In drum spre mare am fost pe tren cu un stol de gaste care-au povestit cam tot drumul. A fost agreabil dar si informativ. Aparent o prietena comuna a lor urma sa aniverseze un an de relatie cu idiotul personal, se si pregatise cu un cadou dragut (parfum si bratara, daca ma ajuta neuronul unic sa-mi aduc aminte corect). Doar ca personajul mascul feroce avea alte planuri si-a informat-o pe fata ca nu poate sa vina la mare cu el ca n-are loc in masina. N-are loc in masina?! Serios? Oricum fata s-a dus singura la mare, l-a gasit, evident s-au certat si s-au impacat probabil inainte de sfarsitul weekendului.
Cuplu casatorit de vreo 2 ani, el bea de record Guinness, intr-o seara devine violent si-o loveste cu pumnul sau palma, arunca o sticla de bere dupa ea. Sticla se sparge, ciobul o taie la mana, trebuie mers la spital pentru tratat urechea invinetita si mana care sangereaza. Urmarea? Concediu impreuna, nu mers la politie, nu mers la IML.
Ea singura si cu probleme, el doar un prieten care se preocupa de soarta ei si ii pasa. Aparent este o crima sa doresti mai mult si sa arati afectiune, pentru ca ea se decide sa se retraga si sa puna distanta intre ei. Pentru ca el tine la ea si si-ar dori mai mult. Am trecut prin asta, sa iti doresti sa oferi si sa nu fi acceptat.
Iar acum stiti de ce nu mai exista barbati decenti decat in filme si in carti pentru ca alegeti sa ii pedepsiti cand le pasa. Uneori nici in carti pentru ca "50 shades of grey" este o mizerie abuziva.
Serios ca ceva este in neregula cu voi, rasplatiti si recompensati purtarea nesimtita, abuziva si violenta iar decenta si afectiunea o pedepsiti si nu stiti sa o apreciati.
joi, 21 august 2014
luni, 18 august 2014
Pofte de weekend
Vinerea asta am fost la mare si m-am intors hamesit si cu pofta de gratar, asa ca sambata am fost la cumparaturi si duminica am gatit.
Intai trebuie mers la Kaufland si cumparat carne marinata, au vreo 3 sortimente la alegere dupa preferintele de condimente si mirodenii. Cum eu am voie picant doar in combinatie cu femei, am ales ceva mai bland cu papilele gustative. Cum nici un gratar nu este complet fara bere avem ca guest star in acest rol o doza de Staropramen.
Bun, incepem prin a pune o carpa pe masa si pe ea un fund de lemn de bambus de la IKEA pentru ca acesta era indeajuns de mare si de subtire. Asta pe langa faptul ca deja suna foarte elitist si intelectual fraza pentru ca am spus ca este de la IKEA. Carpa are rolul de a tine fundul de lemn pe loc, sa nu fuga pe masa. Ca fapt divers, cutitul tot de la IKEA este.
Cartofii i-am feliat pe razatoare Borner, am una metalica si foarte buna, dupa care i-am pus intr-un bol ordinar. Puristii de pe bloguri de food probabil ca ar fi taiat cartofii de mana folosind cutit dedicat, dar mie imi era foame si voiam sa mananc repede nu sa ma rup in figuri si sa primesc note pentru prestatia artistica si tehnica de la juriu international. Pentru ca arbitrii japonezi si rusi dau intotdeauna note proaste si imi strica pofta de mancare, sa-i ia naiba!
Cand ajungi cam pe la jumatate din cantitatea de cartofi de feliat e bine sa pui ceaunul pe foc si ulei in el, ca sa aiba timp sa se incinga. Pe viitor promit sa o intreb pe doamna maica'mea care este ceaunul pentru ca desi era pus pe masa si mare cat un tanc am reusit sa il ignor total si sa folosesc o cratita foarte buna, din acelea luate pe puncte de la CORA.
Disclaimer: Nici o cratita nu a fost ranita in procesul de gatire.
Cartofii trebuie lasati sa cada in ceaun de la inaltime mica pentru a nu stropi cu ulei, de altfel eu gatesc intotdeauna cu pieptul gol pentru ca imi place sa traiesc periculos. Si asa aflu si daca am pus cartofii de prea sus.
Ca sa rezulte acei cartofi pai auri si crocanti care se vad in poza, trebuie lasati fara capac pentru a lasa apa din ei sa se evapore, si trebuie paziti cu mare atentie pentru ca vrem sa facem cartofi prajiti nu cox bio pentru prelucrat otelul.
Cat timp se prajesc cartofii este un moment bun de care putem profita pentru a face mujdeiul, neaparat folosind pisalog de lemn in care a fost pusa sare, cat iau intre 2 degete. Sarea este esentiala pentru tinut usturoiul in vas si cred ca face sa fie si mai iute mujdeiul. Personal prefer sa pun 2 lingurite de apa si smantana in raport de 1:1 cu pasta de usturoi rezultata. Cand vreau sa fiu cu adevarat fitzos mai pun si 2 picaturi de lamaie. Mujdeiul de aseara a fost un succes, mi-au dat lacrimile... de fericire desigur.
Carnea a fost gatita ultima pentru ca se patrunde repede si nu este asa grav daca se racesc cartofii o idee. Pe gratar am pus niste unt, ca sa stiu cand este incins si sa nu lipeasca, iar cand l-am vazut ca sufera si sfaraie am adaugat carnea. Gratarul trebuie lasat pana se vede ca se albeste carnea pe toata marginea si atunci trebuie intors si lasat in continuare dupa gust. Eu prefer ceva mai patrunsa carnea asa ca l-am lasat in total vreo 5 minute.
A fost foarte bun, mai ales carnea care a ramas frageda si era bine marinata.
miercuri, 13 august 2014
Pasivitatea lui Eminescu
Sunteti la curent sper cu poezia Luceafarul, scrisa de Eminescu. Stiu, cer poate prea mult dupa rezultatele la bac din ultimii ani. Dar macar atata lucru sa am si eu, iluzia ca mai exista educatie si cultura in tara aceasta. Este atat de rau incat si eu ma surprind pe mine cu expresii si ortografii de retard care nu merita privilegiul de a converti oxigenul in dioxid de carbon.
Mi-am adus aminte zilele trecute de ultima strofa din Luceafarul, dupa ce-am citit un articol despre diferite teorii ale conspiratiei privind moartea lui Eminescu si cum ar fi murit de fapt din cauza otravirii cu mercur. Nu-mi explicam de ce s-ar fi lasat tratat cu un medicament care evident ii facea rau si de ce s-ar fi intors intr-o tara in care nu era dorit, ba chiar era urat pentru articolele sale politice la ziar.
Versurile sunt cam asa:
Mie cel putin mi se par de o pasivitate si de un defetism din gama Miorita cu al ei "Si de-a fi sa mor" tinand cont ce-a avut de indurat.
Intai ca el, Luceafarul isi ducea viata bine mersi in lumea sa dar o pustoaica fara minte si zvapaiata care nu stie pe ce lume este si ce vrea il cheama si il face sa coboare in lumea ei. Pe de o parte ii convine ca are la degetul mic un personaj asa puternic, pe de alta superioritatea lui intelectuala si de pozitie sociala sunt atat de evidente incat ea nu poate trece peste ele. Il trimite la plimbare, il cheama din nou si tot asa pana cand Luceafarul o prinde inselandu-l cu un personaj la fel de limitat si de inferior ca ea.
Iar pe urma, el Luceafarul cum reactioneaza cand este chemat din nou?
Nu se mai grabeste sa raspunda la dorintele ei, o pune la locul ei de chip de lut si creatura inferioara si isi da seama ca pentru ea nu conteaza calitatile lui de Luceafar. El are la dispozitie The power cosmic si nici macar nu se poate spune ca o ironizeaza usturator pe proasta mica, in esenta o tarfistina pe care a lasat-o sa isi bata joc de el in mod repetat.
Cu asemenea putere la dispozitie ca minim trebuia sa o consume in flacarile unei stele iar pe idiotul cu care l-a inselat sa il arunce intr-o cometa in care sa stea inghetat pentru eternitate. Lipsa asta de actiune, de retributie, cand cineva iti greseste ma scoate din minti. Nu exista cel mai destept cedeaza, pentru ca prostii i se vor sui in cap si ii vor manca drepturile. Mentalitatea asta defetista, ideea ca merge si asa nu sunt acceptabile si nici tolerabile, greselile trebuie pedepsite si ispasite. De asta Romania a ajuns in halul in care este, pentru ca se iarta prea mult si se tolereaza prea multe infractiuni, iar asta se intampla de sute de ani, aceasta erodare a responsabilitatii si disparitie a fricii de consecinte.
Multe pareri spun ca Luceafarul este despre relatia lui Eminescu cu Veronica Micle si faptul ca ea l-ar fi inselat cu Caragiale. Eu cred ca poezia este de fapt despre Eminescu si Romania, tara pe care el a iubit-o dar care nu a stiut sa il aprecieze iar el nu a stiut sa ii infiereze destul alegerile in materie de oameni politici, ministri si conducatori.
Mi-am adus aminte zilele trecute de ultima strofa din Luceafarul, dupa ce-am citit un articol despre diferite teorii ale conspiratiei privind moartea lui Eminescu si cum ar fi murit de fapt din cauza otravirii cu mercur. Nu-mi explicam de ce s-ar fi lasat tratat cu un medicament care evident ii facea rau si de ce s-ar fi intors intr-o tara in care nu era dorit, ba chiar era urat pentru articolele sale politice la ziar.
Versurile sunt cam asa:
Traind în cercul vostru strâmt
Norocul va petrece,
Ci eu în lumea mea ma simt
Nemuritor si rece.
Mie cel putin mi se par de o pasivitate si de un defetism din gama Miorita cu al ei "Si de-a fi sa mor" tinand cont ce-a avut de indurat.
Intai ca el, Luceafarul isi ducea viata bine mersi in lumea sa dar o pustoaica fara minte si zvapaiata care nu stie pe ce lume este si ce vrea il cheama si il face sa coboare in lumea ei. Pe de o parte ii convine ca are la degetul mic un personaj asa puternic, pe de alta superioritatea lui intelectuala si de pozitie sociala sunt atat de evidente incat ea nu poate trece peste ele. Il trimite la plimbare, il cheama din nou si tot asa pana cand Luceafarul o prinde inselandu-l cu un personaj la fel de limitat si de inferior ca ea.
Iar pe urma, el Luceafarul cum reactioneaza cand este chemat din nou?
Dar nu mai cade ca-n trecut
În mari din tot înaltul:
Ce-ti pasa tie, chip de lut,
Dac-oi fi eu sau altul?
Nu se mai grabeste sa raspunda la dorintele ei, o pune la locul ei de chip de lut si creatura inferioara si isi da seama ca pentru ea nu conteaza calitatile lui de Luceafar. El are la dispozitie The power cosmic si nici macar nu se poate spune ca o ironizeaza usturator pe proasta mica, in esenta o tarfistina pe care a lasat-o sa isi bata joc de el in mod repetat.
Cu asemenea putere la dispozitie ca minim trebuia sa o consume in flacarile unei stele iar pe idiotul cu care l-a inselat sa il arunce intr-o cometa in care sa stea inghetat pentru eternitate. Lipsa asta de actiune, de retributie, cand cineva iti greseste ma scoate din minti. Nu exista cel mai destept cedeaza, pentru ca prostii i se vor sui in cap si ii vor manca drepturile. Mentalitatea asta defetista, ideea ca merge si asa nu sunt acceptabile si nici tolerabile, greselile trebuie pedepsite si ispasite. De asta Romania a ajuns in halul in care este, pentru ca se iarta prea mult si se tolereaza prea multe infractiuni, iar asta se intampla de sute de ani, aceasta erodare a responsabilitatii si disparitie a fricii de consecinte.
Multe pareri spun ca Luceafarul este despre relatia lui Eminescu cu Veronica Micle si faptul ca ea l-ar fi inselat cu Caragiale. Eu cred ca poezia este de fapt despre Eminescu si Romania, tara pe care el a iubit-o dar care nu a stiut sa il aprecieze iar el nu a stiut sa ii infiereze destul alegerile in materie de oameni politici, ministri si conducatori.
duminică, 10 august 2014
Aventura de-o zi la mare cu CFR
De cateva saptamani bune ma rodea si imi tot dadea tarcoale o idee, inspirata de ce am citit in articolul despre trenurile CFR care ajung in 2 ore la mare: sa le verific ca este asa. Well, tehnic vorbind si ca sa fim exacti, nu ajung in 2 ore... pentru ca fac 1 ora si 53 de minute.
Pentru cine mai este aici si n-a deschis deja pagina cfrcalatori.ro ca sa isi ia bilet, mai am de povestit :).
Din cauza concurentei SofTrans, CFR a infiintat o ruta noua care merge de la Bucuresti direct la Constanta fara nici o alta oprire, non-stop, ca un adevarat InterCity. Cum de soiul meu sunt lenes si rau si afurisit si imi plac comforturile de acasa am inceput sa realizez ca un astfel de tren imi ofera oportunitate de a-mi indeplini mai multe scopuri:
Trenul de plecare este la 09.00 asa ca mi-am facut program si lista cu ce iau in back-pack (apa, crema, prosop, ochelari de soare, carte de citit, bilete tren, bani marunti, telefon cu cartela). Pe la 7.30 cautam crema de protectie si cartela pre-platita pentru ca nu-s nebun sa imi iau telefonul Z cu mine la plaja, ii las pe altii sa se rupa in figuri cu iPhone-uri si Samsunguri. Noroc cu chioscurile de ziare, am gasit un numar Vodafone asa cum imi place mie sa se termine in 015 si i-am facut incarcare de vreo 50 de lei. Dupa care a ajuns intr-unul din telefoanele mele mai vechi.
La 8.30 plecam cu taxiul spre Gara de Nord, la 9 fara un sfert eram acolo si aflam la Mega Image ca nu au creme de protectie solara. Din fericire la Help Net-ul de vis a vis aveau chiar prea multe asa ca am luat una la intamplare cu 5 minute inainte de ora de plecare a trenului, inca 50 de lei dati - pret special cu card Help Net facut ad hoc.
Pentru un tip care nu alearga (dupa femei ca Radu F. Constantinescu, care sunt sigur ca s-ar fi descurcat mai bine) am o conditie fizica indeajuns de buna incat sa-mi permita sa prind trenul la limita. De-abia ma asezasem pe locul meu ca ne si punem in miscare, vad ca trage tare si depasim masinile de pe autostrada, moment in care trebuie verificat pe Google Maps daca suntem in Romania sau daca n-am murit si ajuns in Rai - eu am sunat-o pe mama. La 11 fara vreo 7 minute eram deja in Constanta, de la gara am luat linia estivala cu 4 lei si-am ajuns in Mamaia. Dupa ceva mers pe jos, mult mers pe jos, am gasit Oha Beach unde m-am instalat pentru restul zilei, pe un sezlong de 25 lei.
Veniti cu apa dupa voi si ceva mancare pentru ca oferta locala este cam saraca mai ales pe partea de mancare. Au niste cocktail-uri si niste beri si apa minerala, dar nimic exceptional. Plus ca preturile de plaja pot ridica costurile destul de mult, am dat vreo 30 de lei pe niste produse de patiserie, comestibile ce-i drept dar cam nesanatoase: langosi cu branza si sos de usturoi, ceva foietaj cu branza, croissant cu ciocolat si kurtos kolacs - singurul produs care m-a dezamagit pentru ca parea facut pentru liliputani desi costa 10 lei doar el. La editia urmatoare aleg o plaja mai in centrul Mamaiei, ca sa am unde manca de pranz mai serios. Pe langa asta, cred ca am parte de deserturi vizuale mai mishto de admirat, cel putin pana deschid gura, dar eu oricum ma uit cu sonorul dat pe mute la ele.
In mare sunt instalate cateva hamace, astfel incat sa te legene valurile daca stai in ele. Mi-a placut foarte mult ideea, mai ales ca urcatul si datul jos sunt fara riscuri de julituri cum am avut parte in Grecia. Ca toti stangacii sunt foarte indemanatic si cand m-am suit prima data in hamac am ajuns in tarana imediat si m-am umplut de julituri. Aplicarea principiului mora'dum mi s-a parut oportuna, dupa ce m-am adunat de pe jos si mi-am spalat juliturile de praf si sange - pentru ca nu se face sa le murdaresc oamenilor hamacul, m-am instalat comfortabil.
Trenul pleca la 19.20 asa ca pe la 18 fara 10 am inceput sa imi strang lucrurile si sa ma pregatesc de plecare. Microbuzul a venit destul de repede si am avut noroc ca nu am prins care alegorice iesite sa faca reclama pe strada cluburilor de care tin, biletul a fost 4.5 lei de la plaja pana la gara. M-am intors inapoi putin pentru o vizita de lucru rapida in Kaufland, ca sa vad ce mai e pe raft, si sa iau niste ice tea si apa plata pentru avut pe tren. Dupa care inapoi la gara sa prind plecarea trenului.
Plecati devreme de pe plaja, carele alegorice pot sa iasa pe strada in jur de ora 19.00 si se duce dracu' toata circulatia si traficul se face infernal.
Si la intoarcere a mers la fel de repede, la 21.15 eram deja pe peron, iar la 22.00 eram deja la dush la mine acasa.
The end
Pentru cine mai este aici si n-a deschis deja pagina cfrcalatori.ro ca sa isi ia bilet, mai am de povestit :).
Din cauza concurentei SofTrans, CFR a infiintat o ruta noua care merge de la Bucuresti direct la Constanta fara nici o alta oprire, non-stop, ca un adevarat InterCity. Cum de soiul meu sunt lenes si rau si afurisit si imi plac comforturile de acasa am inceput sa realizez ca un astfel de tren imi ofera oportunitate de a-mi indeplini mai multe scopuri:
- sa merg la mare ziua, ca sa iau tot soarele si sa inot si sa citesc The wind though the keyhole
- seara sa fiu inapoi la mine acasa si sa imi fac dush in baia mea si sa dorm in patul meu
- sa verific pentru cineva important daca se respecta programul si sunt OK drumul si plajele si apa
- sa plec intr-o aventura, spontan si fara prea multa pregatire, cu descurcat la fata locului si cum s-o nimeri
- sa fac treaba mai buna decat bloggerii de turism care cersesc atentie cu postari traduse sau comandate
Trenul de plecare este la 09.00 asa ca mi-am facut program si lista cu ce iau in back-pack (apa, crema, prosop, ochelari de soare, carte de citit, bilete tren, bani marunti, telefon cu cartela). Pe la 7.30 cautam crema de protectie si cartela pre-platita pentru ca nu-s nebun sa imi iau telefonul Z cu mine la plaja, ii las pe altii sa se rupa in figuri cu iPhone-uri si Samsunguri. Noroc cu chioscurile de ziare, am gasit un numar Vodafone asa cum imi place mie sa se termine in 015 si i-am facut incarcare de vreo 50 de lei. Dupa care a ajuns intr-unul din telefoanele mele mai vechi.
La 8.30 plecam cu taxiul spre Gara de Nord, la 9 fara un sfert eram acolo si aflam la Mega Image ca nu au creme de protectie solara. Din fericire la Help Net-ul de vis a vis aveau chiar prea multe asa ca am luat una la intamplare cu 5 minute inainte de ora de plecare a trenului, inca 50 de lei dati - pret special cu card Help Net facut ad hoc.
Pentru un tip care nu alearga (dupa femei ca Radu F. Constantinescu, care sunt sigur ca s-ar fi descurcat mai bine) am o conditie fizica indeajuns de buna incat sa-mi permita sa prind trenul la limita. De-abia ma asezasem pe locul meu ca ne si punem in miscare, vad ca trage tare si depasim masinile de pe autostrada, moment in care trebuie verificat pe Google Maps daca suntem in Romania sau daca n-am murit si ajuns in Rai - eu am sunat-o pe mama. La 11 fara vreo 7 minute eram deja in Constanta, de la gara am luat linia estivala cu 4 lei si-am ajuns in Mamaia. Dupa ceva mers pe jos, mult mers pe jos, am gasit Oha Beach unde m-am instalat pentru restul zilei, pe un sezlong de 25 lei.
Veniti cu apa dupa voi si ceva mancare pentru ca oferta locala este cam saraca mai ales pe partea de mancare. Au niste cocktail-uri si niste beri si apa minerala, dar nimic exceptional. Plus ca preturile de plaja pot ridica costurile destul de mult, am dat vreo 30 de lei pe niste produse de patiserie, comestibile ce-i drept dar cam nesanatoase: langosi cu branza si sos de usturoi, ceva foietaj cu branza, croissant cu ciocolat si kurtos kolacs - singurul produs care m-a dezamagit pentru ca parea facut pentru liliputani desi costa 10 lei doar el. La editia urmatoare aleg o plaja mai in centrul Mamaiei, ca sa am unde manca de pranz mai serios. Pe langa asta, cred ca am parte de deserturi vizuale mai mishto de admirat, cel putin pana deschid gura, dar eu oricum ma uit cu sonorul dat pe mute la ele.
In mare sunt instalate cateva hamace, astfel incat sa te legene valurile daca stai in ele. Mi-a placut foarte mult ideea, mai ales ca urcatul si datul jos sunt fara riscuri de julituri cum am avut parte in Grecia. Ca toti stangacii sunt foarte indemanatic si cand m-am suit prima data in hamac am ajuns in tarana imediat si m-am umplut de julituri. Aplicarea principiului mora'dum mi s-a parut oportuna, dupa ce m-am adunat de pe jos si mi-am spalat juliturile de praf si sange - pentru ca nu se face sa le murdaresc oamenilor hamacul, m-am instalat comfortabil.
Trenul pleca la 19.20 asa ca pe la 18 fara 10 am inceput sa imi strang lucrurile si sa ma pregatesc de plecare. Microbuzul a venit destul de repede si am avut noroc ca nu am prins care alegorice iesite sa faca reclama pe strada cluburilor de care tin, biletul a fost 4.5 lei de la plaja pana la gara. M-am intors inapoi putin pentru o vizita de lucru rapida in Kaufland, ca sa vad ce mai e pe raft, si sa iau niste ice tea si apa plata pentru avut pe tren. Dupa care inapoi la gara sa prind plecarea trenului.
Plecati devreme de pe plaja, carele alegorice pot sa iasa pe strada in jur de ora 19.00 si se duce dracu' toata circulatia si traficul se face infernal.
Si la intoarcere a mers la fel de repede, la 21.15 eram deja pe peron, iar la 22.00 eram deja la dush la mine acasa.
The end
Abonați-vă la:
Postări (Atom)