciuda faptului ca nu e mare lucru de capul lui reuseste sa abureasca 2 fete in acelasi timp... dar nu il ajuta mintea sa le minta consecvent si fiecare afla de cealalta.
Mam'mare, este cea responsabila de traumele celor doi frati, este inca activa pe piata imobiliara si desi probabil ca se apropie de 70 de ani inca isi face de cap cu barbati de diferite varste. Atitudinea ei este pragmatica si exploatatoare, dar oarecum binevoitoare fata de copiii sai, un fel de Machiavelli la feminin.
Ce imi plaee la personaje e ca sunt atat de disfunctionale si totusi atat de reale, originalitatea lor face serialul atragator. Si poate vad parti din mine reflectate in fiecare dintre ele.
Interactiunea intre personaje face diferenta fata de alte show-uri facute pe aceeasi reteta, dar net inferioare, cum este de exemplu Californication. Chimia intre Charlie si fratele sau, pe care azi dimineata l-am recunoscut in Pretty in pink desi avea cu vreo 20 de ani mai putin, este incredibila. Cei doi sunt fete ale aceleiasi monede, rezultatul cresterii primite din partea mamei lor, unul a devenit afemeiat, betiv si rebel iar celalalt este diametral opus pentru ca a devenit introvertit, timid, pervers si in general destul de reprimat. Si totusi cei doi se iubesc in felul lor, un fel de "nimeni nu are voie sa dea in frate'miu decat eu ".
Menajera cu tupeu ii exploateaza pe amandoi fratii, are grija de ei, dar isi vede intai interesul ei. Si nu ezita sa ii puna la punct si la treaba cand i se pare ca au luat-o pe miriste. Jake, nepotul lui Charlie, este uneori tare idiot, iar alteori un santajist smecher, si in ciuda faptului ca nu e mare lucru de capul lui reuseste sa abureasca 2 fete in acelasi timp... dar nu il ajuta mintea sa le minta consecvent si fiecare afla de cealalta.
Mam'mare, este cea responsabila de traumele celor doi frati, este inca activa pe piata imobiliara si desi probabil ca se apropie de 70 de ani inca isi face de cap cu barbati de diferite varste. Atitudinea ei este pragmatica si exploatatoare, dar oarecum binevoitoare fata de copiii sai, un fel de Machiavelli la feminin.
Ce imi plaee la personaje e ca sunt atat de disfunctionale si totusi atat de reale, originalitatea lor face serialul atragator. Si poate vad parti din mine reflectate in fiecare dintre ele.
Pufosul vs. Predator
Una din chestiile care il diferentiaza pe pufos de idiotii obisnuiti pe care ii intalniti la tot pasul, e faptul ca spre deosebire de ei care au o minte slaba si influentabila, el e in stare sa isi controleze visele in somn. De mic isi da seama cand viseaza si le ghideaza in sensul dorit.
A inceput intai simplu, cu trezit din somn cand isi dadea seama ca are un cosmar, cel mai des cel clasic in care cade in gol, sau nu are haine in clasa sau unul chiar de rasul curcilor, Lizuca din tabloul lui Stefan Luchian il ataca. Pentru cazut in gol a invatat sa zboare, din cate am auzit foarte rar sunt cei care pot zbura in vise, isi creaza haine sau nu ii pasa ca e gol, iar pentru Lizuca... nu cred ca vreti sa stiti ce a patit monstrul deghizat in nenorocita aia mica.
Prin anii '90 a aparut primul film Predator, cel cu Schwarzenegger, ceva timp dupa aceea a avut cosmaruri in care era vanat de Predator. Era prea infricosator personajul si pufosul trebuia sa faga, ca sa scape. Pana cand a trecut la nivelul urmator de control si l-a facut praf, ceva legat de faptul ca Predatorii nu prea supravietuiesc daca sunt rupti pe bucati de atacuri telekinetice :D.
Azi noapte am visat ca eram intr-o cladire, gresie si faianta cred, poate un subsol luminat, un laborator din care trebuia iesit. Si era cel putin un Predator in cladire, care ii vana pe cei dinauntru, iar prostii tineau neaparat sa il provoace inarmandu-se, amenintand si gesticuland agresiv ceea ce i-a transformat in tinte. Prostia lor l-a obligat pe pufos sa intervina postandu-se in fata lor si declarand "combat rituel" ca sa ii salveze si sa negocieze cu Predatorul. In franceza, pentru ca toata lumea cultivata stie ca franceza este limba diplomatiei, iar pufosul este foarte cultivat si educat. Daca Predatorul nu ar fi fost intelegator, desi era invizibil si ascuns intr-un intrand pufosul il localizase perfect si se pregatea sa-l zdrobeasca de pereti.
Pufosul s-a trezit cu un sentiment de bine dupa visul acesta, pentru ca nu a fost obligat sa foloseasca violenta si toata lumea a supravietuit.
A inceput intai simplu, cu trezit din somn cand isi dadea seama ca are un cosmar, cel mai des cel clasic in care cade in gol, sau nu are haine in clasa sau unul chiar de rasul curcilor, Lizuca din tabloul lui Stefan Luchian il ataca. Pentru cazut in gol a invatat sa zboare, din cate am auzit foarte rar sunt cei care pot zbura in vise, isi creaza haine sau nu ii pasa ca e gol, iar pentru Lizuca... nu cred ca vreti sa stiti ce a patit monstrul deghizat in nenorocita aia mica.
Prin anii '90 a aparut primul film Predator, cel cu Schwarzenegger, ceva timp dupa aceea a avut cosmaruri in care era vanat de Predator. Era prea infricosator personajul si pufosul trebuia sa faga, ca sa scape. Pana cand a trecut la nivelul urmator de control si l-a facut praf, ceva legat de faptul ca Predatorii nu prea supravietuiesc daca sunt rupti pe bucati de atacuri telekinetice :D.
Azi noapte am visat ca eram intr-o cladire, gresie si faianta cred, poate un subsol luminat, un laborator din care trebuia iesit. Si era cel putin un Predator in cladire, care ii vana pe cei dinauntru, iar prostii tineau neaparat sa il provoace inarmandu-se, amenintand si gesticuland agresiv ceea ce i-a transformat in tinte. Prostia lor l-a obligat pe pufos sa intervina postandu-se in fata lor si declarand "combat rituel" ca sa ii salveze si sa negocieze cu Predatorul. In franceza, pentru ca toata lumea cultivata stie ca franceza este limba diplomatiei, iar pufosul este foarte cultivat si educat. Daca Predatorul nu ar fi fost intelegator, desi era invizibil si ascuns intr-un intrand pufosul il localizase perfect si se pregatea sa-l zdrobeasca de pereti.
Pufosul s-a trezit cu un sentiment de bine dupa visul acesta, pentru ca nu a fost obligat sa foloseasca violenta si toata lumea a supravietuit.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)