Eu nu prea, nu e genul meu. Daca 2 evenimente se intampla cam in acelasi timp, iar mai tarziu se mai produc inca 2 la distanta mica unul de celalalt, sansele sunt mici ca ele sa fie independente.
Asa ca foarte probabil sunt legate, iar mie imi place sa adun informatii si sa le pun deoparte pentru mai tarziu, cand voi avea nevoie de ele si voi decide ce sa fac cu ele.
marți, 9 februarie 2010
luni, 8 februarie 2010
Spune-mi cu cine te insotesti ca sa-ti spun cine esti
Cand eram mic, adica prin generala, aveam de facut tot felul de compuneri ca sa explic si sa exemplific diferite proverbe romanesti. Aveam chiar si o introducere standard, care era cam asa "Printre multele proverbe romanesti pline de intelepciune se afla si" dupa care introduceam proverbul.
Ce vremuri... acum am ajuns sa le inteleg ceva mai bine, de exemplu cel din titlu. Daca esti inconjurat de prosti (sau proaste, ca nu discriminez) atunci foarte probabil esti si tu un prost, pentru ca o persoana inteligenta cauta oameni asemenea lui sau ei, sau cel putin evita sa se bage in troaca pentru ca altfel il mananca porcii. Din pacate, generatia actuala nu stie intelepciunea acestui proverb din batrani, isi inchipuie ca sunt cineva important si ca au o viata daca o irosesc prin cluburi sau pe la petreceri. Nu au nimic, doar o casa goala la care se intorc si eventual un cont in banca ce le da iluzia fericirii.
Ma uitam pe tot felul de grupuri si asociatii, pe site-urile de job-uri, pe cele de socializare, unde toata lumea e disperata sa isi adauge contacte, ca sa para persoana importanta. Ce-i drept, am trecut prin faza asta, in care adaugam toti tampitii care ii stiam si pizdutzele interesante, dar am depasit-o si am facut ceva curatenie in viata mea, in toate aspectele ei, inclusiv in mess si pe Facebook sau HI5. Persoanele cu care nu am vorbit, nu vorbesc, nu am de gand sa vorbesc le-am sters, imi distrag atentia de la cele care chiar conteaza. E usor, n-ai mai pastrat contactul, poti sa zici linistit ca nu ti-e prieten sau prietena.
Dar ma uit la altii care se agita sa adauge contacte, sa intre in grupuri... ca sa ce? Vor vorbi cu persoanele acelea? Slabe sanse, daca nu au facut-o deja pana acum, de ce ar schimba ceva. Grupuri de discutie? Nu intereseaza pe nimeni, au ca scop promovarea unor idei deja stabilite, nu a noutatii si a punctelor de vedere diferite. Nu cauta sa emita teorii in jurul faptelor, ci sa gaseasca fapte care se potrivesc teoriilor, daca nu ma credeti, aduceti-va aminte cum faceati referate prin facultate, ca exemplu simplu.
Asa ca eu prefer sa ma asociez cu persoane care sa imi ridice reputatia mie, nu cu analfabeti care nu sunt in stare sa scrie corect, nu cu proaste care nu au alt scop in viata decat distractia, nu dau recomandari decat persoanelor pe care eu as conta si intotdeauna stiu ce, cat si cui sunt dator in bine sau in rau.
Vreau ca persoanele din jurul meu sa fie serioase, dedicate, loiale, inteligente, deschise, directe, pentru ca cel putin mie imi place sa cred ca asa sunt eu si asta vreau in jurul meu. Prefer sa fiu singur decat sa am companie proasta in jur, si asta este principala diferenta intre mine si restul lumii.
Ce vremuri... acum am ajuns sa le inteleg ceva mai bine, de exemplu cel din titlu. Daca esti inconjurat de prosti (sau proaste, ca nu discriminez) atunci foarte probabil esti si tu un prost, pentru ca o persoana inteligenta cauta oameni asemenea lui sau ei, sau cel putin evita sa se bage in troaca pentru ca altfel il mananca porcii. Din pacate, generatia actuala nu stie intelepciunea acestui proverb din batrani, isi inchipuie ca sunt cineva important si ca au o viata daca o irosesc prin cluburi sau pe la petreceri. Nu au nimic, doar o casa goala la care se intorc si eventual un cont in banca ce le da iluzia fericirii.
Ma uitam pe tot felul de grupuri si asociatii, pe site-urile de job-uri, pe cele de socializare, unde toata lumea e disperata sa isi adauge contacte, ca sa para persoana importanta. Ce-i drept, am trecut prin faza asta, in care adaugam toti tampitii care ii stiam si pizdutzele interesante, dar am depasit-o si am facut ceva curatenie in viata mea, in toate aspectele ei, inclusiv in mess si pe Facebook sau HI5. Persoanele cu care nu am vorbit, nu vorbesc, nu am de gand sa vorbesc le-am sters, imi distrag atentia de la cele care chiar conteaza. E usor, n-ai mai pastrat contactul, poti sa zici linistit ca nu ti-e prieten sau prietena.
Dar ma uit la altii care se agita sa adauge contacte, sa intre in grupuri... ca sa ce? Vor vorbi cu persoanele acelea? Slabe sanse, daca nu au facut-o deja pana acum, de ce ar schimba ceva. Grupuri de discutie? Nu intereseaza pe nimeni, au ca scop promovarea unor idei deja stabilite, nu a noutatii si a punctelor de vedere diferite. Nu cauta sa emita teorii in jurul faptelor, ci sa gaseasca fapte care se potrivesc teoriilor, daca nu ma credeti, aduceti-va aminte cum faceati referate prin facultate, ca exemplu simplu.
Asa ca eu prefer sa ma asociez cu persoane care sa imi ridice reputatia mie, nu cu analfabeti care nu sunt in stare sa scrie corect, nu cu proaste care nu au alt scop in viata decat distractia, nu dau recomandari decat persoanelor pe care eu as conta si intotdeauna stiu ce, cat si cui sunt dator in bine sau in rau.
Vreau ca persoanele din jurul meu sa fie serioase, dedicate, loiale, inteligente, deschise, directe, pentru ca cel putin mie imi place sa cred ca asa sunt eu si asta vreau in jurul meu. Prefer sa fiu singur decat sa am companie proasta in jur, si asta este principala diferenta intre mine si restul lumii.
Vreme de testat pretendentii
Fetelor, acum e momentul, daca aveti curaj sa aflati ce aveti langa voi. Vremea e o nenorocire, frig, viscol, zapada, traficul greu...
Testati-i, sa vedeti care vine si e in stare sa infrunte conditiile de afara ca sa va vada. Asa aflati si voi care e cat de cat serios si responsabil si care e doar gura de el, ii mai triati un pic.
Iar orice fel de scuze ii descalifica, nu conteaza cat de creative, artistice, fanteziste sau inspirate sunt, scuza inseamna descalificare. E mai bine sa stiti de acum, decat sa va treziti mai tarziu. Din partea mea, puteti sa va imbatati cu apa rece, pentru ca eu cred ca toate va meritati soarta si sa v-o incasati cat mai dur trezirea la realitate.
Imi permit sa vorbesc pentru ca stiu ce standarde imi impun mie, iar geruri de -16 grade si ore inainte de 9 dimineata nu mai reprezinta o provocare.
Testati-i, sa vedeti care vine si e in stare sa infrunte conditiile de afara ca sa va vada. Asa aflati si voi care e cat de cat serios si responsabil si care e doar gura de el, ii mai triati un pic.
Iar orice fel de scuze ii descalifica, nu conteaza cat de creative, artistice, fanteziste sau inspirate sunt, scuza inseamna descalificare. E mai bine sa stiti de acum, decat sa va treziti mai tarziu. Din partea mea, puteti sa va imbatati cu apa rece, pentru ca eu cred ca toate va meritati soarta si sa v-o incasati cat mai dur trezirea la realitate.
Imi permit sa vorbesc pentru ca stiu ce standarde imi impun mie, iar geruri de -16 grade si ore inainte de 9 dimineata nu mai reprezinta o provocare.
Meidung
Societatea umana pedepseste membrii care nu corespund ideilor sale de bine si rau izolandu-i si ostracizandu-i. Mi s-a aplicat mie asta de cateva ori, ban-urile primite pe diferite forumuri sunt doar o forma actualizata a celebrului "meidung" practicat inca in comunitatile Amish. Fara nici un efect, nu am de gand sa corespund tiparului stabilit de altii, sunt un lup singuratic iar lipsa de contact social nu ma sperie, in timp ce altii sunt paralizati de ideea asta eu prefer sa imi raman dedicat mie decat sa devin un ipocrit.
Ironic e ca genul acesta de actiune de corectie este complet inutila aplicata unei persoane independente, care nu are nevoie de validare constanta din partea altora pentru a-si confirma valoarea proprie, ceea ce ii ia societatea nu este ceva ceea ce i-ar lipsi.
Ganditi-va la societatile presupuse avansate si civilizate, ce fac cu criminalii? Ii incarcareaza in inchisori, alaturi de alti criminali, izolati de restul societatii, si se asteapta ca acestia sa se indrepte fara contact cu elementele pozitive din viata lor. Putina lume are mintea de tanc, ca sa reziste fara sa cedeze presiunii negative a anturajului. Si dupa se mira de rata mare de recidiva in randul criminalilor si dificultatile acestora in a se integra in societatea ce ii respinge. Daca nu au de unde sa invete, cum sa invete?
Pe de alta parte, eu m-am plictisit de pretentiile unora si altora, asa ca m-am izolat singur, nu mai vorbesc, nu mai scriu, nu mai sun, nu mai bag in seama, nici un cuvant, nici un semn. Nu ma vor, nu ii vreau, asa ca imi realoc resursele in alta parte, unde sunt sanse sa fie primite si eventual sa primesc si eu ceva la schimb, pentru ca sigur merit.
Imi controlez emotiile, nu ma controleaza emotiile pe mine, dificil pentru mine este sa le scot la lumina ca sa actionez pe baza lor, nu sa le controlez si sa reactionez logic si rational.
Ironic e ca genul acesta de actiune de corectie este complet inutila aplicata unei persoane independente, care nu are nevoie de validare constanta din partea altora pentru a-si confirma valoarea proprie, ceea ce ii ia societatea nu este ceva ceea ce i-ar lipsi.
Ganditi-va la societatile presupuse avansate si civilizate, ce fac cu criminalii? Ii incarcareaza in inchisori, alaturi de alti criminali, izolati de restul societatii, si se asteapta ca acestia sa se indrepte fara contact cu elementele pozitive din viata lor. Putina lume are mintea de tanc, ca sa reziste fara sa cedeze presiunii negative a anturajului. Si dupa se mira de rata mare de recidiva in randul criminalilor si dificultatile acestora in a se integra in societatea ce ii respinge. Daca nu au de unde sa invete, cum sa invete?
Pe de alta parte, eu m-am plictisit de pretentiile unora si altora, asa ca m-am izolat singur, nu mai vorbesc, nu mai scriu, nu mai sun, nu mai bag in seama, nici un cuvant, nici un semn. Nu ma vor, nu ii vreau, asa ca imi realoc resursele in alta parte, unde sunt sanse sa fie primite si eventual sa primesc si eu ceva la schimb, pentru ca sigur merit.
Imi controlez emotiile, nu ma controleaza emotiile pe mine, dificil pentru mine este sa le scot la lumina ca sa actionez pe baza lor, nu sa le controlez si sa reactionez logic si rational.
duminică, 7 februarie 2010
Intunericul din mine
Cand eram mic, undeva in jur de 3-4 ani, a fost ceva ocazie mai festiva, parca pe vreme din asta de iarna, cam ca acum. Si explorand eu in apartamentul in care locuiau bunica mea, cu sora mijlocie a mamei mele si familia ei, am gasit o casuta de papusi, mai bine spus o viluta de papusi, veche de cateva zeci de ani probabil. Avea peretii vernil si acoperisul negru, mie atunci mi se parea foarte mare dar trebuie tinut cont ca eram cam la fel de inalt ca Habarnam pe atunci. Si imi vine mie ideea sa caut sa vad ce e in ea, pentru ca imi inchipuiam ca sunt papusi care traiesc in ea, cu dulapuri, sali de baie, patuturi in care dorm. Din pacate ferestrele erau pictate asa ca nu se vedea nimic, intoarsa cu fundul in sus iarasi nu se vedea nimic, asa ca am trecut la masuri ceva mai extreme: folosind si un ciocan am rupt-o, spart-o si in general am dezmembrat saraca viluta pentru papusi. Acum cred ca regret ca am facut-o, pentru ca era totusi foarte frumoasa, dar ceea ce nu inteleg eu deloc este de ce m-au lasat sa fac asta, pentru ca era cam toata familia in par pe acolo. Chiar nu mai tin minte cine mi-a dat ciocanul, dar inca este vie imaginea unui colt de acoperis rupt si a distrugerii lasate in urma din cauza curiozitatii exprimate in mod atat violent.
Intr-una din zilele in care ma aducea mama mea la bunica mea, a avut proasta inspiratie sa ma pupe pe mine si pe varul meu si sa ne compare pe mine cu miere iar pe el cu zahar. Dar pentru ca mie nu imi placea mierea m-am simtit pus pe un nivel inferior, ceea ce m-a enervat. Nu mai stiu cu ce m-a mai sacait varul meu, care era mai mic decat mine cu vreo 2-3 ani, cert e ca s-a terminat cu mine aruncandu-i o mingie de burete care avea si ceva metal in ea, direct in nas. Bineinteles ca i-am dat borsu', toata lumea a inebunit, mi-am incasat o bataie tapana pentru asta. Si acum sunt la fel de posesiv cred, doar ca am invatat sa ma controlez si sa ma ascund ceva mai bine, in continuare am un simt al proprietatii foarte extins.
Ceva mai tarziu, probabil ca incepusem deja scoala, era vara si mergeam des in parcul 23 August (acum cred ca ii spune Gomoiu, dar sincer tot timpul uit ce naiba scrie pe afisul acela de la intrare). Vara printre altele incep sa iasa broastele la suprafata, sa oracaie si sa isi faca treburile lor broscaresti, foarte multe broaste. Ei bine, in mintea de copil, s-a suprapus multe broaste cu ceva ce mi-a zis tatal meu, ca "ce e mult nu e bun". Logica simpla pusa in aplicare: broastele sunt multe deci nu e bine, trebuie sa fac ceva in privinta asta. Si am facut, mi-am gasit intai o craca destul de dreapta si de lunga iar ceva zile mai tarziu o bara de metal care facea partea din gardul din jurul lacului la un moment dat, pe care le foloseam ca sa reduc numarul de broaste. Coboram de pe mal, nivelul apei era foarte redus vara, si identificam unde sunt broaste, dupa care ridicam craca sau bara deasupra lor, alinitate cu broasca, si o lasam sa cada. Bineinteles ca sa saraca batraciana era omorata pe loc, sau in alte cazuri isi lasa un picior in urma daca apuca sa sara. Uitandu-ma in urma, e ciudat cum se poate naste atata violenta din simpla logica si naivitate, probabil mai sunt si alti copii care chinuiau muste, animale de casa, dar ceea ce faceam eu era consecinta unui rationament, nu din ura sau rautate.
Cred ca ca pur si simplu imi lipsesc emotii, compasiune, mila, empatie cel putin imi sunt straine, nu s-au dezvoltat in mine. Si acum daca as sti ca pot scapa neprins, mi-as plati datoriile catre unii si altii fara nici un fel de remuscare sau retinere. Eu vad viata simplu in alb si negru, daca nu pot fi bun trebuie sa fiu rau, iar fata de cei care m-au enervat sau suparat simt ca am eu o datorie fata de ei, nu ei fata de mine. Acelasi lucru simt fata de persoanele care m-au ajutat sau mi-au fost alaturi, dar acum si aici nu ma gandesc la elementele pozitive din viata mea.
In termeni mai simpli, nu cred ca sunt o persoana draguta, nu am de gand sa fiu una, probabil sunt prea rece si calculat pentru asta, si nici nu cred ca mi-ar place. Dar imi place sa fac ceea ce cred ca este corect, ceea ce ma mira, daca ma gandesc la raceala cu care privesc viata altora, egoismul de care am dat dovada si lipsa de considerare pentru analizat toate consecintele. Spectrul meu de gandire, analiza si decizie este incomplet.
Intr-una din zilele in care ma aducea mama mea la bunica mea, a avut proasta inspiratie sa ma pupe pe mine si pe varul meu si sa ne compare pe mine cu miere iar pe el cu zahar. Dar pentru ca mie nu imi placea mierea m-am simtit pus pe un nivel inferior, ceea ce m-a enervat. Nu mai stiu cu ce m-a mai sacait varul meu, care era mai mic decat mine cu vreo 2-3 ani, cert e ca s-a terminat cu mine aruncandu-i o mingie de burete care avea si ceva metal in ea, direct in nas. Bineinteles ca i-am dat borsu', toata lumea a inebunit, mi-am incasat o bataie tapana pentru asta. Si acum sunt la fel de posesiv cred, doar ca am invatat sa ma controlez si sa ma ascund ceva mai bine, in continuare am un simt al proprietatii foarte extins.
Ceva mai tarziu, probabil ca incepusem deja scoala, era vara si mergeam des in parcul 23 August (acum cred ca ii spune Gomoiu, dar sincer tot timpul uit ce naiba scrie pe afisul acela de la intrare). Vara printre altele incep sa iasa broastele la suprafata, sa oracaie si sa isi faca treburile lor broscaresti, foarte multe broaste. Ei bine, in mintea de copil, s-a suprapus multe broaste cu ceva ce mi-a zis tatal meu, ca "ce e mult nu e bun". Logica simpla pusa in aplicare: broastele sunt multe deci nu e bine, trebuie sa fac ceva in privinta asta. Si am facut, mi-am gasit intai o craca destul de dreapta si de lunga iar ceva zile mai tarziu o bara de metal care facea partea din gardul din jurul lacului la un moment dat, pe care le foloseam ca sa reduc numarul de broaste. Coboram de pe mal, nivelul apei era foarte redus vara, si identificam unde sunt broaste, dupa care ridicam craca sau bara deasupra lor, alinitate cu broasca, si o lasam sa cada. Bineinteles ca sa saraca batraciana era omorata pe loc, sau in alte cazuri isi lasa un picior in urma daca apuca sa sara. Uitandu-ma in urma, e ciudat cum se poate naste atata violenta din simpla logica si naivitate, probabil mai sunt si alti copii care chinuiau muste, animale de casa, dar ceea ce faceam eu era consecinta unui rationament, nu din ura sau rautate.
Cred ca ca pur si simplu imi lipsesc emotii, compasiune, mila, empatie cel putin imi sunt straine, nu s-au dezvoltat in mine. Si acum daca as sti ca pot scapa neprins, mi-as plati datoriile catre unii si altii fara nici un fel de remuscare sau retinere. Eu vad viata simplu in alb si negru, daca nu pot fi bun trebuie sa fiu rau, iar fata de cei care m-au enervat sau suparat simt ca am eu o datorie fata de ei, nu ei fata de mine. Acelasi lucru simt fata de persoanele care m-au ajutat sau mi-au fost alaturi, dar acum si aici nu ma gandesc la elementele pozitive din viata mea.
In termeni mai simpli, nu cred ca sunt o persoana draguta, nu am de gand sa fiu una, probabil sunt prea rece si calculat pentru asta, si nici nu cred ca mi-ar place. Dar imi place sa fac ceea ce cred ca este corect, ceea ce ma mira, daca ma gandesc la raceala cu care privesc viata altora, egoismul de care am dat dovada si lipsa de considerare pentru analizat toate consecintele. Spectrul meu de gandire, analiza si decizie este incomplet.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)