E singura pe care nu pot sa o vrajesc. Pe toate celelalte pot sa le incant, sa le mint, sa le intorc pe o parte, pe alta, sa le raspund ironic si misogin. Dar pe ea, cand o vad, imi iau un pumn in stomac si ma topesc in tenisi.
Cand imi zice ca ar merge un pepsi vreau sa ma sui in taxi si sa ii aduc, desi are magazinul la baza scarii si poate sa isi ia si singura. Si trebuie sa fac efort de vointa sa nu cedez, dupa ce m-am ars de atatea ori stiu ca sunt luat drept slab sau mai rau, disperat.
Seara inainte sa adorm ultimul gand este desprea ea, dimineata primul. E singura care ma face sa zambesc. Iar cand ma dor spatele, umerii, imi doresc mainile ei mici sa imi maseze muschii.
Un Fraier Sprite.
Se afișează postările cu eticheta Viata.... Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Viata.... Afișați toate postările
luni, 12 septembrie 2016
duminică, 13 iulie 2014
Ce avem nevoie in viata
Astea-s cele 3 lucruri de care avem nevoie in viata pentru a fi fericiti.
Afectiune de la familie si cei dragi si apropiati.
Acceptare si recunoastere din partea celor din jur.
Scop in viata, ceva pentru care sa traim si sa ne trezim dimineata.
Cred ca nu ne dam seama de golurile care le avem si incercam sa inlocuim bucatile lipsa din suflet cu obiecte si posesiuni. Casa mai mare, masina mai puternica, televizor cat peretele, consola de ultima generatie, frigider plin cu bere de firma sau vinuri scumpe pentru a impresiona lingusitori care nu conteaza. Nici una nu ofera afectiune, poate cel mult la recunoasterea unui statut social.
Cu experiente false si amagiri ne petrecem noptile si ne secam banii, ne inecam sanatatea in alcool iar reputatia ne-o sapam cu farisei si misei pe care-i credem prieteni. Cand esti singur si nu ai nimic, atunci cand ti-e greu sa te ridici afli cine-ti sta alaturi, cand n-ai nimic de oferit decat timpul tau.
Ce nu inteleg este de ce trebuie sa ne complicam atat de mult viata. Dar si mai mult nu inteleg de ce ma uit cu o urma de invidie la astfel de scene, privind din afara, intotdeauna singur. Ar trebui sa fiu nemuritor si rece, sa nu imi pese in sufletu-mi inghetat, dar in lumea asta imperfecta pana si eu am nevoie de afectiune. Pot doar sa sper ca e un moment de slabiciune pasagera, care-mi va trece si-mi voi reveni la normalul cinic si ironic si rece.
luni, 30 iunie 2014
Ne este rusine de gesturi frumoase
Duminica seara mi s-a pus pata ca trebuie sa ma duc sa iau Mr. Muscle pentru desfundat prin baie diverse tevi. Deh, sambata dimineata prestasem despre tuns si barbierit, ca sa fiu prezentabil pe principiul "Doamne fereste, daca e vazuta d-ra cu mine si o fac de ras".
Bun, peisaj de Mega Image, luat de nuga si bere si inghetata si cola - stiu, gusturi foarte eclectice - cand aud ceva comotie si scandal. Aparent o amarata fura salata de prin caserolele din magazin, punea cate putin si fugea sa se ascunda intre rafturi cat sa manance ce luase. Dupa care se intorcea si mai lua un transport, repetat pana s-au prins bodyguarzii si au inceput sa o dea afara.
Nu show-ul rezultat e ce ma preocupa pe mine cat faptul ca n-am intervenit sa-i platesc eu o cutie din aia de plastic plina cu salata. Pentru ca de fapt cat putea sa coste, cativa lei, 10 sau 15? Ma intreb de ce nu am facut un gest care nu m-ar fi costat mare lucru. Sunt destul de sigur ca daca era draguta saream toti sa o indopam, dar era trecuta bine de prima tinerete, usor nebuna si vizibil asta din aparenta ei. Poate pentru ca imi aducea aminte de o fosta colega care era plecata cu sorcova intrucatva si pe care nu am simpatizat-o prea mult.
Presupun ca mi-a fost rusine sa fac ceva care sa poata fi incadrat la gesturi frumoase, sa nu par slab si vulnerabil, ca sa nu devin o tinta de care se poate profita. Si n-ar trebui sa gandesc asa, sa presupun ce este mai rau despre oameni dar nu sunt o fire optimista si increzatoare, ba chiar mai rau cred ca sunt destul de plin de prejudecati. Ma straduiesc sa fiu mai bun dar e greu dupa atatia ani de asteptari la ce-i mai rau de la oameni si confirmari repetate. Poate ca nu sunt singurul care are de iesit de sub armura sa... si cred ca ne-ar place mai mult o lume mai plina de veselie si de incredere decat cenusiul in care ne ducem existenta acum daca s-ar nimeri sa ne lepadam indeajuns de multi de randurile garduri si ziduri si santuri cu care ne inconjuram sufletul.
In fond ar trebui sa conteze mai mult ca eu sau altcineva a facut o fapta buna decat ca un cersetor smecher ne-a pacalit de bani si se duce sa se lafaie in vila sa din afara Bucurestiului, construita pe baza naivitatii celor ca mine. Dar e greu de luptat impotriva obisnuintei si de mers pe alta cale decat cea cunoscuta.
Bun, peisaj de Mega Image, luat de nuga si bere si inghetata si cola - stiu, gusturi foarte eclectice - cand aud ceva comotie si scandal. Aparent o amarata fura salata de prin caserolele din magazin, punea cate putin si fugea sa se ascunda intre rafturi cat sa manance ce luase. Dupa care se intorcea si mai lua un transport, repetat pana s-au prins bodyguarzii si au inceput sa o dea afara.
Nu show-ul rezultat e ce ma preocupa pe mine cat faptul ca n-am intervenit sa-i platesc eu o cutie din aia de plastic plina cu salata. Pentru ca de fapt cat putea sa coste, cativa lei, 10 sau 15? Ma intreb de ce nu am facut un gest care nu m-ar fi costat mare lucru. Sunt destul de sigur ca daca era draguta saream toti sa o indopam, dar era trecuta bine de prima tinerete, usor nebuna si vizibil asta din aparenta ei. Poate pentru ca imi aducea aminte de o fosta colega care era plecata cu sorcova intrucatva si pe care nu am simpatizat-o prea mult.
Presupun ca mi-a fost rusine sa fac ceva care sa poata fi incadrat la gesturi frumoase, sa nu par slab si vulnerabil, ca sa nu devin o tinta de care se poate profita. Si n-ar trebui sa gandesc asa, sa presupun ce este mai rau despre oameni dar nu sunt o fire optimista si increzatoare, ba chiar mai rau cred ca sunt destul de plin de prejudecati. Ma straduiesc sa fiu mai bun dar e greu dupa atatia ani de asteptari la ce-i mai rau de la oameni si confirmari repetate. Poate ca nu sunt singurul care are de iesit de sub armura sa... si cred ca ne-ar place mai mult o lume mai plina de veselie si de incredere decat cenusiul in care ne ducem existenta acum daca s-ar nimeri sa ne lepadam indeajuns de multi de randurile garduri si ziduri si santuri cu care ne inconjuram sufletul.
In fond ar trebui sa conteze mai mult ca eu sau altcineva a facut o fapta buna decat ca un cersetor smecher ne-a pacalit de bani si se duce sa se lafaie in vila sa din afara Bucurestiului, construita pe baza naivitatii celor ca mine. Dar e greu de luptat impotriva obisnuintei si de mers pe alta cale decat cea cunoscuta.
duminică, 15 iunie 2014
Weekend de animalutz stricator
De felul meu sunt animalutz foarte stricator, in principal pentru ca am doua maini stangi. Si pentru ca in ciuda acestui fapt, foarte evident pentru toata lumea in afara de mine, ma cred foarte priceput.
Aveam ceva planuri cu un mouse Microsoft Wireless 8000, un mouse mare - nu varianta Mobile, argintiu si frumos. Doar ca l-am scos de la naftalina si l-am descoperit cu niste mazga pe rotita de parca il folosise Slimer. Logic, trebuia curatat neaparat.
Google to the rescue, aflu unde sunt surubelele, dau jos piciorusele mouse-lui si descopar ca Microsoft a folosit niste modele de surubele foarte specifice si relativ rar intalnite. Serios, a trebuit sa caut ceva timp pe la Brico Depot, fostul Brico Store cred, pana am gasit un set care sa contina capul de surubelnita necesar.
Doar ca eu n-am avut rabdare sa ma duc sa-mi cumpar sambata surubelnitele necesare, ma asteptam sa am nevoie de el functional cel tarziu duminica. In mintea de baiat educat si aproximativ inteligent am zis ca e OK nu numai sa il spal cu apa si sapun, dar sa il pun sub dus la presiune maxima si sa il umplu de apa peste tot ca sa fiu sigur ca am scos praful si parul de Mr. Bilbo si Mr. Gimli din el. Pentru ca daca pot sa spal asa un cooler de laptop care se alimenteaza la 5V si 500A, o fi OK si pentru mouse care foloseste o baterie de 1.5V.
Boy, was I wrong! Saracul mouse a mai pornit, a mai plimbat cursorul pe ecran dar nu mai facea click. Dupa ce l-am uscat cu foenul nici nu s-a mai conectat la PC, el tot blinkuie a pairing dar nu il vede nici laptopul si nici desktopul.
Duminica, daca tot ploua si nu urma sa se intample nimic deosebit ma duc pe la Brico Depot, si ma intorc acasa mai intelept si mai dotat cu un rand de surubelnite. Desfac mouse-ul, curat cu alcool izopropilic, usuc, suflu cu aer comprimat, degeaba.
Ca sa nu fie chiar trist obstescul sfarsit al unui mouse cazut eroic la datorie, carcasa lui acum foarte curata si butoanele sale le-am transferat unui mouse identic dar parte dintr-un set cu tastatura ce se afla intr-o conditie avansata de deteriorare. Si eu si tata probabil avem transpiratie mai acida decat sangele de Alien, pentru ca sub mainile noastre se ia vopseaua de pe mousi si tastaturi Microsoft, Logitech, Razer, Enermax... nimic nu rezista.
Ar fi trebuit sa am rabdare cu el si sa fac rost de surubelnite intai, ce voiam sa fac era foarte usor cu instrumentele potrivite. Dar nu m-am gandit ca are electronica atat de complicata si de sensibila inauntru. Si nici nu prea pot fi sigur daca de la apa i s-a tras sau de la uscat cu foenul, mai curand e de la stapan idiot.
Aveam ceva planuri cu un mouse Microsoft Wireless 8000, un mouse mare - nu varianta Mobile, argintiu si frumos. Doar ca l-am scos de la naftalina si l-am descoperit cu niste mazga pe rotita de parca il folosise Slimer. Logic, trebuia curatat neaparat.
Google to the rescue, aflu unde sunt surubelele, dau jos piciorusele mouse-lui si descopar ca Microsoft a folosit niste modele de surubele foarte specifice si relativ rar intalnite. Serios, a trebuit sa caut ceva timp pe la Brico Depot, fostul Brico Store cred, pana am gasit un set care sa contina capul de surubelnita necesar.
Doar ca eu n-am avut rabdare sa ma duc sa-mi cumpar sambata surubelnitele necesare, ma asteptam sa am nevoie de el functional cel tarziu duminica. In mintea de baiat educat si aproximativ inteligent am zis ca e OK nu numai sa il spal cu apa si sapun, dar sa il pun sub dus la presiune maxima si sa il umplu de apa peste tot ca sa fiu sigur ca am scos praful si parul de Mr. Bilbo si Mr. Gimli din el. Pentru ca daca pot sa spal asa un cooler de laptop care se alimenteaza la 5V si 500A, o fi OK si pentru mouse care foloseste o baterie de 1.5V.
Boy, was I wrong! Saracul mouse a mai pornit, a mai plimbat cursorul pe ecran dar nu mai facea click. Dupa ce l-am uscat cu foenul nici nu s-a mai conectat la PC, el tot blinkuie a pairing dar nu il vede nici laptopul si nici desktopul.
Duminica, daca tot ploua si nu urma sa se intample nimic deosebit ma duc pe la Brico Depot, si ma intorc acasa mai intelept si mai dotat cu un rand de surubelnite. Desfac mouse-ul, curat cu alcool izopropilic, usuc, suflu cu aer comprimat, degeaba.
Ca sa nu fie chiar trist obstescul sfarsit al unui mouse cazut eroic la datorie, carcasa lui acum foarte curata si butoanele sale le-am transferat unui mouse identic dar parte dintr-un set cu tastatura ce se afla intr-o conditie avansata de deteriorare. Si eu si tata probabil avem transpiratie mai acida decat sangele de Alien, pentru ca sub mainile noastre se ia vopseaua de pe mousi si tastaturi Microsoft, Logitech, Razer, Enermax... nimic nu rezista.
Ar fi trebuit sa am rabdare cu el si sa fac rost de surubelnite intai, ce voiam sa fac era foarte usor cu instrumentele potrivite. Dar nu m-am gandit ca are electronica atat de complicata si de sensibila inauntru. Si nici nu prea pot fi sigur daca de la apa i s-a tras sau de la uscat cu foenul, mai curand e de la stapan idiot.
sâmbătă, 12 octombrie 2013
Filosofie cu tarate
Rontaind eu la covrigeii cu tarate am inceput sa remarc ca sunt si multe bucati rupte. Si-am inceput sa ma intreb daca in punga sunt bagati intregi si se rup ulterior sau sunt din fabrica rupti inca dinainte de a ajunge in punga.
Pe urma am inceput sa ma gandesc ca noi suntem asemeni acestor covrigei cu tarate. Iesim pe poarta fabricii mai mult sau mai putin intregi si suntem aruncati in viata. Ne nimerim cu alti covrigei si se face o punga cu noi in care trebuie sa ne ducem existenta. Suntem aruncati in toate partile, ne ciocnim de alti covrigei din grup, unii rezistam si ramanem intregi, altii se rup si se fac bucati.
Si ca in viata sunt covrigei care sunt mai la suprafata si sunt alesi primii sa isi afle si sa isi indeplineasca menirea. Altii se ascund mai bine sau sunt mai greu de gasit pentru ca-s pe bucati si dureaza mai mult pana ajung sa fie apreciati. Dar nu sunt mai putin deliciosi ba chiar din contra, sunt mai gustosi tocmai pentru ca sunt mai rari si mai greu de obtinut.
Un singur covrigel nu este de ajuns, munca in echipa este necesara pentru a-si duce sarcina la bun sfarsit si fiecare trebuie sa inteleaga ca nu e singur si trebuie sa lucreze impreuna cu ceilalti covrigei. Cred ca unii dintre ei se simt singuri, de asta ii gasim agatati cu bucati mai mari sau mici dintr-un covrigel rupt. Pentru ca simt nevoia de companie, cauta sa fie impreuna cu un covrigle care sa le dea ideea de normalitate si apartenenta.
Totul e ca bucatile rupte ce suntem sa ne gasim covrigeii cu care ne potrivim.
Pe urma am inceput sa ma gandesc ca noi suntem asemeni acestor covrigei cu tarate. Iesim pe poarta fabricii mai mult sau mai putin intregi si suntem aruncati in viata. Ne nimerim cu alti covrigei si se face o punga cu noi in care trebuie sa ne ducem existenta. Suntem aruncati in toate partile, ne ciocnim de alti covrigei din grup, unii rezistam si ramanem intregi, altii se rup si se fac bucati.
Si ca in viata sunt covrigei care sunt mai la suprafata si sunt alesi primii sa isi afle si sa isi indeplineasca menirea. Altii se ascund mai bine sau sunt mai greu de gasit pentru ca-s pe bucati si dureaza mai mult pana ajung sa fie apreciati. Dar nu sunt mai putin deliciosi ba chiar din contra, sunt mai gustosi tocmai pentru ca sunt mai rari si mai greu de obtinut.
Un singur covrigel nu este de ajuns, munca in echipa este necesara pentru a-si duce sarcina la bun sfarsit si fiecare trebuie sa inteleaga ca nu e singur si trebuie sa lucreze impreuna cu ceilalti covrigei. Cred ca unii dintre ei se simt singuri, de asta ii gasim agatati cu bucati mai mari sau mici dintr-un covrigel rupt. Pentru ca simt nevoia de companie, cauta sa fie impreuna cu un covrigle care sa le dea ideea de normalitate si apartenenta.
Totul e ca bucatile rupte ce suntem sa ne gasim covrigeii cu care ne potrivim.
Cand te nenorocesc femeile cu intentiile lor bune
Adept al eficientei de obicei plec din casa cu backpack-ul in spate si portofelul in el, ceva maruntis si cartele de metrou, RATB si acces tin in buzunar la pantaloni. Si eram fericit.
Dar aparent nu eram fericit destul pentru ca femei din viata mea au decis ca eu ma chinui cu portofelul acela mare si incapator care intra numai bine in backpack. Si mi-au luat un portofel Samsonite, genul acela de piele, foarte frumos, foarte adanc si in care daca pui ceva explodeaza cum a facut cel al lui George Constantza.
Probabil a costat mai mult decat bani cash voi pune eu vreodata in el, pentru ca sunt adeptul folosiri cardului cat mai mult. Subtire, usor si acceptat la majoritatea comerciantilor.
Dar fiind cadou, acum sunt blestemat sa il folosesc si dracu' stie cum naiba sa fac asta pentru ca ma incurca daca il pun in buzunar in fata, in spate e o tinta pentru toti hotii veniti acasa din Spania si Italia in vacanta de iarna, geaca sau haina cu buzunar la piept port destul de rar si in backpack deja aveam un portofel. Ce sa pun in el? Abonamentele, cartelute de acces, bani? Ca sa stau sa le caut si sa le scot din portofel care portofel e in backpack?
Daca aveam nevoie de portofel, la varsta mea cred ca eram totusi in stare sa imi cumpar unul si singur.
Dar aparent nu eram fericit destul pentru ca femei din viata mea au decis ca eu ma chinui cu portofelul acela mare si incapator care intra numai bine in backpack. Si mi-au luat un portofel Samsonite, genul acela de piele, foarte frumos, foarte adanc si in care daca pui ceva explodeaza cum a facut cel al lui George Constantza.
Probabil a costat mai mult decat bani cash voi pune eu vreodata in el, pentru ca sunt adeptul folosiri cardului cat mai mult. Subtire, usor si acceptat la majoritatea comerciantilor.
Dar fiind cadou, acum sunt blestemat sa il folosesc si dracu' stie cum naiba sa fac asta pentru ca ma incurca daca il pun in buzunar in fata, in spate e o tinta pentru toti hotii veniti acasa din Spania si Italia in vacanta de iarna, geaca sau haina cu buzunar la piept port destul de rar si in backpack deja aveam un portofel. Ce sa pun in el? Abonamentele, cartelute de acces, bani? Ca sa stau sa le caut si sa le scot din portofel care portofel e in backpack?
Daca aveam nevoie de portofel, la varsta mea cred ca eram totusi in stare sa imi cumpar unul si singur.
Probleme cu produse luate de pe iHerb
In general imi place sa cumpar de pe iHerb.com pentru ca au preturi bune, costuri de transport mici si produsele de calitate cel putin decenta fata de ce avem noi la raft in Romania. Dar pe langa problema ocazionala cu colete disparute cu totul am constatat la cel mai recent pachet ca pot sosi produsele deteriorate desi cutia e intreaga.
Pasta de dinti Jason care trebuia sa fie minunata si exceptionala a sosit cu ambalajul deschis si nici un staniol sau alt sigiliu de siguranta, ceea ce mi s-a parut foarte suspect. Si pe deasupra nu sunt singurul la care a sosit pasta asa. Pentru mirodeniile Garlic Gold din care am mai luat in trecut, au ajuns cu bine si sunt delicioase e si mai X-Files situatia: capacul sticlei este intact, sita prin care cad mirodeniile este rupta, sigiliul de siguranta era dezlipit curat de pe gatul sticlei.
Am facut poze, scris la iHerb ca imi fac griji pentru cele doua produse ca nu mai sunt bune pentru a fi folosite si au fost foarte intelegatori cu aceasta situatie si mi-au rambursat costul produselor.
Ceea ce mi-e destul de clar e ca aceste deteriorari n-au avut loc in cursul transportului, cutia fiind intreaga, tubul de pasta nu e deformat si capacul si sticla de mirodenii sunt intacte. Asa ca nu inteleg ce s-a intamplat, desi una din posibilitati este inspectie la vama, alta ar fi un angajat tembel in depozitul iHerb si desigur exista si posiblitatea unor ghinioane si coincidente care mai bine s-ar fi manifestat prin castigarea de catre mine a premiului cele mare la Loto.
Pasta de dinti Jason care trebuia sa fie minunata si exceptionala a sosit cu ambalajul deschis si nici un staniol sau alt sigiliu de siguranta, ceea ce mi s-a parut foarte suspect. Si pe deasupra nu sunt singurul la care a sosit pasta asa. Pentru mirodeniile Garlic Gold din care am mai luat in trecut, au ajuns cu bine si sunt delicioase e si mai X-Files situatia: capacul sticlei este intact, sita prin care cad mirodeniile este rupta, sigiliul de siguranta era dezlipit curat de pe gatul sticlei.
Am facut poze, scris la iHerb ca imi fac griji pentru cele doua produse ca nu mai sunt bune pentru a fi folosite si au fost foarte intelegatori cu aceasta situatie si mi-au rambursat costul produselor.
Ceea ce mi-e destul de clar e ca aceste deteriorari n-au avut loc in cursul transportului, cutia fiind intreaga, tubul de pasta nu e deformat si capacul si sticla de mirodenii sunt intacte. Asa ca nu inteleg ce s-a intamplat, desi una din posibilitati este inspectie la vama, alta ar fi un angajat tembel in depozitul iHerb si desigur exista si posiblitatea unor ghinioane si coincidente care mai bine s-ar fi manifestat prin castigarea de catre mine a premiului cele mare la Loto.
sâmbătă, 5 octombrie 2013
Intrebare pentru parinti
De cati copii de ingropat mai este nevoie pentru ca parintii sa inceapa sa si-i educe? Pentru ca este evident ca n-au inteles nimic din toata agitatia de la televizor, cauzata de prostia unei babe demente si a unor parinti denaturati care-si prefera copilul mort si canonizat decat viu si educat.
Azi am luat troleibuzul sa ma duc acasa si dintr-un grup de pustani de 12~14 ani unul a avut ideea sa arunce cu mingea in geam in dreptul meu. M-a deranjat evident zgomotul din gandurile mele, desi nu am constatat vreun motiv sa ma sperii.
Dupa care am inceput sa ma gandesc, daca ar fi sa reactionez ca un personaj mai putin bine dispus si cu mult mai putine clase primare si sa ma dau jos la urmatoarea statie? In 2 minute sunt inapoi pe capul astora mici cu mingea lor de fotbal. Si dragi parinti care poate va preferati odoarele intregi si weekendul petrecut acasa si nu in camera de garda pe la spitale, sa fac un mic sumar ce se poate intampla:
- fractura de maxilar, dureaza o vesnicie pana se vindeca, e cu operatie din aceea cu suruburi si cu sechele vizibile pe fata si in vorbire, nu mai zic de mancat cu paiul sau perfuzie
- rinichi rupt, e cu operatie, sunt oricum 2, nu e asa grav
- ficat rupt, e cu operatie daca nu moare pana la spital de la hemoragia interna
- cot, umar dezarticulat, e cu pus la loc, trece repede
- genunchi dezarticulat, rotula zdrobita, e cu operatie si sechele in mers
- coaste fisurate e cu vindecare de durata, coaste rupte si plaman perforat e cu rugaciuni la Dumnezeu sa nu moara pana la spital
Pentru ca asta face pumnul vreunui golan care nu stie prea multe daca se intalneste cu astfel de esecuri de urmasi genetici pe care ati dat gres sa le educati corect.
Vreti sa trecem la nivelul 2 in care adaugam la personaj o arma alba sau niste alcool in ecuatie? Sau incepeti sa faceti educatie?
Azi am luat troleibuzul sa ma duc acasa si dintr-un grup de pustani de 12~14 ani unul a avut ideea sa arunce cu mingea in geam in dreptul meu. M-a deranjat evident zgomotul din gandurile mele, desi nu am constatat vreun motiv sa ma sperii.
Dupa care am inceput sa ma gandesc, daca ar fi sa reactionez ca un personaj mai putin bine dispus si cu mult mai putine clase primare si sa ma dau jos la urmatoarea statie? In 2 minute sunt inapoi pe capul astora mici cu mingea lor de fotbal. Si dragi parinti care poate va preferati odoarele intregi si weekendul petrecut acasa si nu in camera de garda pe la spitale, sa fac un mic sumar ce se poate intampla:
- fractura de maxilar, dureaza o vesnicie pana se vindeca, e cu operatie din aceea cu suruburi si cu sechele vizibile pe fata si in vorbire, nu mai zic de mancat cu paiul sau perfuzie
- rinichi rupt, e cu operatie, sunt oricum 2, nu e asa grav
- ficat rupt, e cu operatie daca nu moare pana la spital de la hemoragia interna
- cot, umar dezarticulat, e cu pus la loc, trece repede
- genunchi dezarticulat, rotula zdrobita, e cu operatie si sechele in mers
- coaste fisurate e cu vindecare de durata, coaste rupte si plaman perforat e cu rugaciuni la Dumnezeu sa nu moara pana la spital
Pentru ca asta face pumnul vreunui golan care nu stie prea multe daca se intalneste cu astfel de esecuri de urmasi genetici pe care ati dat gres sa le educati corect.
Vreti sa trecem la nivelul 2 in care adaugam la personaj o arma alba sau niste alcool in ecuatie? Sau incepeti sa faceti educatie?
vineri, 20 septembrie 2013
Un pic de lumina de la ING
Pentru ca sunt cazuri in care comenzile iHerb nu ajung iar acest magazin online nu vrea nici sa ramburseze banii si nici sa retrimita coletul expediat cu transportul ieftin, am intrebat la ING care este termenul in care pot reclama o tranzactie. Iata raspunsul lor mai jos, inca un motiv pentru care ING este si ramane banca mea preferata:
Buna ziua domnule G.,
Va informez ca, in termeni generali, o tranzactie poate fi contestata prin refuz la plata intr-un termen de 120 zile de la data la care trebuia sa intrati in posesia bunurilor/serviciilor. In situatia in care data la care trebuia sa primiti bunurile comandate a expirat, am rugamintea sa ne contactati telefonic la unul din numerele (My’Line 021.402.83.91 (Romtelecom), 0314.068.391 (RDS), 0372.388.391 (Vodafone), 0374.138.391 (Orange)- pentru completarea unor refuzuri la plata. De asemenea este necesar sa contactati comerciantul si sa solicitati informatii suplimentare cu privire la stadiul comenzii. Ulterior conversatia este necesar sa o transmiteti prin "forward" catre noi.
Cu stima,
Foarte tare, da? Si sa punem capat zvonurilor si dezinformarii asupra acestui subiect care planeaza printre blogurile de beauty.
Buna ziua domnule G.,
Va informez ca, in termeni generali, o tranzactie poate fi contestata prin refuz la plata intr-un termen de 120 zile de la data la care trebuia sa intrati in posesia bunurilor/serviciilor. In situatia in care data la care trebuia sa primiti bunurile comandate a expirat, am rugamintea sa ne contactati telefonic la unul din numerele (My’Line 021.402.83.91 (Romtelecom), 0314.068.391 (RDS), 0372.388.391 (Vodafone), 0374.138.391 (Orange)- pentru completarea unor refuzuri la plata. De asemenea este necesar sa contactati comerciantul si sa solicitati informatii suplimentare cu privire la stadiul comenzii. Ulterior conversatia este necesar sa o transmiteti prin "forward" catre noi.
Cu stima,
Foarte tare, da? Si sa punem capat zvonurilor si dezinformarii asupra acestui subiect care planeaza printre blogurile de beauty.
joi, 12 septembrie 2013
Cum reactionam pozitiv
Zilele astea am avut de jonglat cu mai multe situatii decat de obicei si am mai uitat sa imi adun hartiile din imprimanta si scanner. Natural si de asteptat de la colege, care fiind femei si femeile de obicei fiind usor cazute in cap, sa reactioneze aruncand foaia uitata de mine. Si cu un mic scandal pe tema asta, posibil legat si de 2 lei pentru covrigi si de faptul ca am intrebat frumos doar a doua zi dupa ce am rugat sa fie facuta o adeverinta. Pe cat posibil, nu sacai lumea la cap si nu ii intrerup din ce fac pentru ca asta le amana inutil termenul la care termina ce au de facut.
Desigur, dupa ce eu am gasit o foi uitate in imprimanta si scanner am intrebat cui le dau, pentru ca asa sunt eu defect, am momente din acestea de normalitate.
Desigur, dupa ce eu am gasit o foi uitate in imprimanta si scanner am intrebat cui le dau, pentru ca asa sunt eu defect, am momente din acestea de normalitate.
marți, 10 septembrie 2013
Sunt introvertit dar ma tratez
Sunt o persoana greu de suportat din multe motive, de fapt ma indoiesc ca as fi reusit sa ratez vreunul din motivele pentru care cineva poate fi considerat greu de suportat. Imi place mie sa fiu perfectionist si exhaustiv.
Fiind un introvertit declarat, sunt dintre acele persoane care nu tolereaza societatea si sentimentul este cat se poate de reciproc. Dar sunt cateva puncte care totusi trebuie clarificate pentru a pastra bunul renume al introvertitilor din toata lumea.
In primul rand, n-o sa ne luam campii si n-o sa va injunghiem ca sa va luam fata, asta e din filmul cu "she puts the lotion in the basket"... plus ca anul asta nu sunt la moda chestiile din piele si nici beige-ul nu e o culoare in tendinte. Sigur, din cand in cand scapa in peisaj cate un dement care se crede in GTA sau sniper de elita in ce CoD o mai fi la moda atunci. Si toata lumea care apare la TV sa vorbeasca despre el se rupe in doua sa explice cat de linistit si tacut si retras era personajul si cum nu le vine sa creada cate cimitire a umplut. De la cat se repeta obsesiv in presa si la TV, lumea ajunge sa generalizeze si sa asocieze comportamentul retras al unui introvertit cu cel al unei bombe cu ceas care de-abia asteapta sa scape in publicul nevinovat.
Lumea are impresia ca daca nu suntem in carciuma la moda a momentului rupandu-ne in figuri (adica in varii stadii de coma alcoolica prin Le Gaga, The Story sau alt rai pentru termite si tantari) sau la cea mai recenta cauza pe tema careia se protesteaza (eutanasierea maidanezilor si demararea lucrarilor la Rosia Montana sunt preferatele acestei saptamani) inseamna ca ne-am inchis in vreo camera intunecoasa singuri cu tristetea noastra bacoviana. Si impresia ca ne rugam sa se pogoare un inger din cer care sa ne scoata din singuratatea noastra mizerabila ca sa nu mai facem concurenta speciei emo la cantitatea de depresie produsa. Nimeni nu se gandeste ca poate suntem singuri ca Batman in batcave pentru ca vrem sa facem bat-stuff, cool stuff sau ca suntem retrasi in vizuina noastra ca un hobbit bine crescut si educat care vrea sa se bucure de aventurile prin care il poarta o carte buna. Sigur, interactiunea fata in fata isi are meritele ei, departe de mine de a nega beneficiile unei priviri scapate cu masura in decolteul unei fermecatoare vrajitoare, dar unii dintre noi suntem mai comfortabili in comunicare si ne deschidem mai usor din spatele unui ecran de laptop.
Nu uram chiar in totalitatea curentul mainstream, dar trebuie recunoscut ca hipsterii ne calca pe coada si ar trebui sa aiba aceeasi soarta ca si dinozaurii: specie extinsa, de gasit doar la muzeu. Daca nu mergem la filme sau la teatru nu inseamna ca uram toate filmele sau toate piesele de teatru, poate ca ne place sa le vedem comfortabil de acasa pe un ecran full HD cu Edge LED si sistem de sunet certificat THX in timp ce soarbem dintr-o ciocolata calda sau mancam popcorn productie cuptorul cu microunde Gorenje. Adevarul e ca ne plac cam aceleasi lucruri care plac si altor oameni, doar ca noua ne place sa le savuram mai pe indelete si in liniste. Ma indoiesc ca aceasta perceptie despre noi va disparea prea curand, atata timp cat vor exista activitati care ne obliga sa ne parasim comfortul casei noastre, noi vom prefera sa le transferam indoor pe cat mai multe dintre ele pentru a le pune de acord cu gusturile noastre evident net superioare in materie de distractie.
Pentru ca suntem mai tacuti si mai linistiti s-a incetatenit ideea ca ne lipsesc cu desavarsire abilitatile sociale. Evitam lumina reflectoarelor, ne place sa stam pe margine si sa analizam ce se intampla, sa intervenim cand consideram ca e cazul si pe urma sa ne intoarcem la umbra noastra preferata. In cazul meu oamenii ar fi surprinsi sa vada nivelul de afectiune aratat pentru cateva persoane importante si mai ales Mr. Bilbo, fata de consecventa cu care logica rece si ratiunea imi condamna subiectele ce inflameaza spiritele multor altora.
Ne place sa ne vedem persoanele dragi, ne simtim OK participand la eveniment si activitati sociale, dar cu masura si in conditiile noastre. Socializarea cu forta are efecte dezastruase, pentru ca de-abia asteptam sa avem un motiv bun sa dam dracu' toata povestea si sa ne intoarcem la activitatile noastre preferate. Din fericire exista mediul online unde putem discuta si imparatasi pareri cam ca spatienii lui Isaac Asimov in "Soarele gol" si mai iesim noi din carapace cand consideram ca e cazul, ca sa mai activam social.
Fiind un introvertit declarat, sunt dintre acele persoane care nu tolereaza societatea si sentimentul este cat se poate de reciproc. Dar sunt cateva puncte care totusi trebuie clarificate pentru a pastra bunul renume al introvertitilor din toata lumea.
In primul rand, n-o sa ne luam campii si n-o sa va injunghiem ca sa va luam fata, asta e din filmul cu "she puts the lotion in the basket"... plus ca anul asta nu sunt la moda chestiile din piele si nici beige-ul nu e o culoare in tendinte. Sigur, din cand in cand scapa in peisaj cate un dement care se crede in GTA sau sniper de elita in ce CoD o mai fi la moda atunci. Si toata lumea care apare la TV sa vorbeasca despre el se rupe in doua sa explice cat de linistit si tacut si retras era personajul si cum nu le vine sa creada cate cimitire a umplut. De la cat se repeta obsesiv in presa si la TV, lumea ajunge sa generalizeze si sa asocieze comportamentul retras al unui introvertit cu cel al unei bombe cu ceas care de-abia asteapta sa scape in publicul nevinovat.
Lumea are impresia ca daca nu suntem in carciuma la moda a momentului rupandu-ne in figuri (adica in varii stadii de coma alcoolica prin Le Gaga, The Story sau alt rai pentru termite si tantari) sau la cea mai recenta cauza pe tema careia se protesteaza (eutanasierea maidanezilor si demararea lucrarilor la Rosia Montana sunt preferatele acestei saptamani) inseamna ca ne-am inchis in vreo camera intunecoasa singuri cu tristetea noastra bacoviana. Si impresia ca ne rugam sa se pogoare un inger din cer care sa ne scoata din singuratatea noastra mizerabila ca sa nu mai facem concurenta speciei emo la cantitatea de depresie produsa. Nimeni nu se gandeste ca poate suntem singuri ca Batman in batcave pentru ca vrem sa facem bat-stuff, cool stuff sau ca suntem retrasi in vizuina noastra ca un hobbit bine crescut si educat care vrea sa se bucure de aventurile prin care il poarta o carte buna. Sigur, interactiunea fata in fata isi are meritele ei, departe de mine de a nega beneficiile unei priviri scapate cu masura in decolteul unei fermecatoare vrajitoare, dar unii dintre noi suntem mai comfortabili in comunicare si ne deschidem mai usor din spatele unui ecran de laptop.
Nu uram chiar in totalitatea curentul mainstream, dar trebuie recunoscut ca hipsterii ne calca pe coada si ar trebui sa aiba aceeasi soarta ca si dinozaurii: specie extinsa, de gasit doar la muzeu. Daca nu mergem la filme sau la teatru nu inseamna ca uram toate filmele sau toate piesele de teatru, poate ca ne place sa le vedem comfortabil de acasa pe un ecran full HD cu Edge LED si sistem de sunet certificat THX in timp ce soarbem dintr-o ciocolata calda sau mancam popcorn productie cuptorul cu microunde Gorenje. Adevarul e ca ne plac cam aceleasi lucruri care plac si altor oameni, doar ca noua ne place sa le savuram mai pe indelete si in liniste. Ma indoiesc ca aceasta perceptie despre noi va disparea prea curand, atata timp cat vor exista activitati care ne obliga sa ne parasim comfortul casei noastre, noi vom prefera sa le transferam indoor pe cat mai multe dintre ele pentru a le pune de acord cu gusturile noastre evident net superioare in materie de distractie.
Pentru ca suntem mai tacuti si mai linistiti s-a incetatenit ideea ca ne lipsesc cu desavarsire abilitatile sociale. Evitam lumina reflectoarelor, ne place sa stam pe margine si sa analizam ce se intampla, sa intervenim cand consideram ca e cazul si pe urma sa ne intoarcem la umbra noastra preferata. In cazul meu oamenii ar fi surprinsi sa vada nivelul de afectiune aratat pentru cateva persoane importante si mai ales Mr. Bilbo, fata de consecventa cu care logica rece si ratiunea imi condamna subiectele ce inflameaza spiritele multor altora.
Ne place sa ne vedem persoanele dragi, ne simtim OK participand la eveniment si activitati sociale, dar cu masura si in conditiile noastre. Socializarea cu forta are efecte dezastruase, pentru ca de-abia asteptam sa avem un motiv bun sa dam dracu' toata povestea si sa ne intoarcem la activitatile noastre preferate. Din fericire exista mediul online unde putem discuta si imparatasi pareri cam ca spatienii lui Isaac Asimov in "Soarele gol" si mai iesim noi din carapace cand consideram ca e cazul, ca sa mai activam social.
marți, 20 august 2013
Posta Romana... mai si livreaza colete Asos si iHerb
In mod socant si surprinzator sunt unul dintre probabil putinii clienti ai Postei Romane care are ceva bun de zis din cand in cand despre aceasta organizatie.
Nu ca nu ar fi motive sa ii injuri zilnic, mai ales cand au liber pe 15 si primesc de la Ponta si vinerea, pentru ca saracii bugetari muncesc atat de prea mult pentru binele nostru al tuturor care le suportam salariile. Mai ales cand ai ca mine 2 colete iHerb pe drum, 1 Asos si 1 special care vine dintr-o tara exotica pentru un proiect deosebit - cel putin sper ca vine, e important.
Dar ieri apare notificare de scrisoare voluminoasa, am senzatia ca trebuie sa fie pachetul cat jumatate de camion ca sa fie numit pachet la Posta Romana. Ma infiintez eu spre inchiderea programului, la 19 fara 10 minute, ajung repede la ghiseu si dau peste una dintre tanti postarite care e simpatica si se misca bine. Spre deosebire de una care e sictirita si trebuie sa dau drumul la zambet Gaelex TM ca sa fie mai agreabila.
Era un colet Asos, cel comandat cu reducere primita pentru aventura cu primul, cu inca o pereche de pantaloni scurti si mai albastri decat primii - pentru ca imi plac nuantele de albastru foarte mult, 5 perechi de ciorapi - pentru ca alergatul roade calcaiele si imi termina sosetele (chiar, ar trebui ca cineva cu studii de moda, fashion, design sa scrie un articol pe tema diferentei intre ciorapi si shoshete, as fi zis de Grebenisan dar pentru astfel de subiect complicat trebuie calificari ce se pot obtine doar la Barcelona, hai poate si la Paris, si IQ supraunitar).
Pentru ca aveam si 2 iHerb pe drum si vad ca e la raft unul, doar unul de fapt, instinctul imi zice ca-i al meu... sau pur si simplu animalul din mine a mirosit sapunurile din colet si intreb daca am doar Asos-ul, ii arat coletul din raft si zic ca astept 2 ca acela. Tanti se uita curioasa la cutie si descopera... ca aveam dreptate si ca era al meu :D.
Iata ce mi-a mirosit mie de am simtit de la 3m ca e al meu coletul:
African Black Soap Bar - pana acum 2 persoane mi-au confirmat ca are efect pe pielea afectata de psoriazis
Shea Butter Soap - pentru piele uscata si agresata de mediu, zgarieturi, sapunul ideal pentru vacanta domnisoarelor elegante si cu bun gust, pentru ca apa marii este sarata, soarele este puternic si tenul si pielea vor suferi multe agresiuni asa ca va fi nevoie de tot ajutorul de care poti face rost pentru a fi cea mai frumoasa si mai naturala.
Honey & Black Seed Soap - posibil sa fie varianta cu care m-am inteles cel mai bine, e sapunul cel mai bun pentru barbati in vacanta la mare. Pentru ca sa fim seriosi, vom fi batuti in cap si nu ne vom da cu crema desi femeile noastre vor insista, vom juca fotbal si ne vom zgaria de la cazaturi si faulturi, ne vom alege cu vreo vanataie de la figurile de macho pe dig. Seara la dus o sa vrei sapunul asta sa iti curete si vindece pielea de tanc si mascul feroce care esti. Si mirosul le innebuneste ;)
Distractie placuta :)
Nu ca nu ar fi motive sa ii injuri zilnic, mai ales cand au liber pe 15 si primesc de la Ponta si vinerea, pentru ca saracii bugetari muncesc atat de prea mult pentru binele nostru al tuturor care le suportam salariile. Mai ales cand ai ca mine 2 colete iHerb pe drum, 1 Asos si 1 special care vine dintr-o tara exotica pentru un proiect deosebit - cel putin sper ca vine, e important.
Dar ieri apare notificare de scrisoare voluminoasa, am senzatia ca trebuie sa fie pachetul cat jumatate de camion ca sa fie numit pachet la Posta Romana. Ma infiintez eu spre inchiderea programului, la 19 fara 10 minute, ajung repede la ghiseu si dau peste una dintre tanti postarite care e simpatica si se misca bine. Spre deosebire de una care e sictirita si trebuie sa dau drumul la zambet Gaelex TM ca sa fie mai agreabila.
Era un colet Asos, cel comandat cu reducere primita pentru aventura cu primul, cu inca o pereche de pantaloni scurti si mai albastri decat primii - pentru ca imi plac nuantele de albastru foarte mult, 5 perechi de ciorapi - pentru ca alergatul roade calcaiele si imi termina sosetele (chiar, ar trebui ca cineva cu studii de moda, fashion, design sa scrie un articol pe tema diferentei intre ciorapi si shoshete, as fi zis de Grebenisan dar pentru astfel de subiect complicat trebuie calificari ce se pot obtine doar la Barcelona, hai poate si la Paris, si IQ supraunitar).
Pentru ca aveam si 2 iHerb pe drum si vad ca e la raft unul, doar unul de fapt, instinctul imi zice ca-i al meu... sau pur si simplu animalul din mine a mirosit sapunurile din colet si intreb daca am doar Asos-ul, ii arat coletul din raft si zic ca astept 2 ca acela. Tanti se uita curioasa la cutie si descopera... ca aveam dreptate si ca era al meu :D.
Iata ce mi-a mirosit mie de am simtit de la 3m ca e al meu coletul:
African Black Soap Bar - pana acum 2 persoane mi-au confirmat ca are efect pe pielea afectata de psoriazis
Shea Butter Soap - pentru piele uscata si agresata de mediu, zgarieturi, sapunul ideal pentru vacanta domnisoarelor elegante si cu bun gust, pentru ca apa marii este sarata, soarele este puternic si tenul si pielea vor suferi multe agresiuni asa ca va fi nevoie de tot ajutorul de care poti face rost pentru a fi cea mai frumoasa si mai naturala.
Mango Butter Soap - miroase foarte frumos, foarte feminin, curata delicat, dar nu e genul meu
Honey & Black Seed Soap - posibil sa fie varianta cu care m-am inteles cel mai bine, e sapunul cel mai bun pentru barbati in vacanta la mare. Pentru ca sa fim seriosi, vom fi batuti in cap si nu ne vom da cu crema desi femeile noastre vor insista, vom juca fotbal si ne vom zgaria de la cazaturi si faulturi, ne vom alege cu vreo vanataie de la figurile de macho pe dig. Seara la dus o sa vrei sapunul asta sa iti curete si vindece pielea de tanc si mascul feroce care esti. Si mirosul le innebuneste ;)
Distractie placuta :)
duminică, 18 august 2013
Aventuri prin Vacaresti
Unul din defectele mele cele mai mari este ca iau in considerare faptul ca ma pot insela intr-o parere, cand practica arata ca asta se intampla neglijabil de rar. Tata se duce la masaj pentru varii probleme de spate, maseurul i-a spus ca poate inota la strandul Vacaresti, ar fi mai curat decat cel de la Cara (prin Titan).
Eu stiind ce zona imputita este in Autovit si terenul viran care este balta Vacarestiul eram de parere ca este o zona plina de mizerie si de tiganie. Si ce sa vezi, aveam dreptate!
In primul rand, harta zonei este facuta total aiurea, nu se poate ca o strada sa aiba 3 ramuri, e strada nu caracatita.
In al doilea rand, nu exista nicaieri explicatii cum se ajunge la strand iar cum tata se incapataneaza sa se duca la ore imposibile si sa nu anunte ca pleaca decat cand e deja la usa nu am cum sa merg cu el. Pentru ca am alt defect, cand e sa merg undeva prima oara ma descurc in ultimul hal de prost.
Ma dau eu jos din 634 la Pridvorului, caut strada Seceratoarei sau cum s-o numi ce-am vazut pe Google Maps ca ajunge la strand. Canci, nimic, nici o urma. Ma intorc inapoi, urc pe deal, caut in dreapta in stanga, nu gasesc nimic, printre case si blocuri. O iau printre blocuri, ajung pe Oltenitei, fac dreapta inapoi si ajung la Oraselul Copiilor. Vreau sa o iau pe langa el pentru ca e zona verde e de presupus ca strandul poate fi prin apropriere, dau peste o haita de sub 10 caini (poate maxim 8 sa fi fost) care se gandesc ca le-a sosit distractia de dupa amiaza si ma iau la latrat. Eu ma opresc, ma uit la ei, javrele latra in contrinuare dar au destula minte cat sa nu se apropie de mine si stam in razboi rece la 30 si de grade in soare si ne uitam unii la altii. Javrele, vai de ei de amarati slabi ce erau, daca aveam ceva de mancare le dadeam, vad ca nu o scot la capat cu mine si se retrag strategic. Dupa ce ii vad plecati bine o iau si eu din loc, merg prin Oraselul Copiilor tot spre dreapta mea si ajung in zona de gratare... care este exact in afara strandului.
Trec peste faptul ca eram in plina taranime si tiganie iesita la facut mici si gratar, urmaresc gardul si ajung la intrarea strandului este pus obisnuitul afis nesimtit cu "interzis accesul cu bautura din afara strandului" si "ne rezervam dreptul de a ne selecta clientii". Eram decis de vreo jumatate de ora ca oricum nu mai intru la strand pentru ca nu au fost in stare sa indice cum se ajunge la ei, pentru ca m-au facut sa umblu aiurea in soare, pentru ca daca nu e sa se intample in conditiile mele de introvertit capos atunci nu se intampla deloc, doar voiam sa vad exact unde au pus strandul. Si era genul de decis peste care se trece doar cu interventie divina si miracol gen sa fie una din cele 2 sau 3 donsoare pe care as vrea sa le vad in costum de baie exact la acest strand, m-am carat acasa. Pentru ca si eu imi rezerv dreptul sa aleg unde-mi cheltui banii.
Trebuia sa merg inapoi fata de statie si sa urc pe deal, ajungeam mult mai repede, dar nu aveam telefonul la mine sa ma uit pe harta direct. Doar nu era sa imi las telefonul nesupravegheat in mizeria asta de strand, la care eu nu mai am ce cauta vreodata. Dupa Hanul Haiducului trebuie sa te uiti pentru ca pentru el s-au pus afise care intr-un colt mentioneaza si strandul Vacaresti, doar are sens maxim sa pui mare numele unui restaurnat pe care nu il cauta nimeni si sa mentionezi strandul care e imens mai mare si mai popular aproape deloc.
Pe scurt: strandul este aproape inaccesibil daca nu vii cu tancul sa urci pe deal si sa treci de haitele de caini, inauntru este aglomeratie de tarani, cocalari si tigani, iar de la gratarele din jurul strandului vei fi afumat de mici si gratare de porc, atmosfera este asigura de "hituri" de moment. Poate conti de Afumati si printzese de Pipera ar aprecia un astfel de loc alaturi de prietenele lor bune, ducesele de Voluntari. Dar mie nu imi mai calca piciorul pe acolo.
Eu stiind ce zona imputita este in Autovit si terenul viran care este balta Vacarestiul eram de parere ca este o zona plina de mizerie si de tiganie. Si ce sa vezi, aveam dreptate!
In primul rand, harta zonei este facuta total aiurea, nu se poate ca o strada sa aiba 3 ramuri, e strada nu caracatita.
In al doilea rand, nu exista nicaieri explicatii cum se ajunge la strand iar cum tata se incapataneaza sa se duca la ore imposibile si sa nu anunte ca pleaca decat cand e deja la usa nu am cum sa merg cu el. Pentru ca am alt defect, cand e sa merg undeva prima oara ma descurc in ultimul hal de prost.
Ma dau eu jos din 634 la Pridvorului, caut strada Seceratoarei sau cum s-o numi ce-am vazut pe Google Maps ca ajunge la strand. Canci, nimic, nici o urma. Ma intorc inapoi, urc pe deal, caut in dreapta in stanga, nu gasesc nimic, printre case si blocuri. O iau printre blocuri, ajung pe Oltenitei, fac dreapta inapoi si ajung la Oraselul Copiilor. Vreau sa o iau pe langa el pentru ca e zona verde e de presupus ca strandul poate fi prin apropriere, dau peste o haita de sub 10 caini (poate maxim 8 sa fi fost) care se gandesc ca le-a sosit distractia de dupa amiaza si ma iau la latrat. Eu ma opresc, ma uit la ei, javrele latra in contrinuare dar au destula minte cat sa nu se apropie de mine si stam in razboi rece la 30 si de grade in soare si ne uitam unii la altii. Javrele, vai de ei de amarati slabi ce erau, daca aveam ceva de mancare le dadeam, vad ca nu o scot la capat cu mine si se retrag strategic. Dupa ce ii vad plecati bine o iau si eu din loc, merg prin Oraselul Copiilor tot spre dreapta mea si ajung in zona de gratare... care este exact in afara strandului.
Trec peste faptul ca eram in plina taranime si tiganie iesita la facut mici si gratar, urmaresc gardul si ajung la intrarea strandului este pus obisnuitul afis nesimtit cu "interzis accesul cu bautura din afara strandului" si "ne rezervam dreptul de a ne selecta clientii". Eram decis de vreo jumatate de ora ca oricum nu mai intru la strand pentru ca nu au fost in stare sa indice cum se ajunge la ei, pentru ca m-au facut sa umblu aiurea in soare, pentru ca daca nu e sa se intample in conditiile mele de introvertit capos atunci nu se intampla deloc, doar voiam sa vad exact unde au pus strandul. Si era genul de decis peste care se trece doar cu interventie divina si miracol gen sa fie una din cele 2 sau 3 donsoare pe care as vrea sa le vad in costum de baie exact la acest strand, m-am carat acasa. Pentru ca si eu imi rezerv dreptul sa aleg unde-mi cheltui banii.
Trebuia sa merg inapoi fata de statie si sa urc pe deal, ajungeam mult mai repede, dar nu aveam telefonul la mine sa ma uit pe harta direct. Doar nu era sa imi las telefonul nesupravegheat in mizeria asta de strand, la care eu nu mai am ce cauta vreodata. Dupa Hanul Haiducului trebuie sa te uiti pentru ca pentru el s-au pus afise care intr-un colt mentioneaza si strandul Vacaresti, doar are sens maxim sa pui mare numele unui restaurnat pe care nu il cauta nimeni si sa mentionezi strandul care e imens mai mare si mai popular aproape deloc.
Pe scurt: strandul este aproape inaccesibil daca nu vii cu tancul sa urci pe deal si sa treci de haitele de caini, inauntru este aglomeratie de tarani, cocalari si tigani, iar de la gratarele din jurul strandului vei fi afumat de mici si gratare de porc, atmosfera este asigura de "hituri" de moment. Poate conti de Afumati si printzese de Pipera ar aprecia un astfel de loc alaturi de prietenele lor bune, ducesele de Voluntari. Dar mie nu imi mai calca piciorul pe acolo.
joi, 15 august 2013
Ogre, un alt fel de ogre decat Shrek
Povestea lui Smash, un ogre din taramul magic Xanth, este cea mai recenta carte din serie pe care am citit-o pe nerasuflate. Personajul sau a fost introdus intr-un volum precedent, Smash fiind prieten cu printul Dor si era in party-ul sau in aventurile din Mundania.
In Xanth un ogre este o creatura magica, caracteristicile sale principale sunt puterea fizica imensa insotita de o prostie la fel de mare, uratenia si valorile inversate fata de cele ale altor fiinte. Ce oamenilor li se pare urat si dezgustator, pentru un ogre este atragator si daca vrei sa ii faci un compliment "urat de-mi sta ceasul' si "imputit ca un tomberon" sigur il vor face sa se simta bine.
Urmarind aventurile lui Smash aflam ca este de fapt doar pe jumatate ogre, mama lui fiind de origine partial umanoida. Tatal sau, Crunch, desi ogre get beget este prin alegere vegetarian - adica refuza sa manance oameni. Pe masura ce povestea progreseaza Smash incepe sa arate atribute din ce in ce mai contrare cu apartenenta sa la randurile capcaunilor. Are idei, vine cu planuri, dezvolta loialitate, se tine de cuvant, da dovada de inventivitate.
La final ne dam seama ca "Ogre, ogre" este o mare metafora pentru faptul ca suntem asa cum ne vede societatea ca suntem si raspundem prin comportamentul si reactiile pe care ni le cer cei din jur. Smash, pentru ca era vazut ca un simplu capcaun mare si prost se vedea si el insusi ca atare, iar prezenta si faptele sale reflectau viziunea si asteptarile societatii de la el. Rezultatele sunt uimitoare cand el este perceput si altfel decat ca o forta fara minte a naturii, se vad atat in personalitatea sa cat si in schimbarea sa fizica.
Pentru mine a fost un pic revelator sa constat similaritatile dintre transformarile lui Smash si schimbarea mea de atitudine, comparat cu acum felul meu de a fi de acum cativa ani. Vad ca sunt o geana mai intelegator, nu mai raspund agresiv la prima provocare, s-a luat pe mine o idee din politetea si amabilitatea celor din jur, incepe sa se simta in felul in care comunic. Agresivitatea nu mai e chiar prima solutie, dar nici prea comunicativi nu suntem, nici eu si nici Smash, mai e de lucru.
In Xanth un ogre este o creatura magica, caracteristicile sale principale sunt puterea fizica imensa insotita de o prostie la fel de mare, uratenia si valorile inversate fata de cele ale altor fiinte. Ce oamenilor li se pare urat si dezgustator, pentru un ogre este atragator si daca vrei sa ii faci un compliment "urat de-mi sta ceasul' si "imputit ca un tomberon" sigur il vor face sa se simta bine.
Urmarind aventurile lui Smash aflam ca este de fapt doar pe jumatate ogre, mama lui fiind de origine partial umanoida. Tatal sau, Crunch, desi ogre get beget este prin alegere vegetarian - adica refuza sa manance oameni. Pe masura ce povestea progreseaza Smash incepe sa arate atribute din ce in ce mai contrare cu apartenenta sa la randurile capcaunilor. Are idei, vine cu planuri, dezvolta loialitate, se tine de cuvant, da dovada de inventivitate.
La final ne dam seama ca "Ogre, ogre" este o mare metafora pentru faptul ca suntem asa cum ne vede societatea ca suntem si raspundem prin comportamentul si reactiile pe care ni le cer cei din jur. Smash, pentru ca era vazut ca un simplu capcaun mare si prost se vedea si el insusi ca atare, iar prezenta si faptele sale reflectau viziunea si asteptarile societatii de la el. Rezultatele sunt uimitoare cand el este perceput si altfel decat ca o forta fara minte a naturii, se vad atat in personalitatea sa cat si in schimbarea sa fizica.
Pentru mine a fost un pic revelator sa constat similaritatile dintre transformarile lui Smash si schimbarea mea de atitudine, comparat cu acum felul meu de a fi de acum cativa ani. Vad ca sunt o geana mai intelegator, nu mai raspund agresiv la prima provocare, s-a luat pe mine o idee din politetea si amabilitatea celor din jur, incepe sa se simta in felul in care comunic. Agresivitatea nu mai e chiar prima solutie, dar nici prea comunicativi nu suntem, nici eu si nici Smash, mai e de lucru.
luni, 12 august 2013
Teste
Cel cu masina
Pe la cursurile de master facute in ASE am avut parte de urmatorul test: esti cu masina pe un drum de munte, se porneste o furtuna teribila, la un refugiu pe marginea drumului dai peste doctorul care te-a operat si ti-a salvat viata, nanaca de te-a crescut de cand erai mic acum grav bolnava si cel/cea care va fi iubirea vietii tale. Intrebarea era pe cine iei cu tine?
Dintre colegi doar doi au pus raspunsul corect, eu si inca unul care a avut destula minte sa copieze de la mine. Fetele au fost ceva mai inspirate si au fost cateva care cred ca au dat singure peste raspunsul corect. Pentru mine, stiind ca exista un raspuns corect si o solutie perfecta la problema, a fost relativ simplu sa zic ca ma dau jos din masina si raman cu dragostea vietii mele in timp ce doctorul se duce cu nanaca la spital. Dar barbatii simpli au o mare problema in a renunta la masina lor, nu sunt in stare sa considere optiunea astea. Avantajele mele au fost ca n-am masina, desi as putea sa am vreau sa fiu eu cel interesant pentru o femeie nu masina mea, si faptul ca sunt ceva ma inteligent decat idiotul obisnuit, stiind ca trebuie sa existe o solutie ideala am cautat pana am gasit.
Cel cu dublu rosu
La un curs de vanzari ne-au dat un test care consta in ales intre culorile albastru si rosu, impreuna cu un partener. Cand alegeam amandoi rosu, castigam amandoi puncte. Cand alegeam unul albastru si unul rosu, cel cu albastru castiga puncte, cel cu rosu pierdea. Cand eram amandoi pe albastru, amandoi pierdeam la greu.
Daca tin bine minte, eu am ales prima oara rosu, partenerul a pus albastru. A doua oara am pus albastru, el nu mai stiu. Pe la jumatatea testului te puteai intalni si discuta cu partenerul, am stabilit ca mergem pe rosu, eu desigur m-am tinut de cuvant si am primit albastru. Dupa care m-am enervat si am albastrit tot pe acolo.
Morala este ca in viata trebuie sa dai "rosu" de 2x la rand pentru a arata ca ai intentii pozitive si daca vezi ca nici dupa a 2-a oara nu primesti raspuns pe masura poti sa intorci foaia si sa se lase cu sange pe pereti. Nu zic ca incerc sa fac asa in viata, dar incerc sa imi aduc aminte si sa mai dau o sansa din cand in cand. Uneori reusesc, alteori nu.
Testul Cooper
Acesta e un test foarte simplu pentru a determina forma fizica si consta in cati metri poti sa alergi in 12 minute. Rezultatul meu de tocilar sedentar care se bronzeaza la ecranul laptopului sau desktopului ma pune in gama medie, cu 1900 de metri. Imi lipsesc 600 de metri ca sa ma simt bine in privinta conditiei mele fizice, dar se lucreaza la upgrade-uri :D
Ce ma surprinde este faptul ca pot juca badminton ore in sir pana imi cedeaza oponentii de oboseala, si badminton e 90% alergat, dar cand e vorba de inot sau alergat obosesc mai repede.O fi de la efortul sustinut si faptul ca badminton joc in parc unde aerul este mai curat si oxigenat iar alergatul a fost in oras, pe bulevard? Iar inotul e la piscina in aer liber, de unde aer curat cand e plin de fitze in jur?
Cert este ca aproape de la prima jumatate de kilometru am respirat greu, parca nu aveam randament la convertit oxigenul in CO2. Si cum n-am mai avut de ceva timp un pic de febra musculara, mi-a prins bine efortul, am dormit mai bine si am visat mai frumos.
Pe la cursurile de master facute in ASE am avut parte de urmatorul test: esti cu masina pe un drum de munte, se porneste o furtuna teribila, la un refugiu pe marginea drumului dai peste doctorul care te-a operat si ti-a salvat viata, nanaca de te-a crescut de cand erai mic acum grav bolnava si cel/cea care va fi iubirea vietii tale. Intrebarea era pe cine iei cu tine?
Dintre colegi doar doi au pus raspunsul corect, eu si inca unul care a avut destula minte sa copieze de la mine. Fetele au fost ceva mai inspirate si au fost cateva care cred ca au dat singure peste raspunsul corect. Pentru mine, stiind ca exista un raspuns corect si o solutie perfecta la problema, a fost relativ simplu sa zic ca ma dau jos din masina si raman cu dragostea vietii mele in timp ce doctorul se duce cu nanaca la spital. Dar barbatii simpli au o mare problema in a renunta la masina lor, nu sunt in stare sa considere optiunea astea. Avantajele mele au fost ca n-am masina, desi as putea sa am vreau sa fiu eu cel interesant pentru o femeie nu masina mea, si faptul ca sunt ceva ma inteligent decat idiotul obisnuit, stiind ca trebuie sa existe o solutie ideala am cautat pana am gasit.
Cel cu dublu rosu
La un curs de vanzari ne-au dat un test care consta in ales intre culorile albastru si rosu, impreuna cu un partener. Cand alegeam amandoi rosu, castigam amandoi puncte. Cand alegeam unul albastru si unul rosu, cel cu albastru castiga puncte, cel cu rosu pierdea. Cand eram amandoi pe albastru, amandoi pierdeam la greu.
Daca tin bine minte, eu am ales prima oara rosu, partenerul a pus albastru. A doua oara am pus albastru, el nu mai stiu. Pe la jumatatea testului te puteai intalni si discuta cu partenerul, am stabilit ca mergem pe rosu, eu desigur m-am tinut de cuvant si am primit albastru. Dupa care m-am enervat si am albastrit tot pe acolo.
Morala este ca in viata trebuie sa dai "rosu" de 2x la rand pentru a arata ca ai intentii pozitive si daca vezi ca nici dupa a 2-a oara nu primesti raspuns pe masura poti sa intorci foaia si sa se lase cu sange pe pereti. Nu zic ca incerc sa fac asa in viata, dar incerc sa imi aduc aminte si sa mai dau o sansa din cand in cand. Uneori reusesc, alteori nu.
Testul Cooper
Acesta e un test foarte simplu pentru a determina forma fizica si consta in cati metri poti sa alergi in 12 minute. Rezultatul meu de tocilar sedentar care se bronzeaza la ecranul laptopului sau desktopului ma pune in gama medie, cu 1900 de metri. Imi lipsesc 600 de metri ca sa ma simt bine in privinta conditiei mele fizice, dar se lucreaza la upgrade-uri :D
Ce ma surprinde este faptul ca pot juca badminton ore in sir pana imi cedeaza oponentii de oboseala, si badminton e 90% alergat, dar cand e vorba de inot sau alergat obosesc mai repede.O fi de la efortul sustinut si faptul ca badminton joc in parc unde aerul este mai curat si oxigenat iar alergatul a fost in oras, pe bulevard? Iar inotul e la piscina in aer liber, de unde aer curat cand e plin de fitze in jur?
Cert este ca aproape de la prima jumatate de kilometru am respirat greu, parca nu aveam randament la convertit oxigenul in CO2. Si cum n-am mai avut de ceva timp un pic de febra musculara, mi-a prins bine efortul, am dormit mai bine si am visat mai frumos.
sâmbătă, 10 august 2013
Nu inteleg (dar nici nu prea incerc)
Filosofam cu Mr. Bilbo de dimineata, el despre pisici pe 4 labutze, eu despre matzuline pe 2.
Si cam ajungem noi la aceeasi concluzie, ca nu le intelegem si nu are sens pentru ca...
Ma calca pe coada, reactionez, explic. Eu care nu explic niciodata, doar judec si execut.
Ne certam (cred), ma sterge pe fb, ma pune pe ignore.
Rezulta ca eu sunt cel care a pus capat relatiei si-am exagerat.
WTH?!
Si cam ajungem noi la aceeasi concluzie, ca nu le intelegem si nu are sens pentru ca...
Ma calca pe coada, reactionez, explic. Eu care nu explic niciodata, doar judec si execut.
Ne certam (cred), ma sterge pe fb, ma pune pe ignore.
Rezulta ca eu sunt cel care a pus capat relatiei si-am exagerat.
WTH?!
sâmbătă, 3 august 2013
Piscinele din Bucuresti
Dragilor care vă duceţi la piscină şi o ardeti fitzos şi cu nasul pe sus, suneti la curent cu normele de igienă, sănătate şi siguranţă pe care le încalcă locul vostru preferat de frecat menta?
Nu? Hai sa nu fiu rău şi sa vă deschid un pic ochii cu câteva ilegalităţi simple pe care le practică toate piscinele gen Barletto, Player, Fratelli, Tineretului şi multe altele.
Şanţ sau măcar groapă cu apă clorurata pentru curăţat tălpile inainte de intrat în apă aţi văzut? Nu? Nasol, tocmai aţi adăugat la apă tot jegul ţăranilor parveniţi şi arivistilor de pe sezlongul de lângă.
Trepte cu bare de susţinere am mai văzut, cred că nu se vând altfel piscinele. Dar bara de protecţie pe interior aţi văzut? Aia care e pentru cei care înoată şi sa nu dea cu capul în peretele piscinei sau cei care au obosit şi trebuie sa se odihnească.
Adâncimea e marcată pe marginea piscinei? Nope? Şi atunci de unde ştii dacă poţi sa sari în cap în apă aceea sau e bună sa înoţi?
Nu mai zic de întrebarea mult mai gravă, credeți că dacă nu le-a păsat de chestii simple şi ieftine ca două pensule de vopsea, o bara de metal le pasă de lege sa pună clorul în apă piscinei cât cer normele sanitare? Şi vă mai miraţi de bube, coşuri si boli de piele la sfârşitul verii.
Btw, credeţi că apa e sărată de la sare? Ha ha ha, nu, e de la toţi jegosii care nu ies din apă sa se ducă la toaletă. Mai ales în stranduri că Tineretului unde e un singur bazin pentru toate vârstele, nu degeaba în strandurile mai vechi s-a încetăţenit denumirea "pentru pisaciosi" pentru acele bazine de 30-40-50cm. Care le erau dedicate şi îi ţineau separaţi de restul vizitatorilor, despre care se presupune că ştiu sa se abţină totuşi.
Nu? Hai sa nu fiu rău şi sa vă deschid un pic ochii cu câteva ilegalităţi simple pe care le practică toate piscinele gen Barletto, Player, Fratelli, Tineretului şi multe altele.
Şanţ sau măcar groapă cu apă clorurata pentru curăţat tălpile inainte de intrat în apă aţi văzut? Nu? Nasol, tocmai aţi adăugat la apă tot jegul ţăranilor parveniţi şi arivistilor de pe sezlongul de lângă.
Trepte cu bare de susţinere am mai văzut, cred că nu se vând altfel piscinele. Dar bara de protecţie pe interior aţi văzut? Aia care e pentru cei care înoată şi sa nu dea cu capul în peretele piscinei sau cei care au obosit şi trebuie sa se odihnească.
Adâncimea e marcată pe marginea piscinei? Nope? Şi atunci de unde ştii dacă poţi sa sari în cap în apă aceea sau e bună sa înoţi?
Nu mai zic de întrebarea mult mai gravă, credeți că dacă nu le-a păsat de chestii simple şi ieftine ca două pensule de vopsea, o bara de metal le pasă de lege sa pună clorul în apă piscinei cât cer normele sanitare? Şi vă mai miraţi de bube, coşuri si boli de piele la sfârşitul verii.
Btw, credeţi că apa e sărată de la sare? Ha ha ha, nu, e de la toţi jegosii care nu ies din apă sa se ducă la toaletă. Mai ales în stranduri că Tineretului unde e un singur bazin pentru toate vârstele, nu degeaba în strandurile mai vechi s-a încetăţenit denumirea "pentru pisaciosi" pentru acele bazine de 30-40-50cm. Care le erau dedicate şi îi ţineau separaţi de restul vizitatorilor, despre care se presupune că ştiu sa se abţină totuşi.
vineri, 2 august 2013
Cine esti tu?
Cand am primit aceasta intrebare era retorica si intr-un context deloc prietenos. Mi-a dat totusi un pic de gandit si raspunsul nu e simplu si nu se adreseaza unei singure persoane.
Sunt eu si ma vrei de partea ta daca invadeaza extraterestrii, se rascoala robotii, ataca zombies sau combinatie de 3 factorial din toate acestea.
Sunt un oarecare care te-a ajutat cand altii nu puteau, nu stiau sau ne le pasa de tine, because my English is damn near perfect.
Sunt un personaj care a vazut ce postezi, a inteles ce iti doresti sau ti-ar face placere si n-a stat cu mainile in buzunar ca altii, ti-a oferit ce ai nevoie pentru ca imi place sa ajut si sa dovedesc ce pot si ce merit.
Sunt ingrijorat de faptul ca stai atat de mult in casa si socializezi putin chiar si dupa standardele mele de lup singuratic, ma preocupa cat de multa importanta acorzi unor pagini si cat de putin intelegi persoana mea.
Sunt calm si controlat si iti atrag atentia ca ai gresit si m-ai jignit, intai tie iar daca vad ca te porti ca o pustoaica razgaiata te tratez ca atare si le spun parintilor, iar daca nici ei nu reactioneaza fac ce ar fi trebuit sa fac intai. La lumina, nu pe la spate sa aflii din intamplare sau accident, ca vezi un link sau poza.
Sunt cu adevarat arian si mi se pare interesant asta, dar chiar am sange austriac si vad cum trasaturile au sarit peste generatii si cum le-am mostenit de la strabunicii mei adusi de rege sa fie mestesugari si sa vina cu progres si dezvoltare pentru Romania.
Sunt indeajuns de deschis la minte incat sa inteleg ca nu esti de vina pentru pacatele parintilor, chiar daca actiunile lor te-au cam bagat in gura lupilor. Si nu era deloc greu sa te protejeze si sa te tina departe de lumina reflectoarelor.
Sunt intelegator si nu pun la inima insultele primite gratuit, le trec pe seama emotiilor de moment, dar nu iert lipsa de respect. Daca ceva ma costa bani sau timp, e OK, sunt resurse la care nu tin foarte mult, dar de respect imi pasa.
Sunt ocupat, am un job care imi place, ies in oras si totusi scriu mai mult decat tine, mai des decat tine. Ce-i drept, nu la fel de bine si detaliat ca tine, dar pe acolo. Pe de alta parte nici nu e scopul meu, eu scriu ca sa ma descarc, sa ma aud si sa vad lucrurile cu detasare.
Sunt arogant, cinic, ironic si misogin cu toate, numai cu tine devin supus si intelegator pentru ca trebuie sa vad daca esti ca toate sau esti diferita.
Sunt plin de demoni tinuti in lanturi din care uneori mai scapa sau primesc frau mai liber, cand sunt zgandariti si provocati, si ar trebui sa te bucuri ca n-au facut decat sa maraie un pic, nici macar sa zgarie n-au ajuns, daramite sa muste.
Sunt corect si cinstit si spun doar ceea ce cred ca e adevarat, si daca nu pot pretinde sa primesc la fel, cel putin sa nu fiu mintit ar fi acceptabil.
Sunt profesionist si responsabil, ma bucur sa aduc profit firmei, sa vad ca am o contributie pozitiva si ma bucur cand sunt apreciat si laudat.
Sunt Gaelex, cel care hoinareste intotdeauna singuratic.
Sunt eu si ma vrei de partea ta daca invadeaza extraterestrii, se rascoala robotii, ataca zombies sau combinatie de 3 factorial din toate acestea.
Sunt un oarecare care te-a ajutat cand altii nu puteau, nu stiau sau ne le pasa de tine, because my English is damn near perfect.
Sunt un personaj care a vazut ce postezi, a inteles ce iti doresti sau ti-ar face placere si n-a stat cu mainile in buzunar ca altii, ti-a oferit ce ai nevoie pentru ca imi place sa ajut si sa dovedesc ce pot si ce merit.
Sunt ingrijorat de faptul ca stai atat de mult in casa si socializezi putin chiar si dupa standardele mele de lup singuratic, ma preocupa cat de multa importanta acorzi unor pagini si cat de putin intelegi persoana mea.
Sunt calm si controlat si iti atrag atentia ca ai gresit si m-ai jignit, intai tie iar daca vad ca te porti ca o pustoaica razgaiata te tratez ca atare si le spun parintilor, iar daca nici ei nu reactioneaza fac ce ar fi trebuit sa fac intai. La lumina, nu pe la spate sa aflii din intamplare sau accident, ca vezi un link sau poza.
Sunt cu adevarat arian si mi se pare interesant asta, dar chiar am sange austriac si vad cum trasaturile au sarit peste generatii si cum le-am mostenit de la strabunicii mei adusi de rege sa fie mestesugari si sa vina cu progres si dezvoltare pentru Romania.
Sunt indeajuns de deschis la minte incat sa inteleg ca nu esti de vina pentru pacatele parintilor, chiar daca actiunile lor te-au cam bagat in gura lupilor. Si nu era deloc greu sa te protejeze si sa te tina departe de lumina reflectoarelor.
Sunt intelegator si nu pun la inima insultele primite gratuit, le trec pe seama emotiilor de moment, dar nu iert lipsa de respect. Daca ceva ma costa bani sau timp, e OK, sunt resurse la care nu tin foarte mult, dar de respect imi pasa.
Sunt ocupat, am un job care imi place, ies in oras si totusi scriu mai mult decat tine, mai des decat tine. Ce-i drept, nu la fel de bine si detaliat ca tine, dar pe acolo. Pe de alta parte nici nu e scopul meu, eu scriu ca sa ma descarc, sa ma aud si sa vad lucrurile cu detasare.
Sunt arogant, cinic, ironic si misogin cu toate, numai cu tine devin supus si intelegator pentru ca trebuie sa vad daca esti ca toate sau esti diferita.
Sunt plin de demoni tinuti in lanturi din care uneori mai scapa sau primesc frau mai liber, cand sunt zgandariti si provocati, si ar trebui sa te bucuri ca n-au facut decat sa maraie un pic, nici macar sa zgarie n-au ajuns, daramite sa muste.
Sunt corect si cinstit si spun doar ceea ce cred ca e adevarat, si daca nu pot pretinde sa primesc la fel, cel putin sa nu fiu mintit ar fi acceptabil.
Sunt profesionist si responsabil, ma bucur sa aduc profit firmei, sa vad ca am o contributie pozitiva si ma bucur cand sunt apreciat si laudat.
Sunt Gaelex, cel care hoinareste intotdeauna singuratic.
joi, 1 august 2013
Moda "feerica" la Sibiu
Spre sfarsitul lui Batman begins, si nu-mi scapa ironia exprimarii folosite, e un citat care imi place mult:
I won't kill you...but I don't have to save you.
Cam la fel procedez eu cand cineva m-a calcat pe coada, nu-mi ies din cale-afara din drum ca sa le fac rau dar nici nu ma deranjez sa le fac vreun bine.
Daca as fi stiut pe cineva de care sa imi pese interesat(a) de fashion si prezentari de moda i-as fi spus probabil de Feeric, doar stiam de eveniment de la tandemul blond al Clujului Grebenisan & Ceusan. Dar de ce mi-as folosi eu inteligenta si resursele pentru asa ceva? De la o vreme incoace am constatat ca pe langa resurse, responsabilitati am inceput sa am si mandrie. E o dezvoltare recenta ce rezulta probabil din constatarea ca eu chiar ma implic si rezolv in timp ce altii vorbesc in vant.
Iar pentru mine, la nevoie pot fi un gentleman perfect, si cateva zile de concediu la Sibiu n-ar fi fost rau, am ramas cu dorinta sa il explorez si sa fac poze de cand am fost acum cativa ani pentru doar 2 zile. Aveam ceva afaceri acolo si n-am apucat sa vizitez decat gradina zoologica. E o zona frumoasa, cu arhitectura bogata si aer curat.
P.S. Mai e un citat care imi place, de data asta din Dune, una din cartile mele de suflet
The power to destroy a thing is the absolute control over it.
Un refuz cinstit
Adolescent fiind ma teroriza ideea sa invit o fata la film sau plimbare in parc sau ce era pe atunci la moda, pentru ca mi-era frica sa fiu refuzat. Noi baietii eram invatati sa ne fie rusine de dorintele si sentimentele noastre si sa ne doara stigma unui refuz. Bineinteles ca toata aceasta rusine toxica este o tampenie care exista doar in mintea noastra, unei femei ii place sa te vada vulnerabil si sa afle ca tu ca barbat ai nevoie de ea. Chiar daca nu te place, tot ii flateaza orgoliul ei.
Intre timp m-am mai maturizat si am invatat ca o femeie in stare sa ma refuze pentru ca deja are un idiot propriu si personal merita mai mult respect decat o printzesa care face fitze si simte bobul de piper sub 7 perne dar sa spuna adevaruri simple ii este ceva necunoscut.
Unii dintre noi suntem barbati carora ne plac femeile independente si stim sa apreciem pe una care ne refuza si cu mers la film si cu mers la strand si cu mers la plimbare in parc si facut poze pentru ca si ea ne respecta indeajuns de mult incat sa isi asume alegerile care le-a facut. Sigur ca ne enerveaza cand vedem ce idiot are pe langa, si nu va faceti iluzii, barbatii sunt idioti fara exceptie, inclusiv si mai ales eu. Dar valoarea unei astfel de femei creste in ochii mei, si este normal, are calitati care sunt foarte rare in lume: responsabilitate, integritate, un pic de onestitate pe langa un funduletz obraznic :D
De-asta imi place mie ca o anumita domnisoara ma tot refuza si o tot intreb de iesit in oras, pentru ca are calitati dezirabile pentru o relatie de lunga durata. Habar n-am cum miroase sau ce gust are, daca ne potrivim fizic, dar pentru ca se poarta decent insist sa aflu asta si mai ales daca merita sa am incredere in ea.
Nu-mi fac eu griji, candva tot va fi ea disponibila, barbatii sunt idioti si la un moment dat tot o dau ei in bara, uita sa aprecieze ce au, uita sa fie acolo cand femeia din viata lor are nevoie de ei... Chestii de care nici eu nu sunt strain, dar pe care mi le vanez sa le corectez.
Intre timp m-am mai maturizat si am invatat ca o femeie in stare sa ma refuze pentru ca deja are un idiot propriu si personal merita mai mult respect decat o printzesa care face fitze si simte bobul de piper sub 7 perne dar sa spuna adevaruri simple ii este ceva necunoscut.
Unii dintre noi suntem barbati carora ne plac femeile independente si stim sa apreciem pe una care ne refuza si cu mers la film si cu mers la strand si cu mers la plimbare in parc si facut poze pentru ca si ea ne respecta indeajuns de mult incat sa isi asume alegerile care le-a facut. Sigur ca ne enerveaza cand vedem ce idiot are pe langa, si nu va faceti iluzii, barbatii sunt idioti fara exceptie, inclusiv si mai ales eu. Dar valoarea unei astfel de femei creste in ochii mei, si este normal, are calitati care sunt foarte rare in lume: responsabilitate, integritate, un pic de onestitate pe langa un funduletz obraznic :D
De-asta imi place mie ca o anumita domnisoara ma tot refuza si o tot intreb de iesit in oras, pentru ca are calitati dezirabile pentru o relatie de lunga durata. Habar n-am cum miroase sau ce gust are, daca ne potrivim fizic, dar pentru ca se poarta decent insist sa aflu asta si mai ales daca merita sa am incredere in ea.
Nu-mi fac eu griji, candva tot va fi ea disponibila, barbatii sunt idioti si la un moment dat tot o dau ei in bara, uita sa aprecieze ce au, uita sa fie acolo cand femeia din viata lor are nevoie de ei... Chestii de care nici eu nu sunt strain, dar pe care mi le vanez sa le corectez.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)