Pasivitatea lui Eminescu

Sunteti la curent sper cu poezia Luceafarul, scrisa de Eminescu. Stiu, cer poate prea mult dupa rezultatele la bac din ultimii ani. Dar macar atata lucru sa am si eu, iluzia ca mai exista educatie si cultura in tara aceasta. Este atat de rau incat si eu ma surprind pe mine cu expresii si ortografii de retard care nu merita privilegiul de a converti oxigenul in dioxid de carbon.

Mi-am adus aminte zilele trecute de ultima strofa din Luceafarul, dupa ce-am citit un articol despre diferite teorii ale conspiratiei privind moartea lui Eminescu si cum ar fi murit de fapt din cauza otravirii cu mercur. Nu-mi explicam de ce s-ar fi lasat tratat cu un medicament care evident ii facea rau si de ce s-ar fi intors intr-o tara in care nu era dorit, ba chiar era urat pentru articolele sale politice la ziar.

Versurile sunt cam asa:

Traind în cercul vostru strâmt 

Norocul va petrece, 

Ci eu în lumea mea ma simt 

Nemuritor si rece.

Mie cel putin mi se par de o pasivitate si de un defetism din gama Miorita cu al ei "Si de-a fi sa mor" tinand cont ce-a avut de indurat.

Intai ca el, Luceafarul isi ducea viata bine mersi in lumea sa dar o pustoaica fara minte si zvapaiata care nu stie pe ce lume este si ce vrea il cheama si il face sa coboare in lumea ei. Pe de o parte ii convine ca are la degetul mic un personaj asa puternic, pe de alta superioritatea lui intelectuala si de pozitie sociala sunt atat de evidente incat ea nu poate trece peste ele. Il trimite la plimbare, il cheama din nou si tot asa pana cand Luceafarul o prinde inselandu-l cu un personaj la fel de limitat si de inferior ca ea.

Iar pe urma, el Luceafarul cum reactioneaza cand este chemat din nou?

Dar nu mai cade ca-n trecut 

În mari din tot înaltul: 

Ce-ti pasa tie, chip de lut, 

Dac-oi fi eu sau altul?

Nu se mai grabeste sa raspunda la dorintele ei, o pune la locul ei de chip de lut si creatura inferioara si isi da seama ca pentru ea nu conteaza calitatile lui de Luceafar. El are la dispozitie The power cosmic si nici macar nu se poate spune ca o ironizeaza usturator pe proasta mica, in esenta o tarfistina pe care a lasat-o sa isi bata joc de el in mod repetat.

Cu asemenea putere la dispozitie ca minim trebuia sa o consume in flacarile unei stele iar pe idiotul cu care l-a inselat sa il arunce intr-o cometa in care sa stea inghetat pentru eternitate. Lipsa asta de actiune, de retributie, cand cineva iti greseste ma scoate din minti. Nu exista cel mai destept cedeaza, pentru ca prostii i se vor sui in cap si ii vor manca drepturile. Mentalitatea asta defetista, ideea ca merge si asa nu sunt acceptabile si nici tolerabile, greselile trebuie pedepsite si ispasite. De asta Romania a ajuns in halul in care este, pentru ca se iarta prea mult si se tolereaza prea multe infractiuni, iar asta se intampla de sute de ani, aceasta erodare a responsabilitatii si disparitie a fricii de consecinte.

Multe pareri spun ca Luceafarul este despre relatia lui Eminescu cu Veronica Micle si faptul ca ea l-ar fi inselat cu Caragiale. Eu cred ca poezia este de fapt despre Eminescu si Romania, tara pe care el a iubit-o dar care nu a stiut sa il aprecieze iar el nu a stiut sa ii infiereze destul alegerile in materie de oameni politici, ministri si conducatori.