E bine ca mai exista si asa ceva, mai ales cand e vorba de persoane care de fapt au nevoie de ele mai mult decat am eu.
Anul trecut m-a rugat o prietena sa ajut eu o prietena a ei, ce avea nevoie de niste bani pentru cateva zile. A fost usor, ce mare lucru sa ma duc la bancomat si sa-i scot dupa care sa ma intalnesc cu ea sa ii livrez. Mie chiar mi s-a parut ca m-am miscat incet, o data ce am acceptat o responsabilitate si am zis ca fac ceva trebuie sa execut. Prietena in cauza era si este din pacate grav bolnava, a avut parte de multe lovituri in viata, dar am aflat ieri ca se schimba lucrurile in bine pentru ea. Trebuie sa faca o operatie grea in februarie, si dupa ultimele analize sansele de supravietuire de maxim 5% i-au crescut miraculos la 70%. Asa ca toata lumea este bucuroasa si optimista, ii tinem pumnii si speram la si mai multe vesti bune in continuare.
Ieri pe seara vorbesc cu alta prietena si imi spune ca sunt invitat la nunta ei, aici povestea e mai lunga. Cu ceva ani in urma am fost cu ea la munte, intr-o tabara organizata de ASE. Si pentru ca pe atunci eram la fel de corect si sententios ca acum, i-am informat prietenul oficial ca il insela cu un personaj din tabara. Eu, de fraier cinstit ce sunt, nu am avut ganduri sa ii fac felul fetei desi stateam in aceeasi camera, am considerat posibilitatea si am zis nu. A iesit scandal, prietenul ei s-a convins pana la urma ca eu spuneam adevarul, s-a despartit de ea. In mod total surprinzator, am ramas prieten cu fata, la un moment dat ieseam impreuna si era ea interesata de mine, n-as putea sa explic de ce. E, la una din iesiri s-a autoinvitat tipul cu care urmeaza sa se marite acum, l-am vazut ca e interesat de ea asa ca eu m-am dat la o parte si nu m-am mai amestecat. Asa mi s-a parut corect, daca eu nu eram preocupat de ea, am lasat cale libera altuia... chiar daca nu e la fel de frumos, destept si modest ca mine, desigur :P.
Mie imi pare bine ca s-au linistit, sunt la casa lor, motanelul lor o duce bine, toata lumea fericita.
Se mai intampla si lucruri bune persoanelor care au nevoie de ele :)
vineri, 29 ianuarie 2010
joi, 28 ianuarie 2010
Respect
Pufosul isi arata respectul un pic altfel, decat cum fac altii. De fapt face ceva in plus, pe langa ce fac altii: se arata asa cum e el, fara pretentii, fara sa se ascunda, fara ipocrzii. Ii lasa sa il vada asa cum e el, cu acele multe defecte si putine calitati pe care le are.
Pentru el onestitatea conteaza foarte mult, sa se cenzureze si sa se prezinte in ala lumina decat cea care reflecta exact ceea ce crede si ceea ce simte ar insemna sa minta.
Poate pentru altii e prea mult, dar pufosul prefera o relatie care sa fie intemeiata pe adevar si realitate decat una falsa in care afectiunea ce si-o doreste sa fie primita de o imagine proiectata ce exista doar ca o iluzie. Daca chiar merita respectul pufosului, il vor accepta asa cum este, daca nu, e pierderea lor.
Pentru el onestitatea conteaza foarte mult, sa se cenzureze si sa se prezinte in ala lumina decat cea care reflecta exact ceea ce crede si ceea ce simte ar insemna sa minta.
Poate pentru altii e prea mult, dar pufosul prefera o relatie care sa fie intemeiata pe adevar si realitate decat una falsa in care afectiunea ce si-o doreste sa fie primita de o imagine proiectata ce exista doar ca o iluzie. Daca chiar merita respectul pufosului, il vor accepta asa cum este, daca nu, e pierderea lor.
Un adevar simplu
Cand cineva se poarta gresit cu mine, asta imi da dreptul sa ma razbun. Ceea ce este normal probabil, toti oamenii vor sa fie compensati pentru suferinta ce le este cauzata. E, problema e ca eu nu consider responsabila doar persoana care efectiv a calcat pe bec. Nu, de vina sunt si parintii pentru ca nu au stiut sa o creasca mai bine, de vin sunt prietenii pentru ca nu au stiut sa ii transmita valori morale. Rezultatul? Am voie sa le fac orice, doar pentru ca au avut proasta inspiratie sa se asocieze cu persoana gresita.
In experienta mea, pedepsele indreptate impotriva initiatorului nu au avut nici un efect pentru ca nu au invatat nimic din asta. Si cred ca realitatea sustine empiric acest mod de gandire, ia sa ne uitam la cati criminali recidiveaza dupa o condamnare la inchisoare, exceptie desigur cei pe viata sau condamnatii la moarte.
Ok, atunci mi-a venit mie ideea, daca lor nu le pasa de ce consecinta indura si ca se intorc in inchisoare, poate i-ar interesa mai mult daca ei ar fi lasati liberi si parintii le-ar fi trimisi sa serveasca timpul la care sunt condamnati in locul lor. Sau copiii lor, sau orice alta persoana care conteaza, sotul sau sotia.
Sa vedem atunci cat de intelegatori si superiori mai sunt cei care se asocieaza cu criminalii, stiind ca exista riscul sa ispaseasca pedeapsa acestora. Unii dintre ei poate ar proceda altfel daca ar sti tot adevarul despre ce persoana au langa.
O astfel de reforma in sistemul de justitie sigur ar scadea drastic nivelul criminalitatii, pentru ca pedepsele ar actiona ca un deterent din cauza ca nu ar afecta persoana ce comite fapta, ci persoanele care conteaza pentru aceasta.
Revenind, pe aceasta idee, eu am voie sa exercit ce retributie consider echivalenta asupra oricui consider ca ar fi o tinta ce transmite un mesaj indeajuns de clar. Si probabil ca voi face asta, cand mi se va oferi ocazia.
Nu trebuie sa fac mare lucru, timpul imi va asigura mijloacele necesare, si parafrazand o replica interesanta nu trebuie sa pedepsesc eu, e de ajuns sa nu salvez. Nu sunt deloc obligat sa fac asta, sa ma deranjez sa intervin eu.
In experienta mea, pedepsele indreptate impotriva initiatorului nu au avut nici un efect pentru ca nu au invatat nimic din asta. Si cred ca realitatea sustine empiric acest mod de gandire, ia sa ne uitam la cati criminali recidiveaza dupa o condamnare la inchisoare, exceptie desigur cei pe viata sau condamnatii la moarte.
Ok, atunci mi-a venit mie ideea, daca lor nu le pasa de ce consecinta indura si ca se intorc in inchisoare, poate i-ar interesa mai mult daca ei ar fi lasati liberi si parintii le-ar fi trimisi sa serveasca timpul la care sunt condamnati in locul lor. Sau copiii lor, sau orice alta persoana care conteaza, sotul sau sotia.
Sa vedem atunci cat de intelegatori si superiori mai sunt cei care se asocieaza cu criminalii, stiind ca exista riscul sa ispaseasca pedeapsa acestora. Unii dintre ei poate ar proceda altfel daca ar sti tot adevarul despre ce persoana au langa.
O astfel de reforma in sistemul de justitie sigur ar scadea drastic nivelul criminalitatii, pentru ca pedepsele ar actiona ca un deterent din cauza ca nu ar afecta persoana ce comite fapta, ci persoanele care conteaza pentru aceasta.
Revenind, pe aceasta idee, eu am voie sa exercit ce retributie consider echivalenta asupra oricui consider ca ar fi o tinta ce transmite un mesaj indeajuns de clar. Si probabil ca voi face asta, cand mi se va oferi ocazia.
Nu trebuie sa fac mare lucru, timpul imi va asigura mijloacele necesare, si parafrazand o replica interesanta nu trebuie sa pedepsesc eu, e de ajuns sa nu salvez. Nu sunt deloc obligat sa fac asta, sa ma deranjez sa intervin eu.
miercuri, 27 ianuarie 2010
Conceptii gresite despre pufos
Probabil cea mai des intalnita e ca nu se asteapta sa aiba gherutze, si inca unele destul de ascutite. Daca e calcat pe coada, se poate cineva inteligent astepta la altceva decat o reactie care sa implice gherutzele sus mentionate pentru a le infige in agresor, sau agresoare, dupa caz?
Alta ar fi ca pufosul este comod, care intr-o oarecare masura este adevarat, pentru ca el isi conserva energia pentru situatiile si cauzele in care merita sa se implice. Pentru persoanele importante se intampla des sa renunte la tabieturile lui, pentru a le face o placere si pentru a le arata ca sunt indeajuns de importante incat sa lase WoW pentru un iesit in oras sau un mers la film. Daca nu s-ar purta diferit cu ele, cum altfel sa se cunoasca importanta deosebita ce le-o acorda pufosul?
Am mai auzit ca pufosul nu ar fi puternic, depinde de definitie. Ultima oara cand s-a zbarlit, cu adevarat s-a zbarlit, a fost nevoie de 3 tipi care cantareau probabil ~250kg ca sa il incetineasca, pentru ca oricum plecase cu ei dupa el ca sa isi propteasca pumnul in fata tembelului care il provocase. De fapt pufosului nostru chiar ii place sa exerseze un pic muschii, e bine sa ai si aceasta optiune pe langa o minte foarte inteligenta.
Preferata mea cred ca ar trebui sa fie parerea ca pufosul nu prea face miscare, dar desi doctorii i-au recomandat de cand a fost la Proctoline sa nu mai mearga mult pe jos si sa nu faca efort, el isi mai testeaza limite uneori cu cativa km de marsaluit cu ghizodanul in spate. Soldatii romani erau in stare sa mearga de dimineata pana seara, in echipament complet, cu armura pe ei si cu ranita in spate.
Uneori se mai infoaie si scuipa, iar cei din jur cred ca au vazut pufosul furios, ceea ce e chiar hilar, pentru ca de fapt e doar un avertisment bland ca pot urma actiuni si mai drastice daca e tras de mustati in continuare. Pufosul prefera sa dormiteze si ocazional sa toarca daca e luat in brate in momente potrivite, dar poate oricand sa isi aduca aminte ca de fapt este un animalutz de prada facut pentru a vana nevazut si neauzit.
Cea mai mare prostie este poate faptul ca pufosul nu ar fi capabil sa isi controleze emotiile, pentru ca de fapt problema lui este chiar inversa, isi controleaza emotiile si sentimentele exceptional de bine, ceea ce ii face foarte dificil sa le manifeste pe cele pozitive. Pentru cele negative, se gandeste el ce ar putea fi interpretat ca fiind rau de catre societate pentru ca in esenta sa nu este malefic, trebuie sa isi foloseasca vasta inteligenta si cultura pentru a obtine rezultatul dorit, dupa care pune in aplicare.
Spus in termeni mai simpli, pufosul ofera exact ce i se cere, daca este motivat sa fie dragalas si pufos cu scarpinat intre urechi asa va fi. Iar daca nu, nu, pentru ca reflecta ca o oglinda ce i se da. Afectiune daca te porti frumos cu el, agresivitate daca il superi, iar conditia esentiala este sa fii cinstit si pe fata cu el pentru ca minciuna si duplicitatea nu le iarta.
Alta ar fi ca pufosul este comod, care intr-o oarecare masura este adevarat, pentru ca el isi conserva energia pentru situatiile si cauzele in care merita sa se implice. Pentru persoanele importante se intampla des sa renunte la tabieturile lui, pentru a le face o placere si pentru a le arata ca sunt indeajuns de importante incat sa lase WoW pentru un iesit in oras sau un mers la film. Daca nu s-ar purta diferit cu ele, cum altfel sa se cunoasca importanta deosebita ce le-o acorda pufosul?
Am mai auzit ca pufosul nu ar fi puternic, depinde de definitie. Ultima oara cand s-a zbarlit, cu adevarat s-a zbarlit, a fost nevoie de 3 tipi care cantareau probabil ~250kg ca sa il incetineasca, pentru ca oricum plecase cu ei dupa el ca sa isi propteasca pumnul in fata tembelului care il provocase. De fapt pufosului nostru chiar ii place sa exerseze un pic muschii, e bine sa ai si aceasta optiune pe langa o minte foarte inteligenta.
Preferata mea cred ca ar trebui sa fie parerea ca pufosul nu prea face miscare, dar desi doctorii i-au recomandat de cand a fost la Proctoline sa nu mai mearga mult pe jos si sa nu faca efort, el isi mai testeaza limite uneori cu cativa km de marsaluit cu ghizodanul in spate. Soldatii romani erau in stare sa mearga de dimineata pana seara, in echipament complet, cu armura pe ei si cu ranita in spate.
Uneori se mai infoaie si scuipa, iar cei din jur cred ca au vazut pufosul furios, ceea ce e chiar hilar, pentru ca de fapt e doar un avertisment bland ca pot urma actiuni si mai drastice daca e tras de mustati in continuare. Pufosul prefera sa dormiteze si ocazional sa toarca daca e luat in brate in momente potrivite, dar poate oricand sa isi aduca aminte ca de fapt este un animalutz de prada facut pentru a vana nevazut si neauzit.
Cea mai mare prostie este poate faptul ca pufosul nu ar fi capabil sa isi controleze emotiile, pentru ca de fapt problema lui este chiar inversa, isi controleaza emotiile si sentimentele exceptional de bine, ceea ce ii face foarte dificil sa le manifeste pe cele pozitive. Pentru cele negative, se gandeste el ce ar putea fi interpretat ca fiind rau de catre societate pentru ca in esenta sa nu este malefic, trebuie sa isi foloseasca vasta inteligenta si cultura pentru a obtine rezultatul dorit, dupa care pune in aplicare.
Spus in termeni mai simpli, pufosul ofera exact ce i se cere, daca este motivat sa fie dragalas si pufos cu scarpinat intre urechi asa va fi. Iar daca nu, nu, pentru ca reflecta ca o oglinda ce i se da. Afectiune daca te porti frumos cu el, agresivitate daca il superi, iar conditia esentiala este sa fii cinstit si pe fata cu el pentru ca minciuna si duplicitatea nu le iarta.
Cum am procedat eu
Acum cativa ani ieseam cu o tipa, fizic ma atragea pentru ca avea un corp frumushel, dar din pacate nu ma apropiasem si cu sufletul de ea. La un moment dat ma intreaba cand facem si noi chestii mai serioase, imi iau eu cateva momente sa ma gandesc, daca sa o mint si sa continui sa o amagesc sau sa ii spun adevarul si sa renunt la un trup ce il aveam la dispozitie.
I-am raspuns ca o doresc prea mult fizic, si prea putin intelectual, ca nu ii doresc destul si sufletul. S-a suparat, a plecat si cam asa s-a terminat.
Pe la inceputul anului 2009, deci ceva mai recent, ma intreaba un prieten cu care am fost coleg in generala daca ma intereseaza sa fac cunostiinta cu o fata singura. Desi in general mi se pare dezgustator si lipsit de onoare sa fortezi soarta asa, stiind ca fata aia e singura, vulnerabila si poate chiar disperata dupa atentie, am zis sa o fac. Altii ar profita, dar eu aveam incredere in mine ca ma voi purta corect. Pe langa asta, stiu ca sunt cam nesociabil si doream sa mai lucrez la prezenta mea in public.
Ne vedem de cateva ori, o fata decenta, iesim in oras, mergem la film, era ok. Prin mai anul trecut deja ne vazusem timp de 2 luni, intr-o zi vreau sa vorbesc cu ea, si nu imi raspunde. Moment in care stau sa ma gandesc in coltul meu ce mi-e in suflet si decid ca ar insemna sa ii dau sperante false daca trag de ea sa ne vedem, doar ca sa am eu motiv de iesit din casa. Asa ca am lasat-o in pace, sa isi vada de viata ei.
Uitandu-ma inapoi, cred ca am procedat corect si cat de cat decent, pentru ca desi le-am facut sa sufere sper ca nu le-am amagit cu sperante false. Poate mai bine era sa am mai multa initiativa eu, dar eu sunt cam lipsit de experienta practica.
De ce scriu asta? Pentru ca fata de mine s-a procedat gresit, stiau si vedeau clar ca sunt implicat si am sentimente pentru ele, si totusi au preferat sa ascunda realitatea iar sentimentele mele sincere si cred eu curate, au fost inlocuite de comfortul banilor si experientei. Nu mi s-a spus cand s-a intamplat asta, mai mult au incercat sa ascunda ce s-a intamplat si am scos adevarul pentru ca nu mai sunt chiar asa de inocent si fraier si am insistat. Am fost bun pana cand a aparut alta varianta, cu ceva bani mai multi si ceva spoiala.
Pentru felul cum au procedat unele si-au primit deja ce meritau, alte urmeaza ce le-o decide Dumnezeu pentru ca desi sta in puterea mea sa le nenorocesc viata, nu asta vreau sa fac sufletului meu si sa ma transform in asa ceva. Ipocrizia si tradarea le consider pacate capitale, venind de la persoane care pretind ca suntem prieteni, pentru ca in nici un caz nu te porti asa cu un prieten fata de care se presupune ca ai respect si ca ii vei fi alaturi la nevoie. Dar definitia prieteniei s-a schimbat, iar eu am ramas in urma se pare.
Este strict pierderea lor pentru ca desi am defectele mele, multe probabil incepand cu faptul ca nu ma pricep sa fiu afectuos in vorbe ci mai mult in gesturi si terminand cu faptul ca ma dezgusta ideea de socializare in principiu si prefer sa fiu retras, macar sunt cinstit si corect si nu le mint, nu le spun ce isi doresc ele sa auda pana nu este adevarat in sufletul meu. Stiu, poate e o politica proasta, cand altii care se cred mari masculi arunca astfel de vorbe si nu le acorda nici o valoare, dar eu prefer sa fiu cat de responsabil pot si cand le spun sa fie din inima.
I-am raspuns ca o doresc prea mult fizic, si prea putin intelectual, ca nu ii doresc destul si sufletul. S-a suparat, a plecat si cam asa s-a terminat.
Pe la inceputul anului 2009, deci ceva mai recent, ma intreaba un prieten cu care am fost coleg in generala daca ma intereseaza sa fac cunostiinta cu o fata singura. Desi in general mi se pare dezgustator si lipsit de onoare sa fortezi soarta asa, stiind ca fata aia e singura, vulnerabila si poate chiar disperata dupa atentie, am zis sa o fac. Altii ar profita, dar eu aveam incredere in mine ca ma voi purta corect. Pe langa asta, stiu ca sunt cam nesociabil si doream sa mai lucrez la prezenta mea in public.
Ne vedem de cateva ori, o fata decenta, iesim in oras, mergem la film, era ok. Prin mai anul trecut deja ne vazusem timp de 2 luni, intr-o zi vreau sa vorbesc cu ea, si nu imi raspunde. Moment in care stau sa ma gandesc in coltul meu ce mi-e in suflet si decid ca ar insemna sa ii dau sperante false daca trag de ea sa ne vedem, doar ca sa am eu motiv de iesit din casa. Asa ca am lasat-o in pace, sa isi vada de viata ei.
Uitandu-ma inapoi, cred ca am procedat corect si cat de cat decent, pentru ca desi le-am facut sa sufere sper ca nu le-am amagit cu sperante false. Poate mai bine era sa am mai multa initiativa eu, dar eu sunt cam lipsit de experienta practica.
De ce scriu asta? Pentru ca fata de mine s-a procedat gresit, stiau si vedeau clar ca sunt implicat si am sentimente pentru ele, si totusi au preferat sa ascunda realitatea iar sentimentele mele sincere si cred eu curate, au fost inlocuite de comfortul banilor si experientei. Nu mi s-a spus cand s-a intamplat asta, mai mult au incercat sa ascunda ce s-a intamplat si am scos adevarul pentru ca nu mai sunt chiar asa de inocent si fraier si am insistat. Am fost bun pana cand a aparut alta varianta, cu ceva bani mai multi si ceva spoiala.
Pentru felul cum au procedat unele si-au primit deja ce meritau, alte urmeaza ce le-o decide Dumnezeu pentru ca desi sta in puterea mea sa le nenorocesc viata, nu asta vreau sa fac sufletului meu si sa ma transform in asa ceva. Ipocrizia si tradarea le consider pacate capitale, venind de la persoane care pretind ca suntem prieteni, pentru ca in nici un caz nu te porti asa cu un prieten fata de care se presupune ca ai respect si ca ii vei fi alaturi la nevoie. Dar definitia prieteniei s-a schimbat, iar eu am ramas in urma se pare.
Este strict pierderea lor pentru ca desi am defectele mele, multe probabil incepand cu faptul ca nu ma pricep sa fiu afectuos in vorbe ci mai mult in gesturi si terminand cu faptul ca ma dezgusta ideea de socializare in principiu si prefer sa fiu retras, macar sunt cinstit si corect si nu le mint, nu le spun ce isi doresc ele sa auda pana nu este adevarat in sufletul meu. Stiu, poate e o politica proasta, cand altii care se cred mari masculi arunca astfel de vorbe si nu le acorda nici o valoare, dar eu prefer sa fiu cat de responsabil pot si cand le spun sa fie din inima.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)